3,057 matches
-
din Iași și astăzi în posesia dlui Artur Gorovei, Fălticeni) înfățișarea autentică și atât de expresivă a povestitorului (mai înaintat în vârstă). În scrisoarea comitivă (din 10 martie 1925) cu care dl Gorovei ne trimite fotografia (Vezi și articolul Pentru istoriografia lui Creangă în Glasul Bucovinei An. VIII 1925, No1876) D-Sa subliniază: „Mie așami stă în minte chipul lui Creangă.” Navem decât să facem o comparație între chipul lui Creeangă publicat acum de noi și între acestălalt chip - chipurile: același
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
de „cadet” genial al trifuncționalismului dumézilian. Căci Wikander a optat în primul rând - și mai ales acest profil ne interesează aici - pentru partea multă vreme nevăzută a partenerului iranian arhaic, adversar politic și alteritate religioasă, constant înregistrat de literatura și istoriografia greacă și latină, fără a cărui cunoaștere nici Eschil, nici Herodot, Xenofan, Plutarh sau Ammianus Marcellinus nu mai pot fi astăzi complet inteligibili, nici capitole întregi din istoriografia bizantină, Agathias sau Procopius din Cezareea. Din textele clasice redescoperite de renascentiști
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
iranian arhaic, adversar politic și alteritate religioasă, constant înregistrat de literatura și istoriografia greacă și latină, fără a cărui cunoaștere nici Eschil, nici Herodot, Xenofan, Plutarh sau Ammianus Marcellinus nu mai pot fi astăzi complet inteligibili, nici capitole întregi din istoriografia bizantină, Agathias sau Procopius din Cezareea. Din textele clasice redescoperite de renascentiști cu privire la acest partener persan al vechilor greci și romani 3, Europa Occidentală a reținut mai ales și pentrumulte secole numele îmbălsămat de mister Zoroastru, pecete nominală imemorială, care
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
glorios destin durabil al lui Zoroastru, al lumii sale închipuite sau foarte uitate, reprezintă un fenomen tipic occidental, ca și întreg arealul evenimentelor (contacte politice, economice, ecleziastice) care au precedat și pregătit descoperirea fondatoare de disciplină. Lumea bizantină moștenește o istoriografie contemporană ființării și disoluției ultimului imperiu iranian pre-islamic, ale cărui instituții religioase și politice le înregistrează cu destulă acuratețe, dar și fără consecințe ale intermedierii acestui spațiu asiatic către o cultură creștină. Ocultarea treptată a lumii religioase de dinainte de cucerirea
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
asiatic către o cultură creștină. Ocultarea treptată a lumii religioase de dinainte de cucerirea arabă de către bizantini este și consecința absenței unei necesități interne sau, după vorba unui personaj literar, se datorează faptului că „noi, ortodocșii, nu avem misionari”. Vizitând această istoriografie bizantină, Șincai poate înșirui numele unei serii de împărați sasanizi în paralel cu cei romani sau bizantini, într-o cronologie simplificată care, în virtutea unei rudimentare epistemologii, coincide cu demonstrația continuității latine a poporului român. Chosroe, Artacsers 3, „craiul persilor cel
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
de la posibile alianțe între Decebal și parți 2 până la demersuri înscrise marginal pe harta europeană a unei precise și îndelungate politici anti-otomane, solidare însă cu Persia musulmană, nu au condus la consecințe semnificative nici pentru Țările Române 3, nici pentru istoriografia ulterioară. O scrisoare înpersană, trimisă lui Ștefan cel Mare de șahul de dinastie timuridă Uzun Hasan 4, sau minim documentatele raporturi ale lui Mihai Viteazul cu Persia safavidă condusă de șahul Abbas I (1587-1629)5 nu au constituit probe care
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
și rău, „adecă însuși fondul doctrinei dualistice, însuși sâmburele parsismului.” „Pentru paulicieni și mai cu seamă manihei, ne ajunge a aduce aminte imaginațiunea orientală și contactul lor direct cu zoroastrismul.”5 Hasdeu înregistrează continuitatea unei tradiții arhaice, amplu documentată de istoriografia grecească și latină până la supraviețuirea ei în formele culturii populațiilor contemporane iranofone, literatura de dialect ghilani. Posibilitatea extinderii ariei comparative la literatura populară afgană și kurdă conține o bună intuiție, din păcate neamplificată de Hasdeu 6, a continuității motivelor zoroastriene
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
arealuri foarte distincte: doctrina pan-indiană a transmigrației, a amintirii existențelor anterioare, mitul gnostic al perlei, vechile cărți iudaice ale regilor sau filosofiile teleologice ale istoriei, Augustin, Gioacchino da Fiore, Vico, dar mai ales secolul al XIX-lea și Hegel, istoriografia ca exercițiu soteriologic al memoriei. În toate aceste cazuri, dincolo de caracterul mitic sau istoric al eshatologiei, memoria poate avea un omogen rol „salvator”, anume transcenderea momentaneității, a ignoranței biografiei imediate, a iluzoriului dintr-o succesiune care nu are prin ea
