2,527 matches
-
închid ochii... Mi-e atât de teamă pentru tine. Aici e o clinică unde sosesc mulți răniți. Vin în fiecare zi camioane întregi. Mi-e groază că te-aș putea zări printre ei. Bieții de ei sunt într-o stare inumană, unii nu mai au chip, alții gem de parcă și-ar fi pierdut mințile. Ai grijă, dragostea mea, gândește-te la mine, te iubesc și vreau să fiu soția ta. Te îmbrățișez cu tandrețe. A ta, Lyse 23 ianuarie 1915 Dragostea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
o târî după el. Ea văzu o mare siluetă întunecată aruncându-se asupra lui Drake și-și modifică unghiul de tragere chiar în clipa în care Hicks îi dădu drumul pe planșeul blindatului. Un fulger lumină un rictus inert și inuman, în timp ce rafalele criblorului sfârtecau toracele monstrului. Un fluid corporal galben viu împroșcă în toate părțile și atinseși fața și pieptul lui Drake. Omul se clătină, din corp ieșindu-i dâre de fum. Acidul rodea repede carnea și oasele. Avu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
capul îi fu împins înspre gura căscată. Dar centura de siguranță o ținea legată de scaun. Extraterestrul nu avea un astfel de echipament. Încovoiat deasupra parbrizului, avea o priză precară pe marginea acoperișului, și astfel fu aruncat în pofida forței sale inumane. Când atinse solul, Ripley băgă în viteză. Mașina tresăltă ușor când trecu peste corpul scheletic, zdrobindu-l sub greutatea ei. Acidul răbfuni peste roțile blindate, datele trecură atât de repede peste monstru, încât substanța corozivă nu avu timp să roadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
centură: o versiune miniaturală a celui pe care Vasquez l-a folosit pentru a fixa ușa izolatoare, apoi pe cea din centrul de exploatare. Îndreptă flacăra spre sistemul de închidere. Din celălalt capăt al coridorului își făcură apariția niște forme inumane, iar Ripley se întreba cum de reușeau aceste ființe să-și depisteze atât de ușor prada. Nu păreau să aibă nici ochi, nici urechi, nici nări. Posedau, oare, vreun simț de care oameni erau lipsiți? Într-o zi, poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
ceilalți oameni, viața, familia, libertatea. Dar, spre deosebire de alții, ei plecau zilnic la muncă având în fața ochilor spectrele morții, al accidentelor ce puteau în orice moment să-i schilodească, al silicozei și al altor nemiloase boli, în general, al condițiilor aproape inumane în care trudeau. Și tocmai din cauza acestor condiții, care făceau ca viața să le atârne în fiecare clipă de un fir de ață, minerii iubeau, mai mult decât oricare alte categorii socio-profesionale, dreptatea. Iar dacă la acestea se adăuga spiritul
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
perverși, dacă mă iau după tine. — E un da? — E un sigur. Capitolul 7tc " Capitolul 7" A doua zi dimineață - în ciuda faptului că era sâmbătă - Sebastian, care probabil avea vreo afacere de încheiat, a plecat la muncă la obișnuita oră inumană, rezistând încercărilor mele insistente de a-l reține. Omul avea o voință de fier. Am dormit până la zece și am făcut apoi un duș lung, încercând să folosesc cât mai multe dintre produsele sale cosmetice în acest timp: gel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
răul haotic, ci, pur și simplu, reușește să înțepe formele goale ale... vieții. Care fâsâie prin cele nu mai mult de 150 de pagini ale cărții ca niște baloane cumpărate la bâlci. Nu scapă nimic de sub privirea (și de sub rânjetul inuman) al acestui scriitor. N-are milă, te trimite pe piste înșelătoare aproape la fiecare pagină, ținând să demonteze, în ultimul său roman, așa cum a făcut-o încă de la primele sale povestiri, tot felul de „mituri“, cum ar fi iubirea, bunătatea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
Valjean. În primul rând, dac-am ajuns aici e numai din pricina mea. Mi-am asumat întotdeauna deciziile până la capăt. Mi-am asumat răspunderea pentru tot ce mi s-a întâmplat. Dimpotrivă, eroul lui Hugo i-o victimă a unui sistem inuman, abuziv; el suferă din cauza celor din jur“. E greu de spus dacă Victor Martzi poate fi considerat un personaj tragic, pentru că nu se gândește niciodată la viitoarea sa izbândă (la răscumpărarea uriașă pe care trebuie să i-o plătească soția
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
se ridică de pe neprimitorul fotoliu gri și, în cadrul unicei ferestre a micii săli de așteptare, se apleacă discret pe minuscula claviatură a portabilului. Visează... Visează cu ochii deschiși. Nu reușește însă să formeze numărul cunoscut căci o voce metalică, o inumană voce aspră o întrerupe din reverie : Se poate intra la pacienta Dora Matei, sectorul nr. 3. Maximum două rude apropiate. Formați "03" pe claviatura de la intrare. Victor este deja în picioare, a și format codul indicat și ușa interzisă s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
