2,415 matches
-
de către exilații evrei întorși din Babilon în timpul dominației persane în Palestina sau Iudeea antică, pe locul Templului lui Solomon, denumit Primul Templu din Ierusalim, care fusese distrus în anul 586 î.Hr. de către regele Babilonian Nabucodonosor al II-lea. După tradiția iudaică, prezervată în Biblia ebraică, Templul a fost clădit cu asentimentul împăraților persani, exprimat într-o proclamație adresată evreilor de către Cirus cel Mare. El este considerat continuarea firească a sanctuarului evreiesc distrus de babilonieni, cunoscut ca Templul din Ierusalim sau Templul
Al Doilea Templu din Ierusalim () [Corola-website/Science/329986_a_331315]
-
Cea mai mare parte a detaliilor despre dimensiunile Templului și planul său provin din trei surse: a. talmudice - "Mișna", mai ales tratatele Midot, Tamid, șo informații diverse din "Talmud", b. scrierile lui Joesphus Flavius (Yosef Ben Matityahu), mai ales "Antichități iudaice", cartea 19, cap. 11, și "Războiul evreilor" si c.descoperiri arheologice.
Al Doilea Templu din Ierusalim () [Corola-website/Science/329986_a_331315]
-
Oliphant a descoperit un bazorelief reprezentând o acvilă, un fragment al unei cornișe, o lespede mare triunghiulară, care, după cum credea el,era plasată pe pragul de sus al porții principale, precum și fragmente de capiteluri corintice. Acvila, motiv cunoscut în arta iudaică antică, este vizibilă pe o coloana dublă și pe frontonul sinagogii. În mai 1905 locul a fost excavat de K.Kohl și C.Watzinger, care au și desenat un plan al sinagogii antice. Sinagoga agost cercetată apoi în 1932 de către
Umm al-Kanatir () [Corola-website/Science/328085_a_329414]
-
Pentateuh). Elemente ale scărilor se păstraseră intacte. Pe una din coloanele de pe platformă se deslușesc elemente decorative - o menora - candelabrul evreiesc cu șapte ramuri,sub ea lopățica pentru tămâie, o frunză și un fruct de chitră „lulav”, caracteristic pentru cultul iudaic, de asemenea pe o altă față a coloanei - motive viticole.Pe un relief s-a descoperit imaginea unei Menora așezată pe un tripod, și având de o parte și alta a bazei ei niște coarne de suflat de tip shofar
Umm al-Kanatir () [Corola-website/Science/328085_a_329414]
-
a fost un factor important într-un stat plurietnic și multiconfesional, în care de-a lungul mai multor generații s-au adunat diferite popoare (polonezi, lituanieni, ruteni, germani, evrei și tătari) care aveau confesiuni diferite (catolică, ortodoxă, reformată, chiar și iudaică sau islamică). A devenit un stat în care chiar și cele mai radicale secte (cum erau de pildă unitarienii) care erau persecutate în restul continentului puteau găsi aici refugiu și puteau scăpa de persecuții, stat despre care cardinalul Hoszjusz spunea
Confederația de la Varșovia (1573) () [Corola-website/Science/328090_a_329419]
-
al "Faptelor Apostolilor", Pavel a predicat și a făcut ucenici pentru prima dată pe pământ european în Filippi, unde a botezat-o pe o vânzătoare de purpură numită "Lidia", într-un râu din vecinătatea cetății (cetate care avea o comunitate iudaică și o sinagogă atestată de epigrafie). Conform "Noului Testament", Pavel a mai vizitat cetatea Filippi cu alte două ocazii, în anii 56 d.Hr. și 57 d.Hr., iar "Epistola lui Pavel către filipeni" a fost scrisă prin 61-62 d.
Filippi () [Corola-website/Science/327523_a_328852]
-
cuprindea și cântece în graiul evreilor iemeniți, pe text de poetul și rabinul Shalom Shabazi și cântece pe texte liturgice tradiționale și cu muzica compusă de el însuși și de Medina. Mai târziu Uri Shevah s-a apropiat de ultraortodoxia iudaică, și a adoptat un stil de viață religios, micșorându-și activitatea muzicală. De atunci a mai înregistrat albumele Odhá, Masoret mibeit abba, Lahar Moriya, Mode ani, la ultimele două contribuind și fiul său Ran.
