2,638 matches
-
ni se transformă, ci și cea a poemelor noastre. Cuvintele poemelor mele s-au întunecat ca marea-n furtună. Sunt tot mai convins că Nietzsche și Freud au avut dreptate atunci când au arătat că omul e construit pe un eșafodaj irațional, pe care doar fragila structură a culturii și artei îl mențin pe un plan al raționalului. Acolo unde poezia e izgonită din cetate, se instalează barbaria. Când ești lucid, îți dai seama că nu poți să faci abstracție de faptul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
știe și pe care nici n-o să pierdem vremea s-o spunem. Dar trebuie să spunem totuși cât de importantă a fost și cât de mult ne-au scăzut eficiența acest gen de bisericuțe, de gelozii, de invidii, de conflicte iraționale... V.A. : ...de grupuri din astea de adulație reciprocă. A.M.P. : ...au distrus această nenorocită de opoziție anti‑ comunistă și cât de greu ne-a fost pentru că au trebuit să se rupă pe rând GDS, Alianța Civică, Partidul Alianței Civice
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
ha în România, unul cu porumb în Ungaria produce mai mult decât 2 în România, iar în Danemarca se scoate de pe un ha de orz o recoltă mai bogată decât de pe 5 ha de la noi. „Explicația trebuie căutată în exploatarea irațională pe suprafețe extrem de fărâmițate și prelucrarea extensivă a pământlui.” Privind și judecând cifrele, comentariile au semnificații și în anul 2004. * Liviu Marian a decedat la vârsta de 59 de ani, la 25 noiembrie 1942, la Craiova, unde-l dusese odiseea
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
cu indubitabile convingeri și afilieri naziste, au criticat „erezia” lui Nyberg, aceea de a fi caracterizat ramura iraniană a arienilor (propagandistic declarați „întemeietori și premergători” ai ordinii celui de-al Treilea Reich și ai raționalității Führer-ului), prin însemnele unei boli iraționale, isteria arctică. În ’36, Nyberg se convinsese deja de eroarea ideologiei germane. Stig Wikander a preluat, în teza sa despre comunitățile de războinici ariene, interpretarea șamanică, chiar dacă raporturile sale cu savanți naziști ca Wüst au continuat până în ’41. Foarte probabil
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
nu alegem, aflați acum în libertate, pe iubitorii socialismului și ai ideologiei care, și nu avem voie să uităm, și-au așezat ciubota pe grumazul culturii pînă la strivirea acesteia. Acum, chiar dacă sînt acuzat că aș fi misitic, și chiar "irațional", eu urmărind în fapt, cum spune Nae Ionescu într-un articol, "doar să fiu logic, rațional și drept", închei pentru cititorii și colaboratorii noștri cu: Hristos a înviat! (Convorbiri literare, nr. 4, aprilie, 1996) ÎNTOARCERE PE UN DRUM PLIN DE
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ale unui Octavian Goga sau la pășunismul idilic al excelentului traducător al lui Dante - George Coșbuc! Sau „fibra Brebanilor” mi-era prea adânc sădită În acel subconștient unde se refugiază visele, unele nume și situații care altădată ne Înfiorau, pulsiunile iraționale, devastatoare, dar și, uneori, salvatoare când totul pare pierdut, „Brebanii”, mărunți preoți de țară nord-ardeleni - ca acel „arogant” ctitor Vasile Lucaciu -, ctitori de biserici ei Înșiși - bunicul meu, protopopul Nicolae Breban, tată a treisprezece copii cu aceeași femeie, Elena Roman
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
așa cum numai unul „de-al nostru” poate fi, un fel de pion al unei alte lumi, eternă și ea, acea marginalitate istorică și morală, lumpenul moral și național, cei fără origini sau cu origini neclare, Îmbibați de o ură colosală, irațională față de tot și de toți cei ce posedă bunuri, relații familiale sau acele calități esențiale care desemnează ființa umană sociabilă și pozitivă, creatoare În orice domeniu. Dar... nu cumva am fost cu toții mai mult sau mai puțin vinovați de faptul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și nu numai În „fostele” țări comuniste: așa-zisul „triumf al rațiunii și al științei”, și poate nu e inutil de a observa că prin „rațiune” se polarizează, la modul absolut, toate facultățile umane, aruncându-se un oprobriu susținut asupra „iraționalului”, sursă a artei, literaturii, poate și a filosofiei și, cum ne asigură unii prieteni oameni de știință, chiar și asupra științei!Ă Asupra „acelei științe”, Însă, care nu se confundă cu tehnica, oricât ar fi aceasta de „victorioasă” și de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Însă, care nu se confundă cu tehnica, oricât ar fi aceasta de „victorioasă” și de dominantă, de spectaculoasă, azi; „acea știință” care Își descoperă legile și concluziile nu numai pe bază logică sau experimentală, dar și pe analogie - instrument al iraționalului! Și, mai știi, poate și pe instinct sau pe acea presimțire din care s-au hrănit nu numai marii profeți ai Antichității, dar și poeții luminați ai Europei! 7 M-am Întors definitiv În martie ’90 din bucuria de a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
