2,324 matches
-
istorice despre Isus. F.F. Bruce afirmă că "oamenii întreabă frecvent dacă s-a păstrat vreo înregistrare a raportului [lui Pilat] referitor la execuția lui Iisus. Răspunsul este categoric nu... Nu s-a păstrat nicio înregistrare oficială [...] a oricărui guvernator al Iudeii, referitor la orice problemă. Rar s-a păstrat vreun raport al vreunui guvernator al vreunei provincii romane [...] acestea erau documente efemere". Cu toate acestea primii creștini cunoșteau despre existența unor rapoarte ale lui Pilat cu privire la Iisus. Iustin Martirul, în cca.
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
căzut de acord despre ce dovedește acest pasaj, deoarece Tacit nu divulgă sursa acestor informații. Bart D. Ehrman scria: „Relatarea lui Tacit confirmă ceea ce știm din alte surse, și anume că Isus a fost executat la ordinul guvernatorului roman al Iudeii, Ponțiu Pilat, in timpul domniei lui Tiberiu.” Într-adevăr, Charles Guignebert a argumentat „Atât timp cât există posibilitatea ca [Tacit să fi oferit pur și simplu ecoul a ceea ce afirmau creștinii], pasajul rămâne lipsit de valoare”. R. T. France conchide că pasajul
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
au devenit lideri ai bisericilor". Noul Testament numește pe Iacov cel Drept, Iosie, Simon, și Iuda ca frați (în greacă "adelphoi") ai lui Isus (, , , , ). Etimologia covântului „frate” (a-delphos), vine din expresia „ai aceluiași pântec” ("a-delphys"), deși în Noul Testament înțelesul creștin și iudeu al cuvântului „frați” este mult mai larg. Tradiția creștină consemnează o dispută încă de la început asupra înțelesului termenului "adelphos", care poate fi de frați buni, frați numai după un părinte sau chiar frați vitregi sau veri. Conform anumitor cercetători, cel
Frații lui Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/327994_a_329323]
-
îndeamnă încă o dată la predarea fără luptă. Din nou primește un refuz ca răspuns. Abia acum Titus pornește acțiunile de luptă împotriva zonei sacre. O grindină de proiectile grele de piatră și o ploaie neîntreruptă de săgeți cad peste curți. Iudeii luptă ca posedați și nu dau înapoi. Au încredere că în ultima clipă Iahve le va veni în ajutor și își va proteja sanctuarul. Nu numai o dată legionarii ajung pe zid, cățărându-se pe scările de atac. Sunt împinși înapoi
Asediul Ierusalimului (70) () [Corola-website/Science/327098_a_328427]
-
lui Irod, cel cu turnuri puternice. Încă o dată Titus trebuie să introducă în luptă geniștii, artileria, mașinăriile-berbece, toată strălucita sa tehnică de asediu. În septembrie sunt trecute și aceste ziduri, cucerite ultimele bastioane; rezistența este înfrântă definitiv. Pierderile umane ale iudeilor sunt inimaginabil de mari. În timpul asediului s-au aflat în cetate, conform datelor lui Tacit, 600 000 de oameni. Josephus notează ca număr al prizonierilor, fără a socoti și crucificații și spintecații, 97.000 și adaugă că pe o singură
Asediul Ierusalimului (70) () [Corola-website/Science/327098_a_328427]
-
inimaginabil de mari. În timpul asediului s-au aflat în cetate, conform datelor lui Tacit, 600 000 de oameni. Josephus notează ca număr al prizonierilor, fără a socoti și crucificații și spintecații, 97.000 și adaugă că pe o singură poartă iudeii au scos într-un interval de trei luni 115.800 de cadavre. Deasupra ruinelor, pustiului și deznădejdii din Templul Ierusalimului, pe care, sub amenințarea pedepsei cu moartea, nimeni nu avea voie să calce, împăratul Adrian ridică o nouă colonie romană
Asediul Ierusalimului (70) () [Corola-website/Science/327098_a_328427]
-