Uri Shevah () [Corola-website/Science/327669_a_328998]
-
al. ... P.114 În partea de apus a dealului aproape de citadelă se află o zonă unde s-au excavat numeroase edificii construite dens, în apropierea străzii pavate. Aici s-au descoperit multe băi rituale - mikva tohora care sunt mărturia civilizației iudaice locale. S-au găsit și numeroase puțuri de apă. De assemenea a fost descoperita aici și o carieră de piatră din secolele I - al II-lea î.Hr. precum și o clădire de dimensiuni mai mari. La parterul acesteia s-au găsit
Sepphoris () [Corola-website/Science/327673_a_329002]
-
vicisitudinilor vieții. Ataraxia este o indiferență dobândită cu greu față de grijile perisabile ale oamenilor, față de zgomotul de fond pe care îl fac ei certându-se. Ataraxia este lipsa de griji, "anapausis", odihna, care se instalează prin "xeniteia", înstrăinare. În mistica iudaică, Hassideii Ashkenazi au elaborat lucrarea "Sepher Hassidim", care cerea un mod de viață bazat pe ataraxie, adică pe seninătatea vieții în fața vicisitudinilor ei. Din punct de vedere medical, "ataraxia" reprezintă o stare bolnăvicioasă de pasivitate a unui organ sau a
Ataraxie () [Corola-website/Science/327736_a_329065]
-
de litere și iubitor de filosofie. El și Teodora l-au însărcinat pe arhipreotul Leon să meargă la Constantinopol ca ambasador și să aducă la Napoli cât mai multe manuscrise grecești posibil. Leon a revenit cu "Chronographia" lui Theofan, "Antichitățile iudaice" ale lui Iosephus Flavius, "De Prodigiis" a lui Titus Livius, scrieri ale lui Pseudo-Dionisie Areopagitul și "Historia Alexandri Magni". După moartea Teodorei, Ioan s-a îndeletnicit cu lectura și teoretizarea, contemplarea și chiar traducerea în latină a diferite texte.
Ioan al III-lea de Neapole () [Corola-website/Science/327728_a_329057]
-
împreună cu soția lui, Priscila (pentru că împăratul Claudiu poruncise ca toți iudeii să plece din Roma).” Charles Guignebert (profesor de istoria creștinismului la Sorbona), în timp ce respingea ideea că Isus n-ar fi existat, afirma „toate așa-numitele izvoare istorice păgâne și iudaice, nu ne oferă nicio informație credibilă despre viața lui Isus, nici măcar nu ne asigură că el ar fi trăit vreodată.” Ehrman rezumă problema surselor păgâne din secolul al II-lea astfel: Suetonius este prea ambiguu pentru a fi de folos
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
se distanțaseră de originea lor evreiască. Chiar trecând cu vederea aceste obiecții, pasajul acesta oferă prea puține informații despre Isus însuși. Josephus (37 - 100 e.n, supraviețuitor al conflictului romano-iudeu, devenit cetățean roman, istoric evreu) scrie în lucrarea sa "Antichități iudaice" (21 volume, terminată în ultimul an al domniei împăratului Domițian): Unii consideră că pasajul conține o interpolare: „care era numit Hristos”. Aceasta ar schimba total natura și valoarea relatării, dacă ar fi interpolare; unii comentatori nu o consideră autentică. Specialiștii
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
cadavre. Deasupra ruinelor, pustiului și deznădejdii din Templul Ierusalimului, pe care, sub amenințarea pedepsei cu moartea, nimeni nu avea voie să calce, împăratul Adrian ridică o nouă colonie romană: Aelia Capitolina. Priveliștea unei colonii străine pe pământul sacru al culturii iudaice provoacă încă o dată o rebeliune deschisă. Iulius Severus, guvernatorul Britanniei, este trimis în Iudeea și zdrobește și ultima încercare disperată a iudeilor, care a durat trei ani, de a-și recuceri libertatea. Împăratul Adrian pune acum să mai fie construit