șeful care zbiera la ceilalți. Deși știam puțină rusă, nu înțelegeam mare lucru din vorbele lui. Când în fine s-a uitat spre mine și i-am văzut chipul, primul meu gând a fost : "Câinele din vis ! Dacă chipul ăsta inuman se apropie cumva de mine atunci se va naște monstruoasa caracatiță roșie din vis !" Și chipul inuman s-a apropiat, zbirul m-a zgâlțâit bine, m-a pus pe picioare și m-a examinat. Privirile hulpave au început să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în fine s-a uitat spre mine și i-am văzut chipul, primul meu gând a fost : "Câinele din vis ! Dacă chipul ăsta inuman se apropie cumva de mine atunci se va naște monstruoasa caracatiță roșie din vis !" Și chipul inuman s-a apropiat, zbirul m-a zgâlțâit bine, m-a pus pe picioare și m-a examinat. Privirile hulpave au început să-i fie însoțite de gesturi deșănțate. A început să mă ciupească de sâni și de fese și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
gură o ceașcă mare din care duhnea a vodcă. Revolta și neputința mă paralizau. Grija de Minodora, pe care nu o vedeam nicăieri, îmi îngheța vorbele care clocoteau în gâtlej și îmi opreau scuipatul care se cerea aruncat spre chipul inuman. Am strigat și eu vorbele auzite de la Atanasie și care îmi stăruiau în minte : "Devușca ! Spasibo, spasibo, davaite mnia devușca." Omul cu chip de câine a scos pentru câteva clipe mâinile de sub fustele mele, pe care se îndârjea să mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
despre evoluția Minodorei și a lui Vasili care, cum pot spune parafrazând un basm, "învățau într-o zi cât alții 'ntr-un an". Ar fi multe, multe de povestit despre femeile care dădeau naștere noilor vieți, despre dramele lor, despre tratamentul inuman la care erau supuse în afara spitalului și încă despre atâtea și atâtea, dar mai sunt numai două zile până ce zurgălăii de la caii lui Atanasie să ne anunțe că trebuie să pleci acasă. Deci trebuie să continui comprimând încă și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Dorei Wilms. Apăsă mânerul, apoi adăugă: N-am să spun asta, decât o singură dată. E foarte important să Înțelegeți care sunt consecințele tăcerii. Altfel vă rămâne să savurați ultimele dumneavoastră ore În libertate. Deschise ușa cu un calm aproape inuman. Capitolul șaptesprezece Iarna trecută Anton s-a mutat, destul de neașteptat, din pensiunea Andersen undeva aproape de Dora. Dacă aveam noroc, poate că Încă dormea. Ieșind de la secție, am tăiat-o drept Înainte prin scuar, Îndreptându-mă spre Stadtbahn, dar am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
capul, și-a Îndreptat umerii și a continuat să tasteze. În Turcia sunt turci, kurzi, cerchezi, georgieni, pontici, evrei, hacași, greci... găsesc că e prea simplist și mult prea periculos să faceți generalizări de genul ăsta. Nu suntem niște barbari inumani. În afară de asta, mulți Învățați care au studiat cultura otomană vă vor spune că a fost o mare cultură În multe privințe. Anii 1910 au fost o perioadă deosebit de dificilă. Însă lucrurile nu mai sunt la fel ca acum 100 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
atunci pentru toți, a devenit un exemplu de referință europeană. Ea a vindecat, atât cât a putut, rănile produse de presiunile ocupației țariste. Mai mult decât atât, a reconsolidat o conștiință națională capabilă să reziste demersului sovietic de deznaționalizare forțată, inumană prin măsuri drastice de depopulare, prin deportări și emigrație planificată. Aceeași conștiință națională a rezistat diversiunii provocate pe bază de limbă și etnogeneză: moldoveni și români, susținută fiind de eforturi culturale uriașe exercitate de un imens aparat de cercetători, comentatori
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
93 de ani la 27 martie 2006 la Închiderea ”Lunii Basarabiei” sărbătoare organizată de Asociația Culturală ProBasarabia și Bucovina, a vorbit cu putere de convingere despre semnificația acestei reuniuni patriotice. Devotat până la sacrificiu cauzei Basarabiei românești, a dezvăluit auditoriului fața inumană a comunismului propagat de Uniunea Sovietică, primejdia ce-o reprezintă această doctrină În societatea internațională și În mod deosebit pentru poporul român. În timpul ocupației Basarabiei de către armata Sovietică fiind refugiat În țară a susținut În toate Împrejurările justețea războiului de
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
