3,495 matches
-
ironia rămâne mereu un semn al inteligenței, iar experiența de viață pedagogul suprem. Cunoștințele și abilitățile membrelor brigatei nu se limiteză doar la talentul istorisirii și aceasta le face să devină nu doar simple voci, ci individualități. Sunt spirite cizelate, iubitoare de poezie, recită și compun ele însele poeme, de cele mai multe ori de dragoste sau glorificând acest sentiment, fiecare zi a Decameronului încheindu-se cu o creație lirică, ce dezvăluie frământările interioare. știu să danseze și să cânte, au voci melodioase
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
egală măsură, tehnică și talent. Beatrice, eroina povestirii din ziua a șaptea, cu preocupări distinse (joacă șah în absența soțului), își dovedește inventivitatea și istețimea tot prin cuvânt, căci ticluiește un răspuns original pentru a justifica în fața soțului prezența amantului. Iubitoare de competiție, Filomena se bucură atunci când are onoarea de a deschide seria istorisirilor din ziua a noua: „sunt foarte bucuroasă să fiu eu prima care să intru în bătălia asta pe câmpul liber și deschis al istorioarelor de astăzi” 201
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cit., p. 221. 261 Susan Crane, Alison's Incapacity and Poetic Instability in The Wife of Bath's Tale, în „PMLA”, vol. 102, nr. 1, January 1987, p. 22. 262 Geoffrey Chaucer, op. cit., p. 39. 263 Ibidem. 264 Ibidem. 93 iubitoare de plăceri: „Avea - ce-i drept e drept - și strungăreață...”265 Se integrează perfect în grupul pelerinilor, dă dovadă de adaptabilitate într-o lume preponderent masculină: „Ne era ortacă bună:/ știa să râză și trăsnăi să spună”266. Femeia în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
că recăsătoria nu este condamnată, nu înseamnă automat că este și utilă. Ceea ce nu a înțeles târgoveața este faptul că femeilor căsătorite nu li se refuză posibilitatea mântuirii, doar cu condiția de a naște copii și de a fi fidele, iubitoare și sobre (1 297 Ibidem. 298 S. H. Rigby, op. cit., p. 141. 100 Timotei 2, 15) sau credincioase „femeia care se teme de Domnul trebuie lăudată” (Pildele lui Solomon 31, 30).299 Fratele cerșetor o acuză pe târgoveață că și-
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
inimilor masculine, datorită calităților lor. Alison reușește să manipuleze povestirea astfel încât să atace tot ce era misogin în cultura epocii: bătrâna este agresivă, are abilitatea de a conduce, de a domina, de a cere satisfacție, dar în același timp este iubitoare și morală, demnă de a fi râvnită de cavaler.432 Puterea pe 429 Geoffrey Chaucer, op. cit., p. 302. 430 Susan Crane, Alison's Incapacity ..., p. 21. 431 Ibidem, p. 23. 432 Ibidem, p. 24. 123 care o dobândeau femeile în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
specii, nu erau individualități. Cea mai înaltă dintre forme, femeia, nu s-a putut sustrage acestei invazii a universalilor, și a rămas un ideal mai mult divin decât omenesc; un chip frumos, dar chip al înțelepciunii, mai mult iubită decât iubitoare, și iubită mai puțin ca femeie decât ca treaptă spre cele cerești. Astfel s-au născut Beatrice și Laura.” 581 Deși admiratori ai înaintașilor lor iluștri, atât Giovanni Boccaccio, cât și Geoffrey Chaucer optează pentru un alt tip de imaginar
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
deoarece instituția căsătoriei reprezenta ceva sacru pentru ea; Sofronia - X. 8 - echilibrată și supusă, va primi să fie soția celui care o iubea cu ardoare; Adalieta - X. 9 - își menține promisiunea făcută soțului, devenind un model al soției fidele și iubitoare; Emilia din Il Teseida sau din Povestirea cavalerului, Constanța din Povestirea notarului, Prudenția din Povestirea lui Melibeus, Griselda din X. 10 sau Grizilda din Povestirea diacului, Dorigena din Povestirea răzeșului). Multe din aceste donne angelicate devin simboluri ale virtuților creștine
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
rămâne o faptă reprobabilă. Motivul central al povestirii stă în dificultatea de a stabili adevărul din cuvintele rostite de cei din jur, de a distinge între prietenii adevărați sau falși. Prudenția, pe lângă demnitatea de soție, este și un prieten sincer, iubitor, adevărat. Spre deosebire de soțul ei, ea știe să-i distingă pe cei care doar flatează și are curajul să le critice nesinceritatea. Vorbește modest, încet, cuviincios, adoptă, în toată atitudinea ei, imaginea soției obediente. Dar în spatele comportamentului sfios și al poziției
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