Asediul Ierusalimului (70) () [Corola-website/Science/327098_a_328427]
-
și zdrobește și ultima încercare disperată a iudeilor, care a durat trei ani, de a-și recuceri libertatea. Împăratul Adrian pune acum să mai fie construit un hipodrom, două băi și un teatru mare. Pe masele de moloz ale sanctuarului iudaic se înalță în toată splendoarea, parcă în bătaie de joc, un monument al lui Jupiter; iar acolo unde, conform tradiției creștine, s-a aflat mormântul lui Hristos, oameni străini merg în pelerinaj, urcând terasele în trepte, la sanctuarul zeiței păgâne
Asediul Ierusalimului (70) () [Corola-website/Science/327098_a_328427]
-
servit drept loc de încoronare al monarhilor etiopieni. În secolul al X-lea, regina Gudit a ordonat jefuirea și incendierea multor biserici, printre care și a Sfintei Maria din Axum. Acest lucru se datorează faptului că Gudit era de religie iudaică și avea o mare antipatie pentru creștini. Cu toate acestea, după acest eveniment, biserica a fost reconstruită la o scară mai mare, devenind un edificiu impozant. În secolul al XVI-lea, în timpul campaniilor militare somaleze conduse de imamul Ahmad ibn
Biserica Sfânta Maria din Sion () [Corola-website/Science/327147_a_328476]
-
în critica teologică. În cursul anilor 1960 scrierile teologice ale lui Vahanian, Harvey Cox, Paul Van Buren, William Hamilton, Thomas J. J. Altizer și Richard Rubenstein au ajuns să fie considerate de mulți analiști ca o nouă mișcare creștină și iudaică ce pleda moartea lui Dumnezeu. Cu toate acestea, după cum nota teologul evanghelist conservator John Warwick Montgomery, poziția lui Vahanian a fost apreciată ca fiind „conservatoare fără speranță de către susținătorii ateismului creștin”. ("Suicide of Christian Theology", p. 80). Vahanian și-a
Gabriel Vahanian () [Corola-website/Science/327350_a_328679]
-
restul erau risipiți în grupuri de câteva familii izolate) și starea de sărăcie generală a țării au încetinit mult procesul de formare a unei burghezii citadine evreiești înstărite, precum aceea care a aderat la ideile Haskalei și ale Reformei religioase iudaice din Prusia și alte regate și principate germane. Societatea maghiară rămânea divizată într-o stratificare socială rigidă si bazată pe privilegii de clasă, structură care împiedica în mod aproape inerent mobilitatea socială și fermentarea ideilor. Imparatul a ordonat la vremea
Sciziunea iudaismului maghiar () [Corola-website/Science/330659_a_331988]
-
în cele din urmă la o schismă. Un reprezentant eminent al primei tendințe, care încă se vedea profund implicat în spiritul tradițional, a fost rabinul Aharon Chorin al Aradului, care a chemat la un avânt de creativitate în interpretarea legii iudaice Halaha (codul de legi care orânduiește viața și cultul evreilor religioși), pentru a adapta iudaismul la condițiile schimbătoare, și care i-a cutremurat pe colegii săi teologi prin sentințele sale liberale și declarațiile sale publice în favoarea nevoii de schimbare. Chorin
Sciziunea iudaismului maghiar () [Corola-website/Science/330659_a_331988]
-
și declarațiile sale publice în favoarea nevoii de schimbare. Chorin, care avusese o influență neînsemnată la el acasă, a sprijinit și pe vestitorii iudaismului reformat din Hamburg. Împotriva lui s-a ridicat Moshe Schreiber, cunoscut ca Hatam Sofer, conducător al ortodoxiei iudaice, care s-a evidențiat ca un adversar neîmpăcat al oricarei încercări de a strecura inovații în normele religioase curente. În afară de locul de frunte pe care l-a ocupat ca un zid al conservatismului în rândurile evreilor de pe întreg continentul, Hatam
