2,961 matches
-
important (cheful se ținea la Joy’s), farmacista a stat destul de mult În preajma mea. Începeam să mă simt și eu important, presimțeam gelozia lui Leac, aveam parte de-un cadru mediu În halat alb, nu era puțin lucru să-ți invidieze Leac reușita erotică. I-am preparat farmacistei câteva cocktailuri fanteziste, s-a amețit și a venit cu mine În spatele tejghelei, am continuat să pregătim băuturi laborioase celorlalți invitați, ea chiar zicea că se simte ca-n laborator. Nu era ruptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
de la mândria nedisimulată de a proveni din aceeași țară cu Brâncuși ale cărui lucrări le-a putut admira de-a lungul anilor în diverse părți ale lumii - Craiova, Târgu Jiu, Paris, New York, Philadelphia, Washington (și nu putem decât să-l invidiem!), sau cu Radu Lupu, unul dintre cei mai mari pianiști în viață, ale cărui apariții anuale la Carnagie Hall epuizează biletele cu trei-patru luni înainte de eveniment (dar câți dintre românii din România știu că există și un astfel de român
Un incomod agreabil by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8709_a_10034]
-
de telefon/fax 0256 223 739 sau 0722 258 366. ANDREI ZOMBORI Produse naturiste l Ceaiuri și cosmetice Beneficiul obținut de cei care folosesc produse de tratament, cosmetice sau hrană naturistă se materializează printr-un tonus și o sănătate de invidiat, din acest motiv cererea tot mai mare de produse naturiste fiind explicabilă. Pentru a veni în sprijinul celor care doresc să folosească astfel de produse, societatea comercială „Dulcamara” S.R.L. a deschis pe Calea Șagului nr. 46 un magazin specializat în
Agenda2006-13-06-servicii comert () [Corola-journal/Journalistic/284912_a_286241]
-
Maniu, care admiră forma stilistică a raportului, a avut vitejia de a combate fondul. După aceea, un deputat, înzestrat cu o figură care reflectează ca o oglindă toate pasiunile înjosite ce-i frământă inima, unde stau întipărite în trăsuri idoase invidia și mai ales ura pentru tot ce este bun și frumos, d. Holban în fine, ia cuvântul și atunci începe acea scenă burlescă care amintește scena citată mai sus de la institutul de alienați din Viena. Acel domn combate moralitatea alesului
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
precum nici d. Holban nu are putința de-a se urca, rolul de a se ocupa cu filosofia d-lui Holban cade asupra altcuiva, mai puțin însemnat decât d. Maiorescu. D. Maiorescu se află, din contra, în poziția vrednică de invidiat de-a nu trebui să se ocupe deloc de ceea ce d. Holban, sau alții de aceeași țeapă, zic sau fac. [11 aprilie 1878] PAȘTELE Să mânecăm dis-de-dimineață și în loc de mir cântare să aducem stăpânului, și să vedem pe Christos, soarele
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
el se va naște sau s-a născut. Aici, unde vânzătorii patenți de țară trec de mari patrioți, aici în Babel, unde cuvintele și-au pierdut înțelesul lor originar, aici unde cei ce vor avea nenorocirea de a trăi vor invidia repaosul celor din mormânt. Crezi oare, cititorule, că acea sarcină de un sfert de miliard de datorie directă, încărcată alaltăieri în spatele a sute de mii de oameni cari n-au nici mălaiul trebuincios hranei lor de toate zilele, crezi că
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
azi trezește atâta mânie, este deja acolo; repetarea e din nenorocire una din datoriile publicisticei. Intenția mea era să arăt că în mișcarea aceasta care-a cuprins vădit poporul nostru bun de felul lui, nu sânt de vină numai incultura invidia, prejudiții religioase și naționale, ci că sumeția crescândă a unei părți a evreilor germani au dat naștere unei îngrijiri grele și unei nemulțumiri adânci chiar în păturile acelea ale nației cari nu voiesc să schimbe o virgulă măcar din emancipare
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
un elan nedefinit, sentimentul eternității fără religie, fără evaziune mistică. Dar asta s-a întîmplat ca urmare a primului șoc al unor mari spirite cu universul depopulat de zei. Asupra mea șocul n-a mai avut nici un efect și nu invidiam nici pe departe pe cârnățăreasă în chestiune, existentă și azi pe ici, pe colo... Aici însă revin asupra mamei. Și ea aprindea o lumânare sub icoana Maicii Domnului, fără să fie o cârnățăreasă grasă. III Învățase și ea la liceu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