despotice a soțului, care joacă un scenariu al unei patriarhalități greu de privit ca fiind îndreptățită. Ironia naratorului este subtil inserată în text („La fel rămase inima din ea/ și pe măsură ce îmbătrânea/ Mai grijulie-i fu, mai de credință,/ Mai iubitoare - dacă-i cu putință -”800), însuși craiul nu poate privi fără suspiciune atitudinea soției sale: „și dacă n-avea vechencredințare/ Că ea iubea pe prunci peste măsură/ Ar fi putut să crează că din ură,/ Din vicleșug, din inimă-mpietrită
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
infinității lumilor. Apoi este mult mai logic să admitem că divinitatea nu se află În fața unei lumi unice, singuratice. (D) Fiind cu desăvârșire bună, divinității nu-i lipsește nici o virtute, cu atât mai puțin aceea de a fi justițiară și iubitoare. Aceste supreme calități se potrivesc cel mai bine cu natura zeilor. Divinitatea nu a creat nimic În van și fără de folos. De aici tragem concluzia că În afara lumii noastre trebuie că există și alți zei, și alte lumi, căci nu
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
dispariție. Familia a constituit dintotdeauna o sursă de împliniri profunde, aspirații omenești de fericire și armonie, de bucurie de a aduce pe lume urmași ce vor purta mai departe, peste ani, virtuțile și calitățile unui neam frumos, mândru, harnic și iubitor de pace. În satele noastre, familia cu prunci mulți are o frumoasă tradiție a valorilor etice, în care cinstea, demnitatea, respectul și dragostea față de muncă au constituit valori de căpătâi ale acestei adevărate „școli” de formare a caracterelor sănătoase. În
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
întreg Decameronul într-o lumină a optimismului, a speranței, a bucuriei. Fiammetta este jucăușa, căci ludicul nu poate fi omis, este o componentă vitală a existenței, mai ales jocurile de iubire nelipsite într-un univers dominat de voci feminine tinere. Iubitoarea de cântece este Filomena; melosul aduce armonie, grație, amintind de Apollo și de Orfeu, care au 144 Teodolinda Barolini, op. cit., p. 523. (trad. n.) 59 reconfigurat lumea prin puterea sunetului armonios, impunându-i un principiu al ordinii. Într-o lume
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
ironia rămâne mereu un semn al inteligenței, iar experiența de viață pedagogul suprem. Cunoștințele și abilitățile membrelor brigatei nu se limiteză doar la talentul istorisirii și aceasta le face să devină nu doar simple voci, ci individualități. Sunt spirite cizelate, iubitoare de poezie, recită și compun ele însele poeme, de cele mai multe ori de dragoste sau glorificând acest sentiment, fiecare zi a Decameronului încheindu-se cu o creație lirică, ce dezvăluie frământările interioare. știu să danseze și să cânte, au voci melodioase
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
egală măsură, tehnică și talent. Beatrice, eroina povestirii din ziua a șaptea, cu preocupări distinse (joacă șah în absența soțului), își dovedește inventivitatea și istețimea tot prin cuvânt, căci ticluiește un răspuns original pentru a justifica în fața soțului prezența amantului. Iubitoare de competiție, Filomena se bucură atunci când are onoarea de a deschide seria istorisirilor din ziua a noua: „sunt foarte bucuroasă să fiu eu prima care să intru în bătălia asta pe câmpul liber și deschis al istorioarelor de astăzi” 201
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
cit., p. 221. 261 Susan Crane, Alison's Incapacity and Poetic Instability in The Wife of Bath's Tale, în „PMLA”, vol. 102, nr. 1, January 1987, p. 22. 262 Geoffrey Chaucer, op. cit., p. 39. 263 Ibidem. 264 Ibidem. 93 iubitoare de plăceri: „Avea - ce-i drept e drept - și strungăreață...”265 Se integrează perfect în grupul pelerinilor, dă dovadă de adaptabilitate într-o lume preponderent masculină: „Ne era ortacă bună:/ știa să râză și trăsnăi să spună”266. Femeia în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
că recăsătoria nu este condamnată, nu înseamnă automat că este și utilă. Ceea ce nu a înțeles târgoveața este faptul că femeilor căsătorite nu li se refuză posibilitatea mântuirii, doar cu condiția de a naște copii și de a fi fidele, iubitoare și sobre (1 297 Ibidem. 298 S. H. Rigby, op. cit., p. 141. 100 Timotei 2, 15) sau credincioase „femeia care se teme de Domnul trebuie lăudată” (Pildele lui Solomon 31, 30).299 Fratele cerșetor o acuză pe târgoveață că și-
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
inimilor masculine, datorită calităților lor. Alison reușește să manipuleze povestirea astfel încât să atace tot ce era misogin în cultura epocii: bătrâna este agresivă, are abilitatea de a conduce, de a domina, de a cere satisfacție, dar în același timp este iubitoare și morală, demnă de a fi râvnită de cavaler.432 Puterea pe 429 Geoffrey Chaucer, op. cit., p. 302. 430 Susan Crane, Alison's Incapacity ..., p. 21. 431 Ibidem, p. 23. 432 Ibidem, p. 24. 123 care o dobândeau femeile în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