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
asemănătoare aduc informațiile necesare despre Șdescoperirileț și stadiul cercetării. În ceea ce privește cartea despre Zalmoxis publicată în Spania: este vorba de un articol despre transmiterea și supraviețuirea mitului lui Zșalmoxisțîn Spania; mai exact, despre imaginea mitizată a lui Zșalmoxisț și Deceneu în istoriografia spaniolă medievală (deja la Isidor din Sevilla). Autorul, un mare istoric al artei și un foarte interesant poet, Al. Busuioceanu (elev al lui Pârvan), mort în 19583, nu a mai apucat să-și termine cartea despre Zșalmoxisț în Spania 4
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
commentée des G³th³s, G.-P. Maisonneuve, Paris, 1948; The Hymns of Zarathustra, John Murray, Londra, 1952; Ormazd et Ahriman, PUF, Paris, 1953; The Western Response to Zoroaster, Oxford University Press, 1958 (publicare a Ratanbai Katrak Lectures susținute de Guillemin, despre istoriografia europeană a studiilor referitoare la profetul Iranului); Symbolik des Parsismus, Hiersemann, Stuttgart, 1961; La religion de l’Iran ancien, PUF, Paris, 1962 (o extindere a ideilor schițate deja în Ormazd et Ahriman); Symbols and Values in Zoroastrianism. Their Survival and
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
și apoi, ca cercetător, la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”. Vezi mai ales Virgil Ciocâltan, „Obituary”, în SAO IX (1977), pp. 170-172. În 1938, Eliade scria în aceiași termeni elogioși despre excelența cercetătorului Decei și a studiilor sale, indispensabile pentru istoriografia românească - cf. „Orientul viu”, Cuvântul XV (1938), 14 aprilie, republicat în Lucrurile de taină, Editura Eminescu, București, 1996. În 1951, Decei îl invită pe Eliade să participe la Congresul Internațional de Orientalistică organizat la Istanbul - cf. Corespondență I, p.254
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Fest este că Hitler și Întreaga sa paranoia „ideologică” se Înscrie În ceea ce el numește „excursul În irațional” al Nemților, „excurs” ce Începe cu Kant, revoluționarul filosofiei moderne! Și eu cred că nu avem Încotro și primul reflex matur al istoriografiei și al psihologiei sau eseisticii noastre speculative este de integrare a acestei discutabile jumătăți de secol, ce Începe imediat după sfârșitul războiului - război care ne-a Împins Încă o dată În ceea ce numim schizofrenie colectivă: am luptat cu același „entuziasm” și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
valoarea sa erau nimicite În praf pentru cultul maselor și al „rolului lor În istorie”. Dar... după ce ne deosebim „noi, romanticii” sau „postromanticii” sau, mai știi, „neo-romanticii?”... Cu siguranță prin această fervoare a cultului individului, a eroului, și o Întreagă istoriografie antică ilustrată de un Thukydides sau Plutarcos - arta portretului, din care se inspiră și tipologia romanescă actuală! - ne susține, deși un titan precum Tolstoi merge și gândește „În sens contrar!”. Nu, repet, nu e vorba de „dreptate” sau de „adevăr
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
românești și cuvintele latinești corespunzătoare. El conchide că românii, toți românii (moldoveni, munteni, ardeleni), au o origine comună, și anume se trag de la Roma. Câteva decenii mai târziu, Miron Costin dedică o lucrare specială formării poporului român (inaugurând astfel În istoriografia română o preocupare constantă, obsedantă chiar). Titlul este De neamul moldovenilor, ilustrând distincția dintre moldoveni și munteni; cu toții aveau Însă aceeași origine romană. Pe la 1720, cel mai erudit dintre moldoveni, Dimitrie Cantemir (1673-1723), fost principe al Moldovei, tratează aceeași problemă
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
semn de maturizare politică și intelectuală. Odată cu Întemeierea României (1859), proclamarea independenței (1877) și a regatului (1881), românii au putut constata că se pot descurca și singuri, că reprezintă ceva și prin ei Înșiși, nu numai susținuți de romani. Totodată, istoriografia și lingvistica ajung să depășească faza național-romantică, intrând În etapa profesionalizării. Povestea lui Maior cu femeile dace ignorate de romani cu greu ar mai fi putut fi susținută de un istoric responsabil spre sfârșitul secolului. Mai Întâi, colonizarea romană Începe
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
ale neamului tracic. Geții locuiau În preajma Dunării, mai ales la sud de fluviu, În nordul Bulgariei de astăzi, dar și În Câmpia Munteniei, și În Dobrogea. Dacii Își aveau nucleul În Transilvania. S-a forjat la un moment dat, În istoriografia românească, sintagma „geto daci“, prin care se sugerează unitatea geților și dacilor, existența unui singur popor. Se invocă, printre altele, autoritatea lui Strabo, geograful grec din secolul I Înainte de Cristos, care scrie că geții și dacii vorbeau aceeași limbă. Ar
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