istoria cu medicinistul, un băiat admirabil, pe care îl căutai la spital și băurăm împreună un coniac la un bar. Auzise și el de mine, încît conversația care urmă ne apropie repede. Îmi semăna, numai că purta altă mască, de invidiat: îi licărea de pe acum în priviri cinismul chirurgilor, o brutalitate jovială în vocabular, o franchețe de măcelar, dar, cum am spus, pe un altfel de chip decât al meu, descins, sincer și vesel fără crispări. Încât când spunea de pildă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
secolele trecute, colorate ca în vitraliile catedralelor, sobe de teracotă albă; nici n-ai fi zis că sânt sobe, atât de fine erau plăcile și brâiele cu incrustații și semne ornamentale... Biroul lui Petrică era atât de spațios încît simții invidia, mi-ar fi plăcut și mie să am ceva asemănător. Oricum, ai fi zis că un mare savant lucra în el, cu biblioteca lui făcută dintr-un lemn prețios, probabil nuc, care se întindea pe doi pereți. Mă așezai pe
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
noi înșine: dumneavoastră ați și semnat un pact încă din tinerețe cu puterile spiritului, trebuie să recurgeți la ele, să recitiți acest pact și să-l respectați. Cultura e o făclie care arde! N-o aruncați din mâini și nu invidiați desfrînații..." Marele poet surâse și o lumină se intensifică pe chipul lui. "Așa mi-am spus și eu, zise, o să stau acasă și o să-mi scriu memoriile. Nu e o îndeletnicire care încalcă pactul, cum bine ai spus. Proust a
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Tăcere. Ei da, tăcere, i-o cunoșteam, era inutil să încerci să i-o urnești. "Te iubesc, îi șoptii, noapte bună!" Și închisei fără regret că o lăsam astfel, deoarece aceste tăceri ale ei începuseră să-mi impună și o invidiam și în-cercam s-o imit: la tăcere, tăcere și jumătate... Numai că ale ei erau naturale, în timp ce eu tăceam prin voință și în realitate nici nu tăceam, fiindcă gândul nu se desprindea de ea și continuam să mă întreb ce
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
glumă?" "Istoria ta cu deratizarea." "Ba nicidecum! E foarte interesant! Nici nu știi ce m-am distrat! Cred că oamenii care trăiesc în aerul rarefiat și abstract al puterii, ba chiar și cei care trăiesc în cel ideal, al spiritului, invidiază nu o dată pe cei care trăiesc și se distrează în concretul fascinant al abjecției." "Așa o fi, dar sper că ți-ajunge, ai să pleci de-acolo!" "Nici nu mă gîndesc", spusei, și izbucnii din nou în râs. "Dar știi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
vorbești... Vezi cât de puțin sigur sânt chiar în judecățile mele rele despre tine, în schimb tu plesnești de convingere în ale tale. Îți faci bărbatul nemernic, abject, ticălos, canalie... Pe ce te vei fi bizuind? Îți spun drept, te invidiez! Joci tare!" "Pe ce mă bizui? ridică ea vocea. Pe ce mă bizui? Ajunge să mă uit la tine și să-mi apară convingerea că nu mă înșel. Numai felul cum rânjești, dacă te-ai vedea... (Nu rânjeam niciodată!) Nu știu cum
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mongolă a ochilor pungiți de-alcool, vesel, mincinos, sincer preocupat de soarta fiică-mii. Doar că eu n-aveam nici o fată. Păcăleam în permanență sistemul. Odată cu el, mă păcăleam și pe mine, cu o îndemânare și-un succes demne de invidiat. Protestam prin cultură. Îmi croisem din paginile romanelor interbelice o armură de cavaler medieval, pe care o purtam triumfător la demonstrațiile de „1 Mai“ și „23 August“, unde eram scoși cu facultatea. Îmbrăcam rochiile cubiste ale doamnei T. sau împrumutam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
să bage spaima în elevi. Nici ei, studenții, nu pierdeau vremea. Se plictiseau teribil, feroce, cu-o energie care pâlpâia în priviri și le făcea maxilarele să se deschidă și să se închidă ritmic, în căscaturi largi și sănătoase. Îi invidiam. Pentru ei literatura era o sumă de-afișe cu mutre luate din cărți, sub care veneau câteva explicații tip cazier: „EMINESCU - GENIUL NEPERECHE“, „ION BARBU - AUTOR ERMETIC“ sau „ARGHEZI - POETUL MEȘTEȘUGAR“. Mi-l și imaginam pe bietul Arghezi suflând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mea dispăruse. Îmi pierdusem, una după alta, bucuriile. Când Maria mă invitase în cofetăria belgiană din spatele Universității numai ca să privim cum vânzătoarea îmbracă o mănușă de catifea roz și de-abia atinge pralinele și fondantele aliniate pe platourile aurite, o invidiasem. Îi zâmbisem rezonabil, ca ultimul