specii, nu erau individualități. Cea mai înaltă dintre forme, femeia, nu s-a putut sustrage acestei invazii a universalilor, și a rămas un ideal mai mult divin decât omenesc; un chip frumos, dar chip al înțelepciunii, mai mult iubită decât iubitoare, și iubită mai puțin ca femeie decât ca treaptă spre cele cerești. Astfel s-au născut Beatrice și Laura.” 581 Deși admiratori ai înaintașilor lor iluștri, atât Giovanni Boccaccio, cât și Geoffrey Chaucer optează pentru un alt tip de imaginar
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
deoarece instituția căsătoriei reprezenta ceva sacru pentru ea; Sofronia - X. 8 - echilibrată și supusă, va primi să fie soția celui care o iubea cu ardoare; Adalieta - X. 9 - își menține promisiunea făcută soțului, devenind un model al soției fidele și iubitoare; Emilia din Il Teseida sau din Povestirea cavalerului, Constanța din Povestirea notarului, Prudenția din Povestirea lui Melibeus, Griselda din X. 10 sau Grizilda din Povestirea diacului, Dorigena din Povestirea răzeșului). Multe din aceste donne angelicate devin simboluri ale virtuților creștine
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
rămâne o faptă reprobabilă. Motivul central al povestirii stă în dificultatea de a stabili adevărul din cuvintele rostite de cei din jur, de a distinge între prietenii adevărați sau falși. Prudenția, pe lângă demnitatea de soție, este și un prieten sincer, iubitor, adevărat. Spre deosebire de soțul ei, ea știe să-i distingă pe cei care doar flatează și are curajul să le critice nesinceritatea. Vorbește modest, încet, cuviincios, adoptă, în toată atitudinea ei, imaginea soției obediente. Dar în spatele comportamentului sfios și al poziției
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
despotice a soțului, care joacă un scenariu al unei patriarhalități greu de privit ca fiind îndreptățită. Ironia naratorului este subtil inserată în text („La fel rămase inima din ea/ și pe măsură ce îmbătrânea/ Mai grijulie-i fu, mai de credință,/ Mai iubitoare - dacă-i cu putință -”800), însuși craiul nu poate privi fără suspiciune atitudinea soției sale: „și dacă n-avea vechencredințare/ Că ea iubea pe prunci peste măsură/ Ar fi putut să crează că din ură,/ Din vicleșug, din inimă-mpietrită
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
personal, nepervertit de „bebei și mâncărici”, întâlnirea cu fiul meu, Tudor, m-a marcat cu totul altfel decât prezumă publicațiile discutate mai sus. Nu pot să îl asociez cu nimic omenesc: seamănă cu o vietate extraterestră sau cu un înger. Iubitor de comunicare și afabil cum mă aflu, nu găsesc între noi nici un cod. „Pășesc ca pe o altă planetă”, vorba poetului. Pisica a vrut să-l miroasă. S-a ridicat pe marginea patului și s-au privit intens: ea holbată
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
prosperitatea țăranilor, de exemplu, asigurarea salariilor cadrelor didactice și a funcționărimii; rolul băncilor și al banilor, al autorităților, problema pensiilor... le 17 Asemenea relevări și alte motivații pe care le vor descifra și amplifica însăși cititorii, mai ales cunoscători și iubitori ai Bârladului, cărora li‐ i adresată lucrarea, îndeosebi - m‐au făcut să deschid paginile cu gând de înlăturare a uitării care ne încearcă, uneori... Ziarele și revistele născute la Bârlad, ca și oamenii lor, fac parte din zestrea municipiului. De ce
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
calitate, epigrame ca re satirizau unele carențe, cum ar fi reacția poetului G. Tutoveanu la ... „obrăzniciile maghiare.” În Veacul nostru nr. 5 - 6/28 aprilie 1935, prof. Constantin Gh. Moroșanu publica o „Scrisoare deschisă acuzatoare către administratorii orașului Bârlad.” * Mare iubitor al oamenilor - nu numai al timpului, toamnelor, primăverilor și florilor - dar mai ales a plugarului căruia în „Rondelul plugarului” George Nedelea îi transmite strigătul de înfrățire cu pământul: „Eu ar și semăn, și prășesc / Pământul mi‐ i prieten bun, / Cu
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
popor - se află întruparea recunoștinței pentru Acel ce prin mărețele Sale fapte ne‐ a învrednicit să ajungem aceea ce suntem astăzi: un popor tare puternic și respectat de toate popoarele lumii; chipul în bronz al Marelui Cuza Vodă, do mnul iubitor al țărănimii, se ridică măreț din străjuirea a pat ru brazi. De sus... de pe înălțimea pedestalului de marmură aruncă priviri blânde, dulci, priviri duioase de părinte, țăranilor trecători, care nici acum și nici în ruptul capului nu voiesc să creadă
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]