Sciziunea iudaismului maghiar () [Corola-website/Science/330659_a_331988]
-
naționale maghiare (vezi și îmbrățișarea reformelor în cult. În anul 1827 a luat ființă la Pesta primul minyan din Ungaria, desfășurat după stilul vienez „Nusah Vina”. El a devenit sinagogă de sine stătătoare în anul 1830. De acolo reforma cultului iudaic s-a răspândit în alte orașe. Michael Silber scrie că Nusah Vina, reforma în versiunea vieneză, - care preconiza schimbări precum rostirea predicilor în limba locală, introducerea corului la serviciul divin. ținerea nunților în interiorul sinagogii, postarea podiumului de citire a Torei
Sciziunea iudaismului maghiar () [Corola-website/Science/330659_a_331988]
-
neolog”. Denumirea „neolog” dată acestui curent a fost mai târzie. Ea s-a încetățenit în rândurile ortodocșilor în vremea Congresului din 1868 al iudaismului din Ungaria. Regulamentul redactat sprijinea extinderea aplicării în toate comunitățile evreiești a schimbărilor estetice din cultul iudaic ce se efectuaseră în orașe precum Pesta,înființarea unui seminar rabinic, instituție în care reformatorii vedeau un instrument însemnat pentru formarea unei generații noi de conducători spirituali evrei în spiritul luminat al mișcării Haskala, și nu în cel al culturii
Sciziunea iudaismului maghiar () [Corola-website/Science/330659_a_331988]
-
és erdélyi izraelita autonom orthodox hitfelekezet közvetítő bizottsága”), sub conducerea lui Ignác Reich din asociația „Shomrey Dat”. Comitetul urma să fie înlocuit în curând de o conducere permanentă. La adunarea lor delegații ortodocși s-au declarat pe deplin angajați Codului iudaic Shulhan Arukh. Între alte măsuri, ei au decretat că un rabin poate fi numit într-o comunitate numai cu condiția de avea recomandările a trei rabini recunoscuți. Au hotărât să nu închidă scolile publice evreiești deja existente, și să opteze
Sciziunea iudaismului maghiar () [Corola-website/Science/330659_a_331988]
-
Shapira a păstorit acolo vreme de zece ani, înființând și o ieșiva numită "Bney Tora", a cărei construcție a început în 1920, sub administrația polona. Ieșiva cuprindea o școală Talmud Tora, un seminar de rabini și profesori de materii religioase iudaice, precum și o cantină pentru copii orfani. La un etaj al ieșivei a deschis un atelier pentru lecții de lucru manual. Bugetul ieșivei a ajuns la circa 500,000 mărci și ea a servit de prototip pentru ieșiva pe care Shapira
Yehuda Meir Shapira () [Corola-website/Science/330074_a_331403]
-
în întreaga lume evreiască practicanta până în zilele noastre. În 1924 rabinul Shapira a fost numit rabin al orașului Piotrkow. Acolo el a editat cartea să de response rabinice Or Hameir, care conține și schimburi de scrisori în domeniul legii religioase iudaice între el și renumiți rabini ai epocii, ca Hafetz Hâim, rabinul Meir Arik, admorul din Ostrovce și alții. Într-una din preumblările sale prin orașul Lublin pe strada Lowertowska 57, rabinului i-a venit ideea de a-si împlini vechiul
Yehuda Meir Shapira () [Corola-website/Science/330074_a_331403]
-
trezorier al regelui Portugaliei, apoi vreme de opt ani ministrul de finanțe al Regatelor Castiliei și Aragonului, si pentru scurt timp, trezorier al viceregelui Neapolelui și al dogelui Veneției. Inițial preocupat de filozofie, ulterior a fost mai interesat de mistica iudaica. Dom Isaac a fost un membru al familiei Abrabanel sau Abravanel, care după o veche tradiție, se pretindea deja vreme de câteva sute de ani spița din dinastia regelui David. După aceleași legende, străbunii acestei familii au ajuns în Peninsula
Isaac Abrabanel () [Corola-website/Science/329093_a_330422]