împăratul Adrian ridică o nouă colonie romană: Aelia Capitolina. Priveliștea unei colonii străine pe pământul sacru al culturii iudaice provoacă încă o dată o rebeliune deschisă. Iulius Severus, guvernatorul Britanniei, este trimis în Iudeea și zdrobește și ultima încercare disperată a iudeilor, care a durat trei ani, de a-și recuceri libertatea. Împăratul Adrian pune acum să mai fie construit un hipodrom, două băi și un teatru mare. Pe masele de moloz ale sanctuarului iudaic se înalță în toată splendoarea, parcă în
Asediul Ierusalimului (70) () [Corola-website/Science/327098_a_328427]
-
din Palestina aflată sub regimul mandatar britanic, și îndreptate împotriva evreilor. Semnalul acestor acțiuni a fost disputa dintre musulmani și evrei pentru accesul la „Zidul Plângerii” din orașul vechi al Ierusalimului, pentru evrei „Zidul de apus”, considerat relicvă a Templului iudeu și principalul loc sfânt al religiei lor, iar pentru musulmani devenit în ultima vreme „Zidul Al Buraq”, denumit astfel deoarece, după tradiția islamică, acolo și-ar fi legat profetul Mohamed (Muhammad) animalul fantastic Al Burak (Fulgerul), înaintea „Călătoriei nocturne” în
Tulburările din Palestina din 1929 () [Corola-website/Science/327299_a_328628]
-
muncitor metalurgist care a proclamat că a avut o viziune în anul 1966. Arhanghelul Gabriel i-a revelat că negrii americani sunt urmașii evreilor sau israeliților din tribul Iuda, care au fost izgoniți din Țara Sfântă de către romani în timpul Războiului iudeilor din anii 70 ai erei creștine, au ajuns în nordul Africii, și mai târziu au fost aduși ca sclavi în America. Ben Carter a susținut că o voce i-a zis că a sosit vremea ca africanii din America, urmași
Israeliții africani evrei ai Ierusalimului () [Corola-website/Science/327343_a_328672]
-
Samaria a încetat de mai fi principalul centru al samaritenilor, acesta fiind transferat la Sihem (Shhem) și la templul de pe Muntele Grizim. Samaria elenistică a fost distrusă până la temelie în anul108 î.Hr.în cursul cuceririi ei de către regele hasmoneu al Iudeii,Ioan Hyrcanos (Yohanan Hyrkanos). După cum indică monedele găsite la fața locului,Samaria a fost din nou locuită încă în vremea Hasmoneilor. În anul 63 î.Hr. ea a fost cucerită de Pompeius și anexată la provincia romană Syria. În anul 30
Samaria (oraș) () [Corola-website/Science/330347_a_331676]
-
lui Octavianus Augustus, al cărui nume elen era Sevastos. Această reconstrucție a fost unul din proiectele de construcții cele mai însemnate ale lui Irod. Irod, care a dat o atenție deosebită poziției geografice a orașului în plin centru al regatului iudeu, a decis să-l dezvolte și să-l populeze cu oșteni eliberați care juraseră credință regelui. El a înconjurat cetatea cu un zid lung de 3,500 metri, iar în mijlocul ei a clădit un templu impunator denumit Augustaeum, și acesta
Samaria (oraș) () [Corola-website/Science/330347_a_331676]
-
murit la Medina Sidonia. Legenda spune că Petru a ucis-o și o altă versiune spune că a fost otravită sau împușcată cu o arbaletă. Rivalul lui Petru, Henric de Trastamara, l-a descris mereu pe Petru ca "rege al iudeilor" și a avut un oarecare succes în a profita de resentimentele populare castiliene față de evrei. Henric a început o perioadă de anti-evrei și convertiri forțate în Castilia, care a durat din 1370 până în 1390. Petru a luat măsuri ferme împotriva
Petru al Castiliei () [Corola-website/Science/331418_a_332747]
-
