KorAP: Find »[drukola/base=izola & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...91 92 93 ...424 >

10,578 matches

Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590

ele și ceilalți. Inadaptarea, dependența, conduitele de refugiu sau violența sunt forme de a fi ale persoanelor cu un tip de existență nevrotică. Ele se opun societății, dar modalitățile lor de opoziție au un caracter deviant. Societatea, celelalte persoane Îi izolează, Îi refuză. Aceștia nu sunt acceptați. Persoanele cu existență nevrotică știu, simt, văd că societatea le este ostilă, dar ei situează cauzele ostilității În societate și nu În istoria lor psihobiografică. Din aceste considerente, ei vor proiecta asupra societății propriile

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
dincolo apare și la gânditorii catolici (J. Maritain, J. Chevalieră. Omul devine o problemă pentru el Însuși În momentul În care se simte părăsit, abandonat. Aceasta este adevărata stare de Însingurare. O veritabilă criză existențială. Chiar dacă, În exterior, el este izolat, persoana sa nu trebuie să se golească interior. Vidul interior este fie o pierdere a forței sufletești, fie o criză morală a existenței, fie, În alte condiții, o boală psihică. În afara acestor condiții, viața interioară este cuprinsă și se afirmă

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
unui dublu conflict: al individului cu el Însuși și al individului cu lumea. Aceasta Întrucât conștiința pervertită te Împiedică să te poți adapta și integra În lume, Întrucât, la rândul ei, lumea te refuză, te respinge sau caută să te izoleze. Ceea ce caracterizează conștiința perversă este incapacitatea persoanei de a construi idealuri, de a aspira către scopuri nobile, Înalte, către sublim. Conștiința pervertită trage În jos persoana, pe când conștiința morală o Înalță. Datorită conștiinței pervertite, orice Încercare de „a-se-depăși-pe-sine” eșuează. Conștiința

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
etc. Un alt aspect este reprezentat de asocierea dintre elevi după afinitățile emoțional-afective, dar și după asemănările de model moral cu care aceștia vin la școală din familia de origine. Acest aspect se poate vedea foarte bine În cazul elevilor izolați de restul colectivității sau, dimpotrivă, de cazurile de elevi care, având probleme familiale, se atașează puternic de educator În care văd și simt, În mod simbolic, imaginea paternală prelungită sau absentă din familia lor de origine. Un rol important În

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
pentru ceilalți, adesea chiar cu prețul renunțării de sine. În sensul acesta, altruismul reprezintă virtutea morală fundamentală din care se dezvoltă sacrificiul de sine. Fiind o orientare către ceilalți, altruismul mă scoate din interioritatea mea care, deși mă protejează, mă izolează de ceilalți, Însingurându-mă. Altruismul nu este numai deschiderea mea dezinteresată către și pentru alții, ci, dimpotrivă, el răspunde concomitent și nevoii mele de ceilalți, de „a-fi-Împreună” cu aceștia. Persoana umană nu poate fi singură, ea trebuie să fie Împreună cu

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
simbol care exprimă semnificația acestuia. Fiecare individ are imaginea care-l reprezintă. Descifrarea semnificațiilor simbolice ale imaginii Eului ne pun În față o varietate extrem de interesantă și nuanțată de aspecte - o adevărată semiologie imagologică a persoanei. În sensul acesta, am izolat câteva aspecte esențiale ale acestei imagologii, pe care le prezentăm În continuare: aă Semnificația relațională a imaginii este dată de participarea directă a acesteia În cadrul Întâlnirii și al comunicării interpersonale. Imaginea este prezența concretă, specifică a persoanei. Ea este cea

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
de educație, influenței unor antimodele, carențe de educație sau afective, frustrări, conflicte, traume emoționale etc. Rezultatul acestor acțiuni duce, În ambele situații, la o gravă alterare imagologică a Eului, cu consecințe negative pentru persoană, fapt remarcat de ceilalți, care-i izolează sau Îi refuză. Vom prezenta În continuare cele două grupe principale ale acestor tipuri. a. Tipurile psihopatologice Imagologia tipurilor psihopatologice se caracterizează printr-o alterare a sistemului personalității acestora, având ca efect o transformare, mai mult sau mai puțin profundă

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
opuse sau contrarii binelui și ele au o gamă extrem de variată: minciuna, furtul, Înșelătoria, intriga, delațiunea, calomnia etc. Ideile morale Înnobilează și dau un echilibru interior persoanei, conferindu-i onoare, demnitate, autoritate, prestigiu. Ideile și acțiunile imorale o dezonorează, o izolează până la a o exclude din grupul căruia Îi aparține. Ele pot fi cauza unor importante dereglări ale vieții sufletești, de tipul psihopatiilor sau a caracteropatiilor, nevroze, vagabondaj, dependența de alcool sau droguri, crize de disperare care pot Împinge la suicid

