2,617 matches
-
pentru dreptul generațiilor viitoare. Membru al Academiei Franceze (1989), al Academiei Naționale de Televiziune, Artă și Știință din New York, al unor academii și societăți științifice din întreaga lume; a fost distins cu Premiul Internațional „Pahlavi”, oferit în 1977 de guvernul iranian, cu Premiul Academiei Naționale de Televiziune, Artă și Știință din New York (1987), cu Medalia „Prințul Albert Ier de Monaco” (1988), cu Premiul internațional catalan oferit de Institutul de Studii Mediteraneene din Barcelona (1991) și cu Medalia Institutului Smithsonian (1996). Cavaler
Jacques-Yves Cousteau () [Corola-website/Science/309133_a_310462]
-
și succesorii apropiați ai acestuia a trebuit să ducă o luptă îndârjită cu "„centralismul”" unuia dintre cei mai capabili comandanți de oști ai lui Alexandru Macedon, Seleucos, care a cucerit în ultimul deceniu al sec IV î.e.n. pe foștii satrapi iranieni. La sfârșitul anilor 20 sec. III î.e.n. Artabazan, suveranul Atropatenei, conducător remarcabil de oști și om de stat, a fost obligat să recunoască puterea superioară a lui Antioh II, urmașului lui Seleucos. Totuși, așa după cum atestă izvoarele scrise, deja în
Atropatena () [Corola-website/Science/309140_a_310469]
-
luptele. Folosindu-se de lupta dintre Asiria și Urartu din anii 40-30 sec. VIII î.e.n., Manna și-a extins teritoriul. În primele secole ale mileniului I î.e.n., un rol important în viața din regiune au început sa-l joace triburile iraniene venite din stepele sudice rusești, care au năvălit aici, probabil, la granița dintre mileniile II și I î.e.n. Manna și-a extins într-o măsură însemnată posesiunile în perioada suveranului Ahșeri (care a condus țara până în anii 50 sec. VII
Manna () [Corola-website/Science/309167_a_310496]
-
Din popoarele indoeuropene, predecesorii armenilor au venit în Transcaucazia prin Anatolia, pe la începutul primului mileniu î.e.n. Un al doilea grup indo-european vechi este reprezentat de osetini, care s-au așezat pe partea centrală a Marelui Caucaz. Ei reprezintă rămășițele nomazilor iranieni estici care au cutreierat sudul stepelor ruse din secolul al VII-lea î.e.n. până în secolul al IV-lea al erei noastre (când au fost înlăturați de către huni) și au fost cunoscuți succesiv sub denumirile de sciți, sarmați și alani. Grupurile
Transcaucazia () [Corola-website/Science/309186_a_310515]
-
mai târziu, etnosurile locale reprezentau cultura etnică dominantă, forța economică și politică. La hotarul dintre mileniile II și I î.e.n., sau chiar la începutul mileniului I, în regiunile din partea de sud a Azerbaidjanului au apărut triburi noi, purtătoare a dialectelor iraniene. Judecând după mărturiile culturii materiale, regiunile nordice din Azerbaij se deosebeau puțin de majoritatea uniunilor de triburi din sudul Azerbaidjanului în ceea ce privește nivelul economic și cultural. În orice caz, la începutul mileniului I î.e.n., o majoritate însemnată a triburilor din raioanele
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
și consolidarea statului Manna a avut loc în condițiile luptei îndârjite împotriva incursiunilor permanente ale împăraților assiri si Urartului vecin. În primele secole ale mileniului I î.e.n., un rol important în viața din regiune au început sa-l joace triburile iraniene venite din stepele sudice rusești, care au năvălit aici, probabil, la granița dintre mileniile II și I î.e.n. Manna și-a extins într-o măsură însemnată posesiunile în perioada împăratului Ahșeri (care a condus țara până în anii 50 sec. VII
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