murit la Medina Sidonia. Legenda spune că Petru a ucis-o și o altă versiune spune că a fost otravită sau împușcată cu o arbaletă. Rivalul lui Petru, Henric de Trastamara, l-a descris mereu pe Petru ca "rege al iudeilor" și a avut un oarecare succes în a profita de resentimentele populare castiliene față de evrei. Henric a început o perioadă de anti-evrei și convertiri forțate în Castilia, care a durat din 1370 până în 1390. Petru a luat măsuri ferme împotriva
Casa de Ivrea () [Corola-website/Science/331419_a_332748]
-
să întărească puterea centrală. Cele dintâi operații militare întreprinse de Alexandru Ianai au fost cele care au dus la controlarea nordului Țării Israelului și apoi cucerirea orașului Ptolemais (Acra), port elenizat important, devenit ostil evreilor, și care tulbura dominația Regatului Iudeu în Galileea. Ianai a asediat Acra în anii 102-103 î.Hr. Aflându-se la strâmtoare, locuitorii asediați au apelat la ajutorul lui Ptolemeu „Lathyrus” (Ptolemeu al IX-lea), fiul detronat al reginei Egiptului, Cleopatra a III-a, și care domnea în
Alexandru Ianai () [Corola-website/Science/330002_a_331331]
-
lui Ptolemeu „Lathyrus” (Ptolemeu al IX-lea), fiul detronat al reginei Egiptului, Cleopatra a III-a, și care domnea în acea vreme în Cipru. Ptolemeu dădu o lovitură puternică oștirii lui Ianai care pierdu numeroși luptători. Acum fu rândul regelui iudeu de a cere ajutor. El se adresa tocmai Cleopatrei a III-a, avertizând-o că o victorie a lui Ptolemeu în Asia va pune și domnia ei în primejdie. Regina a trimis de îndată o oaste egipteană sub comanda a
Alexandru Ianai () [Corola-website/Science/330002_a_331331]
-
grozăvie este menționată nu numai de Josephus, ci și de un manuscris de la Marea Moartă. Chiar dacă cifrele sunt considerate mult exagerate de cercetătorii din vremea noastră, ele dovedesc gravitatea problemelor cu care era confruntată în acea perioadă societatea din regatul iudeu. În fața represiunii din partea monarhului, fariseii, sau poate cei mai fanatici dintre ei, nu se dăduseră înapoi de la a apela la ajutorul Siriei seleucide de sub conducerea lui Demetrios al III-lea. Ulterior, dându-și seama de greșeală, s-au alăturat luptei
Alexandru Ianai () [Corola-website/Science/330002_a_331331]
-
în aceste ținuturi datorită folosirii în irigații a apelor izvoarelor locale, a pământului rodnic acumulat din aluviunile de la gura pâraielor și căldurii climatului ce permitea coacerea rapidă a cerealelor și fructelor. În zilele celui de-al Doilea Templu, a regatului iudeu al Hasmoneilor și al Antipatrizilor, depresiunea Iordanului a cunoscut iar o perioadă de înflorire. Ieriho a ajuns si el la culmea prosperității în vremea Hasmoneilor și în timpul domniei lui Irod cel Mare, care și-a zidit acolo un palat. El
Depresiunea tectonică a Iordanului () [Corola-website/Science/331162_a_332491]
-
este un element comun de ficțiune gotica. Acesta se combină cu tema poemului de dramatizare conștientă de sine a osândei, similară poeziilor „Adormita” și „Valea neodihnei” ale lui Poe. Poe a fost inspirat cel puțin în parte de "Istoria războiului iudeilor împotriva românilor" a lui Flavius Josephus, o relatare din primul secol despre orașului biblic Gomora. Poemul conține, de asemenea, o asemănare cu poemul clasic „De Rerum Natură” al lui Lucretius și, în special, cu traducerea să în limba engleză realizată
Cetatea din mare () [Corola-website/Science/334212_a_335541]
-
Până în 1860, când a fost înființat cartierul evreiesc Mishkenot Sha'ananim, acest teritoriu constituia întregul oraș Ierusalim. Vechiul Oraș este casa mai multor locuri-cheie de importanță religioasă: Cupola Stâncii și Moscheea Al-Aqsa pentru musulmani, Muntele Templului și Zidul Plângerii pentru iudei și Biserica Sfântului Mormânt pentru creștini. Orașul a fost inclus în lista locurilor din Patrimoniul Mondial UNESCO în 1981. Tradițional, Vechiul Oraș a fost împărțit în patru cartiere diferite, deși actualele denumiri au fost puse abia în secolul 19. Azi