dobitoc, dar mă simțeam mort pe dinăuntru. În ochi îi sclipea ceva, poate iubire, poate magia momentului, poate dorința de-a săruta catifeaua pătată de pudra trufelor, cu religiozitatea unui credincios apăsându-și buzele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nervoasă, prea crudă pentru a rămâne izolată în creier, era punctul lui slab. Paul vorbea cu calculatorul, crezând că nimeni nu-l aude. Cu câtă liniște și plăcere își recitea frazele, convins de siguranța rece și reconfortantă a ecranului... Îl invidiam pentru naivitate, apoi îl compătimeam prietenește: habar n-avea câți ochi se plimbau prin jurnalul lui, consumându-i vibrația fragilă a vieții. L-aș fi chemat și pe Mihnea să vadă, dacă n-aș fi știut că doarme pe rupte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mediu și personalitate. Făcusem și eu Școala Centrală; se chema altfel pe vremea lui Ceașcă, dar nu conta. Diferența de vârstă mocnea și ea acolo: între mine și Maria încăpeau vreo 12 ani. O iubeam și eu calm, puternic, maniacal. Invidiam porțiunea de spațiu fizic și afectiv care se întindea între noi și pe care fiecare și-o ocupase cu alte locuri, alți oameni, alte stări. Aș fi făcut orice s-o pot comprima, să mă strecor printre ochiurile ei țesute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de murături în saramură. Nimic nu se punea pe mine, metabolismul ardea totul, de parcă aș fi avut țuică în loc de sucuri digestive. După o oră, arătam la fel de slab cum intrasem în local; dacă ar mai fi trăit, Hemingway m-ar fi invidiat (mai puțin gastrita). În plus, era suficient să mănânc eu, și, printr-un proces de sugestie mentală ce combina iubirea cu digestia, Maria se bucura ca și cum ar fi gustat câte puțin din fiecare fel. Am comandat și ne-am întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
să-l întrețină, iar eu să-l accept. Pe la șapte fără un sfert, ne-am urcat în Opel. Arătam bine împreună, un cuplu frumos și rafinat; n-ai fi zis că ne bătea gândul să fugim din țară. Lumea ne invidia, credea că nu facem nimic de dimineață până seara și, pe deasupra, mai învârtim și milioane. Îi păcălisem pe toți: când ne duceam la cafenea, parcam mașina departe, pe străduțele laterale, să n-o observe careva. În București, dacă te îmbraci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Îmi plăcea ideea să forfotim prin calculatorul lui Paul. Îi violam corespondența, jurnalele, intimitatea: erau toate călduțe, fragede, nevinovate. Sărmanul nu bănuia nimic, probabil că la ora asta visa la frumoasele lui sau la o catedră la facultate. Mereu mă invidiase, nu știa cum să mă dubleze mai bine. Venea tare amicul Paul din urmă (într-un an, îi dăduseră și cursuri în plata cu ora la noi), dar nu suficient cât să mă egaleze. Cineva îi pusese o vorbă bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
tu Biblia?!“, m-am mirat. „Ei, asta-i... De când am descoperit că între teologie și matematică există mai mult de-o legătură! Mai bine hai să ne concentrăm pe-avertismentul ăstuia...“ „Ești sigur?“, l-am întrebat, fără să zâmbesc. Îl invidiam când găsea ceva înaintea mea. „Nu.“, mi-a întors-o, „Da’ algoritmii mei or să fie. Ia vezi mai departe ce zice, până mă duc eu la budă.“ L-am lăsat să plece și m-am lipit de ecran. Undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Uniunea: 4328. Ca să intri-n Uniune, trebuia să dovedești că ai reușit să publici cel puțin trei cărți. Așadar, 4328 de indivizi scriseseră în jur de 12 984 de volume: o populație cu penelul sprințar, retribuită pe măsură (aici pândea invidia). Oamenii se-adăposteau ca ilegaliștii, în „case de creație“, mergeau iarna la Pelișor (până s-a enervat Nicu Ceaușescu și l-a confiscat, cu tot cu drumul de acces) și vara la Neptun sau Valea Vinului, la vilă, pentru inspirație. Își aduceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
țăcănea. O dată pe săptămână, așteptam cu nerăbdarea puștiului comunist să sosească Pif-Gadget-ul, ambalat în țipla lui catifelată, mirosind a plastic și aer curat. Pe vremea aia, ne mutasem într-un demisol rece și întunecos, pentru care Dostoievski m-ar fi invidiat, iar chiriașul Costea m-ar fi omorât, dacă ne-am fi întâlnit. De fapt, doar distanța care separă amintirea de întâmplări și intențiile de rezultat mă pot face să vorbesc, teleportat în vremurile de-atunci, la persoana întâi: crescusem sudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]