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
și lume va duce, dincolo de aspectele sale formal-externe de dezadaptare/inadaptare, la un conflict intern. Persoana va descoperi că relația sa cu lumea este lașă, neconcordantă, expresie a incertitudinii și prin aceasta inautentică. Ea va sfârși prin a aliena persoana, izolând-o și Înstrăinând-o de lume și, În final, și de ea Însăși. Persoana va sfârși prin a pierde sensul propriei sale vieți. În cazul acesta, conflictul va fi atât exterior, În planul adaptării, cât și interior, În planul valorilor

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
absurd, devine imposibil. Paranoicul nu va recunoaște și nu va admite ca adevărate decât propriile sale idei și acțiuni, pe care Însă lumea, recunoscându-le ca fiind false, le refuză, le respinge. Prin aceasta, limitele lumii, deja existente, se accentuează, izolând persoana paranoicului și menținând o stare de conflict Între el și lume. În cazul nevrozei, conflictul Eu/ Lume va bloca alterocentrismul, deschiderea altruistă a persoanei către lume, ceea ce este un motiv de suferință pentru persoană. În cazul paranoiei, lumea refuză

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
Îndepărtare, a unei tentative de a scăpa de situația periculoasă care amenință viața. Efectul durerii asupra imaginii corporale este concentrat asupra libidoului, celelalte părți ale imaginii corporale pierzându-și din importanță În aceste situații. Zona dureroasă va fi delimitată sau izolată de restul imaginii sau al schemei corporale a individului În cauză. Prezența durerii demonstrează că imaginea corporală este În esența ei o structură libidinală. Se poate spune În sensul acesta că, În cadrul imaginii de sine, sunt reunite două componente: corpul-plăcere

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
aleasă de mine, fie o claustrare pe care mi-o impun alții. Ea reprezintă Însingurarea, pierderea contactelor și Îngustarea comunicării, atât cu mine, cât și cu ceilalți. Izolarea mă duce la disperare, așa cum disperarea mă rupe de lume și mă izolează interior. Prin izolare și disperare, pierzând contactul cu lumea, viața și persoana mea nu vor mai avea, În final, nici un sens. Existența mea devine absolut inutilă pentru mine. Disperarea și izolarea sunt formele grave ale chinului interior, fizic, sufletesc și

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
prin păcat, dar se poate mântui prin suferință, prin căința recunoașterii și desprinderii de păcatele sale. În felul acesta, mântuirea devine un exercițiu sufletesc și spiritual/moral de purificare. Acceptarea privațiunilor fizice, retragerea din lume, adoptarea unei vieți sobre și izolate pentru a favoriza deschiderea interioară semnifică ieșirea și depășirea limitelor lumii, dar și a propriilor limite. Viața ascetică de renunțări lumești Înseamnă deschidere interioară și comuniune cu Dumnezeu-Tatăl. O relație bazată pe iubire, În care omul nu este niciodată singur

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
de „a-fi-cu” sau de „a-fi-Împreună-cu”. Este de fapt o coexistență ontologică, În același plan de viață. Această Întâlnire dintre mine și celălalt este o necesitate ontologică, Întrucât Noi nu putem fi singuri. Orice Întâlnire ne completează reciproc. „A-fi-singur”, a te izola, Înseamnă a-ți Închide propria ta existență. Celălalt este persoana care te completează și care, astfel, te deschide, prin el, către lumea celorlalți. Ca să-l pot Înțelege pe celălalt, Eu Îl raportez la mine. Referitor la aceasta, J.P. Sartre spunea

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
este un sentiment interior, sufletesc și moral, o experiență pe care eu sunt obligat să o traversez. Singurătatea și Însingurarea invadează câmpul conștiinței mele ca un sentiment dureros, care mă poate duce la disperare. Omul singur suferă, se Închide, se izolează sau este forțat să se izoleze prin abandonarea de către ceilalți. Din acest motiv, singurătatea este un sentiment care mă Închide, dându-mi impresia de prăbușire. În plan sufletesc, Însingurarea este trăită ca tristețe, ca depresie, ca o stare de melancolie

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
moral, o experiență pe care eu sunt obligat să o traversez. Singurătatea și Însingurarea invadează câmpul conștiinței mele ca un sentiment dureros, care mă poate duce la disperare. Omul singur suferă, se Închide, se izolează sau este forțat să se izoleze prin abandonarea de către ceilalți. Din acest motiv, singurătatea este un sentiment care mă Închide, dându-mi impresia de prăbușire. În plan sufletesc, Însingurarea este trăită ca tristețe, ca depresie, ca o stare de melancolie. Acestui sentiment i se adaugă impresia