au rămas să trăiască singuri Între ei. Spațiul românesc a atras străini din toate direcțiile, fie În calitate de oaspeți, fie de cuceritori. Am arătat puțin mai Înainte cum se prezenta, Încă la 1930, acest mozaic etnic, cultural și religios. Tendința În istoriografia românească a fost de a-i privi pe toți aceștia ca elemente superficiale și tranzitorii, care nu au afectat esența sintezei românești. Eventual, admițând o excepție pentru slavi. Dosarul slavilor este, Într-adevăr, semnificativ. Ei s-au stabilit pe actualul
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
nord-dunărean, și atunci astăzi n-ar mai exista aici o insulă latină, ci doar slavi. Cert este că asimilarea slavilor nu a Însemnat anularea lor, ci Îmbogățirea sintezei românești cu acest nou element. Concluzie firească, Însă greu de acceptat de istoriografia românească modernă, Într-o perioadă când românii hotărâseră să termine cu lumea slavă și să privească exclusiv spre Occident. Se Înțelege de la sine că Școala latinistă, care Îi eliminase pe daci, nici nu a vrut să audă de slavi. Într-
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Întâi, spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, de istoricii germani (austrieci) Franz Joseph Sulzer și Johann Christian Engel, apoi, cu un aparat istorico-filologic mai modern, de austriacul Robert Roesler (În lucrarea Romänische Studien, 1871). A devenit o adevărată dogmă În istoriografia maghiară și un permanent motiv de controversă cu istoricii români. Cum s-a ajuns aici? Din motive foarte diverse, atât de ordin istoric, cât și politic. <endnote id="8"/> De la bun Început, se constată o neconcordanță Între procesul efectiv al
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
cu o mare complicație de variante, factorul ideologic și politic. Negarea continuității românești și aducerea românilor de la sud de Dunăre a corespuns evident obiectivelor austro-ungare În secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, continuând să reprezinte singura interpretare În istoriografia maghiară de astăzi, cu scopul de a asigura maghiarilor Întâietatea cronologică În Transilvania. Dar nici afirmarea continuității românești nu este o opțiune mai puțin politizată, de data aceasta, firește, În favoarea românilor, a ideologiei naționale românești, a statului național român (identitatea
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
s-ar fi adăpostit În „cetatea de munți“ a Transilvaniei; apoi, din secolul al XIII-lea, ar fi coborât spre deal și câmpie, Întemeind cele două state: țara Românească și Moldova. La 1885, Dimitrie Onciul (1856-1923), fondatorul noului curent critic din istoriografia românească, a publicat un important studiu despre „teoria lui Roesler“. Ambele interpretări, a istoricului austriac, dar și a lui Xenopol, i se păreau nesatisfăcătoare. De ce neapărat la sud sau la nord de Dunăre și nu la sud și la nord
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
treburile altora, pentru ca nici alții să nu intervină În ale noastre), iar pe de altă parte a decis că poporul român s-a format exact pe Întregul teritoriu de astăzi al României. Mai ales În faza comunismului naționalist, disputa cu istoriografia maghiară a determinat un accent foarte apăsat pe continuitate. Arheologii au fost puși la lucru. Aveau misiunea de a dovedi o continuitate absolută, În fiecare colț al României, și au dovedit-o, sau cel puțin au afirmat-o. S-a
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Balcanice, Africa de Nord). Descoperirile arheologice susțin până la urmă ambele teorii: continuitatea și imigraționismul. Rezultatul meciului este nul. Stau față În față scenarii perfect opuse, deși clădite cu același material. Este și aceasta o originalitate a istoriei românești, un caz particular În istoriografia europeană. Potrivit multiplelor interpretări divergente, românești și străine, mai vechi sau mai noi, românii s-ar fi format sau pe teritoriul corespunzător României moderne, sau numai Într-o parte a acestui teritoriu, sau pe un teritoriu sensibil mai mare decât
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Începutul secolului al XI-lea, bizantinii distrug acest prim stat bulgar și revin la Dunăre. La 1185, o răscoală condusă de frații Petru și Asan se Încheie prin alungarea bizantinilor și constituirea celui de-al doilea țarat bulgar, cunoscut În istoriografia românească sub titulatura de „imperiu româno-bulgar“. Și aceasta este o dispută istorică interesantă. A fost cândva „România“ stăpânită de bulgari, sau dimpotrivă, Bulgaria Însăși a fost creată de români? În Evul Mediu, vlahii balcanici („frați“ cu românii nord dunăreni, urmași
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
cu turcii, ci și Între ele. În primele două secole, Moldova se ține mai aproape de Polonia, iar țara Românească de Ungaria, de aici decurgând orientări externe diferite (care nu prea justifică Încadrarea lor Într-un „front comun antiotoman“, expresie curentă În istoriografia din epoca comunistă).<endnote id="6"/> Turcii au supus mai Întâi țara Românească, aflată mai aproape de ei. Pe când Moldova lui Ștefan cel Mare continua rezistența, țara Românească, de voie, de nevoie, se afla alături de turci. Ultimele confruntări armate dintre cele două țări
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]