refugiaților basarabeni”. În paginile acestei tribune au colaborat și s-au format numeroși tineri intelectuali care au constituit avangarda basarabiei luptătoare. După eliberare, În 1941, În Basarabia se simțea o nouă viață românească pe fondul convingerii generale după cunoașterea caracterului inuman al regimului communist. Conducerea Țării sub mareșalul Ion Antonescu a făcut tot posibilul pentru refacerea Basarabiei, pentru alinarea rănilor provocate de scurta și sângeroasa opresiune sovietică. Despre perioada după eliberare părintele Țepordei declară cu convingere și curaj: “Mai subscriu Încă
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
de azi” un elogiu al Basarabiei renăscute după anul 1992. Realitățile prezente se deosebesc profund de condițiile Basarabiei țariste și din perioada de ocupație stalinistă și a dictaturilor care i-au urmat. Dintr-o provincie secătuită de deportări, Închisori, impozite inumane, astăzi Basarabia Înflorește. Ca un adevărat miracol. În inima Chișinăului afirmă părintele clocotește azi o conștiință care se ridică la conștiința lui Kogălniceanu și Alecu Russo. Și părintele Încheie expunerea convingerilor sale cu cuvintele de apreciere a reprezentanților culturii basarabene
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
convingerile sale creștine și naționale colaborează la revistele „Viața Basarabiei” condusă de Pan Holippa, „Revista Fundațiilor Regale” dar mai cu seamă la „Convorbiri Literare”. După declanșarea războiului de eliberare tema articolelor de presă erau persecuțiile religioase din Basarabia ocupată, mijloacele inumane În scopul descreștinării moldovenilor. La scurt timp de la declanșarea războiului, trece dincolo de Nistru și În perioada românească ale identifică cu realitățile acestei provincii autonome colaborând intens la săptămânalul „Transnistria”. Literatura și organele de presă care apăreau Înainte În provincia de peste
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
supliciu rugăciunea a fost refugiul și speranța că tânăra pereche se va bucura Într-o zi de libertate. Purtat prin mai multe Închisori a cunoscut supliciul practicat de paznici de conivență cu conducerea. Povestind acei ani de suferință, de persecuții inumane, amintește de o listă lungă de surghiuniți aproape În totalitate din elita culturală a țării, de oameni care au contribuit la progresul material și cultural al poporului român. Îndelungatele suplicii au putut fi Învinse prin starea de continuă reflexie creștină
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
lângă ea, împreună cu două pastile de paracetamol. — Mi-a trecut prin cap să-ți vâr pe gât un Alka Seltzer azi-noapte, dar ai fi fost în stare să mă târăști la tribunalul de la Haga, sub acuzația de tratament crud și inuman. Cum te simți? Se așeză la capul patului - patul lui, își dădu seama, șocată. — Nu știu sigur. Pari foarte priceput în domeniu. — Am ani de antrenament. Era atât de bine dispus, încât îi venea să-l omoare. — Jack ă Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
floarea de cireș, epitomul frumuseții și al grației absolute prin chiar vulnerabilitatea sa (numai viețuirea în spațiul morții face posibilă epifania acestui absolut), este legată, organic, de ideea nebuniei. Oamenii se tem de florile de cireși, pentru că neîndurătoarea lor frumusețe, inumana lor grație sunt în stare să le distrugă resorturile fragile ale psihicului. Este o prevestire a morții în fiecare petală adormită în vânt. Iată ecourile ei în notația reținută a lui Ango, care își pune eroul, posedat de demon, să
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
jocuri frivole și de giumbușlucuri, ba în chiar miezul lor, Artaud aude „voci grave și răsunătoare, prelungite ca niște tunete într-o furtună...” și se întreabă „dacă tot ceea ce se întâmplă aici nu are la bază ceva dement, întunecat și inuman”. Astăzi, într-o vreme când, crede Artaud, moartea nu mai are același înțeles pentru noi, iar încrederea noastră copilărească în supranatural a dispărut și ea demult, ne-a rămas totuși posibilitatea de a face, grație hipnozei, o „excursie psihică”, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
acele figurine de ceară ce înfățișează oamenii „de parc-ar fi vii”, îmbrăcați în haine negre de doliu potrivit unei tradiții ancestrale, stau nemișcați lângă băncile evocând un catafalc pe care se vor așeza în curând. „În fața acestei înfricoșătoare imobilități inumane asemănătoare aceleia a morților”, în spectatorul ce dă cu ochii pentru prima oară de bătrâneii aceștia încremeniți ar trebui să se trezească un sentiment confuz, tulbure, „de repulsie și o atracție”, notează Kantor în caietul său de regie. După ce va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]