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
refuză să mi le dea, dar către care eu aspir. Din acest motiv, singurătatea metafizică este un act premeditat, gândit, de retragere din lume, sau dintr-o realitate inacceptabilă de autoizolare. Prin retragere, eu nu mă Însingurez, ci doar mă izolez. Mai exact, ies din lumea comună, pentru a intra În lumea mea interioară, o lume În care mă regăsesc, cu care mă identific și În care, În mod paradoxal, Încetez de a mai fi singur. A trăi Într-o lume

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
eșec este dată de sentimentul pierderii celuilalt sau al faptului de „a-fi-abandonat”, de a fi respins de către celălalt. Evenimentul va marca Într-o măsură considerabilă persoanele cuplului. Ce devine persoana după despărțire? Ea se va schimba sufletește și moral, se izolează, devine rece, suspicioasă, refuză alte contacte noi sau nu mai are curajul de a le face, comparându-le cu eșecul anterior. Se poate vorbi despre o nevroză de separare care va genera noi atitudini ale individului față de ceilalți, față de viață

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
tipul dionisiac, la care, O. Spengler va adăuga ulterior tipul faustic. Th. Carlyle idealizează aceste tipuri umane după criterii pur valorice, descriind „tipologiile eroice”. În psihanaliză, C.G. Jung face o sinteză a datelor oferite de valorile culturale și pulsiunile individuale, izolând tipul introvert și tipul extravert. La aceste două tipuri, H. Rorschach va adăuga tipul coartat sau retractat. Acestea au Însă, În primul rând, un pronunțat caracter psihologic și de factură psihanalitică. Fr. Minkowska, utilizând rezultatele obținute În experimentul cu testul

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
observă atât În planul sufletesc, cât și În cel moral. Fie că este o constrângere externă, fie că este vorba de o abținere interioară, În ambele situații, persoana suferă. Suferințele morale au caracter de frământare și de sfâșiere interioară. Ele izolează sfârșind prin a Însingura Persoana. În plan colectiv, Însingurarea se manifestă prin starea de Înstrăinare a indivizilor. În această situație, compensarea este dată de deschiderea și refugiul interior al persoanei. Ceea ce-mi este interzis În afara mea poate deveni posibil

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
Este o „modelare normativă” a pulsiunilor, a conduitelor individuale. Orice abatere de la aceste norme morale este pedepsită. Nu poți fi și nu poți face ceea ce vrei, ci ceea ce trebuie sau mai precis ceea ce Îți este permis. Altfel, cetatea te va izola, iar tu te vei Înstrăina de cetate. De acest aspect este legată problema - extrem de complexă și cu valențe multiple În psihologia morală - exilului, pe care o vom trata În continuare. Exilul Intrarea omului În cetate marchează Începutul istoriei civilizației sale

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
duce permanent o luptă cu sine, dar și cu ceilalți. El va fi nemulțumit atât de propria sa persoană, cât și de ceilalți, trăind astfel Într-o permanentă stare de tensiune și neliniște interioară, care va sfârși prin a-l izola și, În final, a-l exclude dintre semenii săi. Ceea ce caracterizează din punct de vedere psihomoral persoana imorală este Înclinația către acțiuni negative, către rău, dar mai cu seamă plăcerea de a face răul celorlalți. Nu trebuie văzut În aceasta

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
acesta, ca sursă a viciilor și a căderii mele sufletești și morale. Totul se reduce la persoana mea și la nevoile pe care urmăresc cu orice preț să le realizez, să mi le satisfac. Dar, astfel sfârșesc prin a mă izola mai mult de ceilalți, a mă Însingura și a mă goli sufletește și spiritual. Condamnarea la singurătate Înseamnă și sfârșitul ființei mele. Soluția ieșirii din singurătatea egoismului o dă Întâlnirea mea cu ceilalți, o Întâlnire care mă deschide și-mi

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
felul acesta, eu trăiesc permanent Într-o dublă realitate: realitatea externă, empirică, a lumii celorlalți și realitatea interioară, sufletească, a propriei mele persoane. Dacă refuz să-i văd și să-i gândesc pe ceilalți, o fac detașându-mă sau chiar izolându-mă complet de ei. Există Însă și situația În care ceilalți, apropiați mie, dispar, pleacă, sau Încetează de a mai fi. În cazul acesta, comunicarea mea cu celălalt sau cu ceilalți se rupe, se suspendă, iar eu meu această ruptură

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595

speranțelor pe care le dădeau ele științei pot singure scuza ceea ce ar fi fost fastidios În repetiția obligatorie a anumitor detalii, cărora nici un artificiu de stil nu le-ar fi putut disimula uniformitatea. Acest motiv și faptul că monumentul este izolat de altele explorate de dl Honigberger În Împrejurimile Jelalabadului mă determină să fac cunoscute mai Întâi st¿pa de la Bahrabad și succesul săpăturilor executate acolo sub conducerea acestui călător plin de sârg. Acest om șcare Îl Însoțește pe Honigberger la

[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]