o fac În forme diferite, „pedagogice”, adică noționale, discursive, precum cea de față, sau ficționale, ca În romanele mele. Nu, cât voi trăi nu voi renunța la acest drept, la acest privilegiu care ascunde o datorie - una din acele „datorii iraționale” de care a mai fost vorba, una din acele „misii”, cum o spuneau cei „de la pașopt”, ca și prietenii lui Eminescu, o „misie” pe care, Înainte de a o „Înțelege și discuta” la nesfârșit, o pun În mișcare! Folosindu-mi puținele
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În viața creatorului. Viața creatorului În artă sau a cercetătorului În științe este mai degrabă brăzdată, susținută, de câteva „idei obsesive”, ce par altora utopice, dacă nu nebunii, psihoze de-a dreptul, iar geniu aș putea numi acea forță subterană, irațională, care Îl face pe acest cercetător sau artist să-și urmeze „căutarea” insistentă, neobosită, știind Însă că trebuie să se Înarmeze cu tehnica complicată și complexă a domeniului său. Și, bineînțeles, să accepte tot ce ține de destinul unui Înaintemergător
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
lui Kant”! Iată, nu-i așa, o altă forma a religiei, a acceptării misterului, un fel, de fapt, de a ne da curaj nu numai În momentele de criză ale rațiunii sau ale socialului dezlânat și „desfrânat”, ale istoriei brutale, „iraționale”, dar curaj și În mijlocul unei nopți clare, cristaline, de august, cum mi se Întâmplă și mie - și foarte multora, pe toate meridianele! - când ridic privirea admirativă, uimită și Înspăimântată, spre firmamentul sclipitor și teribil, ce Încearcă, prin grandoarea și forța
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
A lui Dionysos, zeul cântului, al dansului, al vinului și al exuberanței de a fi, al unei Încrederi calme, nepăsătoare, invincibile În forțele Renașterii, ale Viului, ca și ale tuturor prerogativelor ce sunt legate de acesta!... Prezența, victoria și dominanța Iraționalului, o altă formă Înaltă a cunoașterii, o falsă negare a Rațiunii, o șansă a omului cuminte de a Înțelege calculele sau jocurile intempestive și crud-copilărești ale zeilor. 8 Întoarcerea În țară, În martie ’90! Poate cu asta ar fi trebuit
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
franceze, Flammarion, care mi-a publicat trei romane ample, am părăsit editura cu tot cu Parisul literar la care visează atâția „pretendenți” din toate colțurile lumii intelectuale! Cel puțin aceste „două gesturi, acte” arată că mă simt legat - din motive greu explicabile, iraționale, probabil, În primul rând! - de solul natal și, doi, că nu sunt ahtiat după gloria europeană cu orice preț. De altfel, reîntoarcerea În România liberă de comunism, imediat după ’89 - Întoarcere ce mi-a atras nu puține critici din partea unor
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și esențial pe care noi, artiștii, Îl numim candoare, În absența căruia se poate trăi „bine-mersi”, cum se spune, dar fără de care nu e posibilă creația. Și nici Înțelegerea, o anume, ciudată, Înțelegere, pe care unii, În grabă, o numesc „irațională”, iar alții - „fantasme” sau speculații puerile, poetice. Acea „Înțelegere” pe care am numit-o prin contrariul ei În volumul trei al prezentei lucrări, elogiind-o sub numele de ne-Înțelegere, pentru a sublinia erorile multiple și nu rareori fatale ale
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
locuia cu ei, de ce nu venea niciodată în vizită. Se pare că numărul ieșirilor lacrimogene și al tăcerilor prelungite era în creștere; era vorba de confuzie și de obsesia de a i se prezenta dovezi; era vorba de anxietate, frică irațională, tulburări relaționale, scene la școală. Nu-i lăsa pe ceilalți să-l atingă. Însă la nunta din Nashville a întins instinctiv mâna spre a mea - eram oficial un străin; prietenul mamei lui; un nimeni - să-mi arate o șopârlă pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
care o acompaniază, atacându-se chiar și la mitul lui Eminescu. Dar lumea, națiunile au nevoie de mit, de legendă. De modele absolute care, cum o spuneam, trec „bariera” generațiilor și a gustului lor schimbător, și această „nevoie” profundă, misterioasă, irațională nu are nimic de-a face și nu se opune în nici un fel cu idealul de „egalitate”, unul, de altfel, oarecum recent instalat în psihologia umană. Nu știu și nu aș putea „demonstra” cu argumente cât de cât „raționale” de ce