și succesorii apropiați ai acestuia a trebuit să ducă o luptă îndârjită cu „"centralismul"” unuia dintre cei mai capabili comandanți de oști ai lui Alexandru Macedon, Seleucos, care a cucerit în ultimul deceniu al sec IV î.e.n. pe foștii satrapi iranieni. La sfârșitul anilor 20 sec. III î.e.n. Artabazan, împăratul Atropatenei, conducător remarcabil de oști și om de stat, a fost obligat să recunoască puterea superioară a lui Antioh II, împăratul seleucizilor. Totuși, așa după cum atestă izvoarele scrise, deja în anii
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
izvoarelor scrise, arată că uniunea tribală albaneză exista deja în a doua jumătate a mileniului I î.e.n. Pe teritoriul Albaniei au locuit și triburi care nu erau de origine albană, statornicite aici în diferite timpuri. Printre acestea erau și grupuri iraniene, în deosebi în regiunile de nord-vest ale Albaniei, în Sacasena și Cambisena, precum și în fâșia de la Caspica, unde în primele secole e.n. deja exista statul Mascut. Datele obținute în urma săpăturilor arheologice arată în general că Albania din a doua jumătate
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
fabrica sticla, exista meșteșugul țesutului... Albania Caucaziană era strâns legată prin drumurile comerciale de multe țări din lumea antică. Datele arheologice atestă legăturile strânse ale populației din Albania, în special cu Armenia dar și cu alte triburi din Transcaucazia, Platoul iranian, Asia Mică, Siria, Egipt, regiunile Mării Egee, precum și cu Caucazul de Nord, zona Precaucaziană, Bazinul Volga, regiunile din partea de nord a bazinului Mării Negre și Europei de Vest. Toate acestea au stimulat dezvoltarea orașelor și a vieții în acestea. Autorii din antichitate
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
(în azera "Müstəqil xanlıqlar dövrü"), este o perioadă de fărâmițarea feudala din istoria Azerbaidjanului înainte de cucerirea rusească și iraniană (sec.XVIII-XIX). După moartea domnitorului Iranului Nadir șah Afșar (1747), Azerbaidjanul a câștigat o șansă de a recupera independența. Însă acest proces nu s-a desfășurat rezultând crearea unui stat unitar azer, ci mai multor Hanate independente. Cauzele eșecului statului
Hanatele independente () [Corola-website/Science/309223_a_310552]
-
în timpul regimului comunist, Romănia primea mari cantități de țiței din această țară și îl prelucra în rafinăriile românești, pentru că dupa aceea mare parte din produsele finite să fie vandute, în Mediterana, la preț de dumping către țările occidentale. În schimbul țițeiului iranian, România livra acestei țări tractoare, ciment și alte produse ale industriei prelucrătoare. Rafinăriile Petrobrazi și Arpechim sunt deținute de Petrom și au capacități de 7 respectiv 6,5 milioane tone pe an. Ambele dispun de câte două module, putând funcționa
Industria petrolului în România () [Corola-website/Science/310669_a_311998]
-
de 31.690 m². În interiorul parcului sunt presărate mai multe statui reprezentând busturile unor oameni de cultură: Nicolae Leonard, Ovidiu, Barbu Ștefănescu Delavrancea. Pe soclul pe care trona statuia Regelui Ferdinand a fost amplasat în 2001 statuia poetului și astronomului iranian Hakim Omar Khayyam. Statuia a fost amplasată cu sprijinul ambasadei Iranului în urma vizitei unei oficialități din această țară. În interiorul parcului este amplasat și un complex de statui format din 4 piese, operă a sculptorului George Apostu. Începând cu 27 aprilie
Parcul Kiseleff () [Corola-website/Science/308896_a_310225]
-