Ierusalimul Vechi () [Corola-website/Science/335052_a_336381]
-
afla la sud-estul Orașului Vechi, dincolo de . Fiul său, regele Solomon a extins zidurile orașului, iar mai târziu, aproximativ prin 440 î. Hr., în timpul perioadei persane, Nehemiah s-a întors din Babilon și le-a reconstruit. In 41-44 d. Hr., Agrippa, regele Iudeii, a construit un nou zid cunoscut ca „al treilea zid”. Musulmanii au ocupat Ierusalimul în secolul 7 (637 d. Hr.), sub conducerea celui de-al doilea calif, `Umar Ibn al-Khattab, care l-a anexat la imperiul arab islamic. El a
Ierusalimul Vechi () [Corola-website/Science/335052_a_336381]
-
Crucii a fost renovată și mărită în vremea împăratului Iustinian I Legenda povestește că generalul Belisarie, care condusese campania pentru cucerirea Italiei, ar fi pus stăpânire la Roma pe tezaurul Templului din Ierusalim ce fusese adus acolo după reprimarea Revoltei iudeilor. Comorile cu obiectele de cult din templu ar fi fost readuse de el la Ierusalim și depozitate în Biserica Sfânta Maria cea Nouă.Aceasta fusese construită de Iustinian în partea cea mai sudică a Ierusalimului de atunci, pe culmea Muntelui
Mănăstirea Sfintei Cruci din Ierusalim () [Corola-website/Science/335057_a_336386]
-
într-o iesle. Îngeri apar și declară că Iisus este un salvator al întregii omeniri și păstorii vin ca să-l adore. În relatarea lui Matei, astronomii urmează o stea până la Bethleem pentru a aduce daruri lui Iisus, născut ca regele iudeilor. Regele Irod ordonă masacrul tuturor băieților din Bethleem care au mai puțin de doi ani, dar familia lui Iisus fuge în Egipt, iar mai târziu se restabilește în Nazaret. sau popular Crăciunul este o sărbătoare creștină celebrată la 25 decembrie
Nașterea Domnului () [Corola-website/Science/335292_a_336621]
-
anul 167 î.Hr. orașul a fost ocupat de Iuda Macabeul, care i-a izgonit pe edomiți, i-a dărâmat fortificațiile și incendiat turnurile .Se pare că orașul a mai rezistat dominației Dinastiei Hasmoneene și mai târziu. Încă în vremea Războiului Iudeilor ar mai fi avut un caracter edomit.În vremea regelui Ioan Hyrcan majoritatea edomiților a fost silită să se converteasca la iudaism. Actuala așezare în vale a centrului orașului Hebron datează din epoca romană. Irod cel Mare, de origine edomită
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
zidul care înconjoară încă în zilele noastre sanctuarul Peșterii Patriarhilor. Este posibil ca Irod a fost și cel dintâi ctitor al acestui sanctuar. Tot lui i se poate atribui și clădirea numită Ramat Al Khalil de la Mamre În zilele Războiului Iudeilor (Primul război iudeo-roman) orașul a fost capturat fără vărsare de sânge și prădat de luptătorii lui Shimon Bar Giora, conducător al sicarilor. Apoi a fost pustiit de romani sub conducerea lui Sextus Vettulenus Cerealis. Romanii au masacrat populația și au
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
este recunoscut de Messala, care-l anunță printr-o scrisoare pe Valerius Gratus, dar și de Simonide, care-i returnează averea familiei sale. Prințul evreu, comerciantul antiohian și șeicul arab convin să pună toți banii la dispoziția viitorului rege al iudeilor, pe care îl cred a fi salvatorul țării de sub dominația romană. Cursa de care organizată în arena din Antiohia este câștigată de Ben Hur, după ce acesta atinge în mod deliberat cu osia carului său una din roțile carului lui Messala
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]