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mai înaltă, mai „virilă”, a libertății - Creația?! Ca lectorul meu să-mi înțeleagă surescitarea și spaima, o anume spaimă din acel septembrie însorit când țineam în mână primul exemplar al seriei de romane care urmau să izvorască din sinele meu „irațional” și credincios (în felul lui!Ă, trebuie să adaug că în aceeași vară, ’65, speriat că încă o dată voi fi mințit și amânat de cerberii culturali ai regimului, nemaisuportând tensiunea așteptării - mi se spusese că manuscrisul romanului se afla într-
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cuțite” ei cădeau, adeseori învinși definitiv și dezonorați, nu mă puteam împiedeca, aproape de fiecare dată și la fiecare lectură sau relectură, de a „lua partea lor, a ambițioșilor”! Era, probabil, cum o spuneam mai sus, o instinctivă preluare a unor iraționale tendințe genetice ale ramurilor mele genealogice reunite - mici intelectuali români și mici comercianți germani, șvabi! -, tendințe, simpatii instinctive care, probabil sub „presiunea” vitalității mele deosebite, mergeau în primul rând spre acei „ambițioși”. Care, la rândul lor, îi admirau pe alți
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
nu obosește de a mă „vizita ciclic”, eu, care în multe alte situații mai problematice găsesc cu o aparentă ușurință răspunsuri și soluții! E, de altfel, una dintre întrebările cele mai vechi, mai „simple”, dar și mai „misterioase”, aș zice „iraționale”, care i se pot pune unui cetățean, unui scriitor!... Ce te atrage mereu înapoi, spre pământul natal? Nașterea, strămoșii îngropați pe acel sol natal, tinerețea petrecută „acolo” (înțeleptul și legiuitorul Solon, întrebat de un potentat persan care e de fapt
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
pe propriile-i acțiuni, poate da răspunsuri definitive la acestă chestiune!... Primo: nu știu, cu adevărat nu știu de ce „m-am întors de fiecare dată” în țară, deși atâtea fapte, evidențe și sfaturi mă convingeau că „greșesc!”; deci - din motive iraționale! Singura „dovadă” pe post de argument în sprijinul acestei poziții se află în biografia familiei, a Tatălui meu, Vasile Breban, care, preot tânăr fiind într-o comună mică și săracă de lângă Baia-Mare, Recea, a refuzat să plece împreună cu armata și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mai” credem în metaforă, în ciuda deprecierii pe care ea o suferă în literatura post-modernă de câteva decenii și o considerăm, în plenitudinea și în toate formele ei, ca instrumentul esențial nu numai al Artei, dar și ca o „cale” a Iraționalului, cea de-a doua față a umanului, și așa cum Nietzsche, în mod revoluționar pentru gândirea modernă, a adăugat esteticii clasice dimensiunea dionisiacului artei și gândirii vechii Grecii, oferindu-ne astfel, nouă, „figura plenară” nu numai a omului, a artistului antic
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
pentru gândirea modernă, a adăugat esteticii clasice dimensiunea dionisiacului artei și gândirii vechii Grecii, oferindu-ne astfel, nouă, „figura plenară” nu numai a omului, a artistului antic, dar și a celui etern, în creație, prin Metaforă, prin „fanta” sau „calea” iraționalului, a „dionisiacului”, suntem capabili nu numai de o artă „plenară”, reprezentativă și înalt simbolică a umanului, dar și a Ființei, cea care stă în centrul artei noastre. Ea însăși, Ființa, evacuată cu o anume brutalitate din artele plastice, mai ales
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
pe care îl știu și îl admir și azi, dar care, pentru spiritul meu din tinerețe și dintotdeauna, reprezintă „sudul”! Sudul literar, dar și caracterial, temperamental, cu panașul și podoabele sale incontestabile, dar „străin” cumva mie, eului meu profund și irațional, care rămâne cumva rece în fața câmpiei și a mării, dar caută „obstacolul” și munții (Drumul la zid!Ă, simetria, simetriile și redundanțele, în frază, ca și în existență, acele „ocoluri”, dar și „reveniri” ideatice care reușesc, după un timp, să
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
bucuria de a renaște. În lucrarea ta de doctorat, publicată sub titlul "Poetica temporalității", faci "un exercițiu" de rediscutare a conceptului de inspirație atât de necesar fiecărei individualități lirice. Zici: "Poetul primește, prin inspirația de origine imanentă, un conținut original irațional..." etc. Poezia ta este una "de inspirație"? Ai așteptat vreodată "glasul providențial" să-ți șoptească un final de poem? Deși risc să par anacronic, cred încă în faptul că poezia autentică provine din inspirație. Fie și numai 1%, restul fiind
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]