a referit la problema actuală a terorismului islamist. El a afirmat că vede acest conflict ca pe un al Treilea Război Mondial, o încercare de a impune credința islamică în întreaga lume. El a făcut un apel la asasinarea președintelui iranian Mahmud Ahmadinejad care a amenințat în mod repetat că va distruge statul Israel. În anul 1977, împreună cu alte personalități, a fondat Mișcarea Democratică pentru Schimbare (Partidul Dash), partid de centru condus de către profesorul Yigael Yadin, fost șef al Marelui Stat
Meir Amit () [Corola-website/Science/309874_a_311203]
-
episcopul spaniol din Urgel. Deși sistemul curent de guvernare permite votul democratic pentru reprezentanții în parlament, episcopul de Urgel rămâne unul dintre conducătorii de stat titulari ai acestei țări. Guvernul Iranului este descris ca o „republică teocratică". Conducătorul de stat Iranian, sau Conducătorul Suprem este un cleric Islamic numit pe viață de către un consilui ales. Consiliul Protector, considerat parte a ramurii executive a guvernului, este responsabil cu determinarea compatibilității legislației cu legea și obiceiurile Islamice, și poate interzice candidaților să participe
Teocrație () [Corola-website/Science/309347_a_310676]
-
devenit conducătorul sectei. Au urmat o serie de ciocmiri, alianțe tactice și chiar perioade de pace între nizariți, suniți și creștini. Cruzimea, folosirea de hașiș și raidurile de asasinate în numele islamului au fost negate cu vehemență de autori precum istoricul iranian Farhad Daftary Conform cu istoricul mason Albert MacKey, în calitatea sa de Mare Maestru masonic, Hassan a creat un sistem de ucenici, calfe și maeștri în ale meseriei, sistem ce a fost comparat mai târziu cu gradele masonice. Acesta mai susține
Asasinii - sectă islamică () [Corola-website/Science/304934_a_306263]
-
Geto-dacii s-au desprins din masa triburilor trace, începând să-și contureze un profil de civilizație distinctă, pe la începutul mileniului I î.e.n. Câteva secole mai târziu, numele lor apare la autorii greci, alături de cel al sciților. Sciții, popor de origine iraniană, au ocupat pe la începutul sec. VII î.e.n. stepa din nordul Mării Negre, precum și regiunea Dobrogei în sec. III-II î.e.n. (care va fi menționată mai târziu în istorie ca Sciția Mică, "Scythia Minor"). Contactele stabilite încă din secolul VI î.e.n. cu sciții
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
barbaricum deveneau tot mai strânse. În căutare de pășuni sau atrași de civilizația română și de prazi, hunii, de origine mongola sau turcica, au traversat, după 350, spațiul de la nord de Marea Neagră. Au distrus uniunea de triburi alana de origine iraniană, stabilită între Don, Caucaz și Marea Caspică, si au cucerit Regatul Bosforului din zona Mării de Azov, ce era sub protectorat român. În 375, uniunea de triburi ostrogota, condusă de Ermanaric, a fost atacată și distrusă de hunii conduși de
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
dispăruse, românii nu au putut evita jefuirea Romei de către vandali în 455. În 454 din ordinul împăratului Valentinian al III-lea, "ultimul român", Flavius Aetius este asasinat. [[Fișier:Alani-map.jpg|thumb|right|500px|Migrațiile și așezările Alanilor]] Alanii, de origine iraniană, a căror regat din regiunea Mării Caspice a fost distrus de huni în [[375]], au rătăcit în bande în Europa de Vest, ajungând și în nordul Africii, aliați cu diverse triburi. Au traversat Rinul, dar după [[406]], s-au despărțit în grupări
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
scut uman” - un buldozer Caterpillar D9 al Forțelor Armate Israeliene (Țahal), care făcea lucrări de defrișare tactică în lungul graniței cu Egiptul, pe „Calea Philadelphia” din Rafah. Această fâșie de teren, care conținea sute de tuneluri pentru contrabandă (armament, rachete iraniene, stupefiante, „carne albă” din răsăritul Europei pentru bordelurile din Gaza și din Israel, teroriști din Hamas care au detonat obiective turistice în Sinai - hotelul din Tabba etc.) care conectau partea palestiniană din Rafah cu cea egipteană fusese declarată de către armata
Rachel Corrie () [Corola-website/Science/306363_a_307692]
-
unei rețele arabe de televiziune din Orientul Mijlociu ea afirma: Armata israeliană a folosit buldozere blindate pentru a demola clădiri din Rafah, aflate în zona de securitate în lungul graniței cu Egiptul („Calea Philadelphia). Pentru camuflaj, tunelurile de contrabandă (armament, rachete iraniene, stupefiante, „carne albă” din răsăritul Europei pentru bordelurile din Gaza și din Israel, teroriști din Hamas în drum spre acte de sabotaj - au atacat adesea obiective turistice în Sinaiul egiptean - etc.) porneau din magazii și camere de locuit ale caselor
Rachel Corrie () [Corola-website/Science/306363_a_307692]
-
a Palatului imperial sasanid de la Ctesiphon, din provincia sasanidă Khvârvarân (astăzi pe teritoriul statului Irak). El avea 137,16 metri lungime și 27,43 metri lățime și avea reprezentată o grădină orientală. În secolul al VII-lea, odată cu ocuparea capitalei iraniene, Tuspawn, covorul Baharestan a fost furat de către arabi, tăiat în mici fragmente și împărțit soldaților victorioși ca trofeu de război. După mărturiile istoricilor antici, faimosul Tron Tăqdis era acoperit cu 30 de covoare speciale reprezentând cele 30 zile ale lunii
Covor persan () [Corola-website/Science/306410_a_307739]
-
în Persia, interzisă totuși de către guvern în anul 1877. Cele două războaie mondiale reprezintă o perioadă de declin pentru covorul persan. Producția de covoare reîncepe după anul 1948 grație sprijinirii acestei arte de către dinastia persană Pahlavi. În anul 1949 guvernul iranian organizează o conferință de presă la Teheran pentru a remedia problemele de scădere a calității covoarelor, constatată de mai bine de 60 ani (utilizarea anilinei și al coloranților pe bază de crom, scăderea de calitate a desenelor, folosirea nodului "jofti
Covor persan () [Corola-website/Science/306410_a_307739]
-
unităților călare, dar era dificil încă de a menține forțe mari și de incapacitatea cailor (atunci de obicei mici) de a a purta armură grea. Tacticile de cavalerie au fost o inovație a nomazilor ecveștri din Asia Centrală și din stepa iraniană și triburile de păstori precum popoarele persane parți și sarmați. Fotografia alăturată arată cavaleria asiriană în basoreliefuri din 865-860 î.Hr. Pe atunci, călăreții nu foloseau pinteni, șa sau scăriță. A lupta călare a era mult mai greu decât simpla călărie
Cavalerie () [Corola-website/Science/305867_a_307196]
-
(247 Î.Hr.- 224) a fost al treilea Imperiu Persan ce a dominat teritoriul platoului Iranian. Parția este și o regiune situată în sud-estul Mării Caspice, regiune ce a reprezentat centrul Imperiului. Imperiul a fost condus de dinastia arsacidă, iar la apogeul existenței controla teritoriile actuale din Armenia, Mesopotamia, Iran și Afganistan. Fondarea imperiului a avut
Imperiul Part () [Corola-website/Science/305295_a_306624]
-
sisteme „extreme” sau „dualist radicale” maniheiste, la mișcări gnostice clasice „slabe” sau „dualist atenuate”; Dezvoltările Valentiniene abordează o formă de monism, exprimată în termeni folosiți anterior într-o manieră dualistă. În adiție, gândirea gnostică generală (în special identificabil în sectele Iraniene; spre exemplu, vezi „Imnul Perlei”) uzual includea credința că lumii materiale îi corespunde o intoxicare răuvoitoare adusă de puterile întunericului pentru a păstra elementele de lumină în ea, sau literal a o păstra „oarbă” (în întuneric), sau ignorantă; într-o
Gnosticism () [Corola-website/Science/305451_a_306780]