KorAP: Find »[drukola/base=jack & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...91 92 93 ...268 >

6,700 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586

mai complicată. — Necazul e că acum nu știu unde să-l duc. Într-o oră trebuie să fiu la o conferință de presă pentru lansarea noului ziar. — Înțeleg. În timp ce aștepta un răspuns de la el, își dădu seama cât de mult îi cerea. Jack avea și el un ziar de condus. Dar el nu păru deloc tulburat de perspectiva de a se trezi cu Ralph pe cap. — Bun. Uite cum facem. Ne întâlnim la mine. Ben e acasă. El și Ralph sunt prieteni vechi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
Fran se liniști pentru prima dată, i se părea, de câteva zile bune. Lui Ralph avea să-i placă la nebunie să stea cu Ben. După o jumătate de oră, îl instalau pe Ralph în camera de zi a lui Jack, cu aerul ei primitor. — Ce facem cu canapeaua? întrebă Fran cu o voce scăzută. Mai face în pat din când în când. Jack râse. — Ca și Wild Rover. Pocni din degete și câinele sări pe canapea, cuibărindu-se lângă Ralph

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
cu Ben. După o jumătate de oră, îl instalau pe Ralph în camera de zi a lui Jack, cu aerul ei primitor. — Ce facem cu canapeaua? întrebă Fran cu o voce scăzută. Mai face în pat din când în când. Jack râse. — Ca și Wild Rover. Pocni din degete și câinele sări pe canapea, cuibărindu-se lângă Ralph. — Acum, hai să vedem dacă putem să găsim vreo transmisiune de la curse. Se dovedi că era prea devreme pentru curse. Ralph îi ceru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
fiecare scuza că îi suporta pe Orinoco și pe Uncle Bulgaria de dragul celuilalt. Fran simți că i se ia o piatră de pe inimă. Aerul confuz dispăruse de pe chipul tatălui ei și părea să se simtă ca la el acasă. — Mulțumesc, Jack. Nici nu știi cât înseamnă asta pentru mine. — Ba da, știu. Jack îi deschise ușa de la camera de zi. — Și eu țin la Ralph. Acum ar fi mai bine să te grăbești să ajungi la conferința de presă, iar eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
celuilalt. Fran simți că i se ia o piatră de pe inimă. Aerul confuz dispăruse de pe chipul tatălui ei și părea să se simtă ca la el acasă. — Mulțumesc, Jack. Nici nu știi cât înseamnă asta pentru mine. — Ba da, știu. Jack îi deschise ușa de la camera de zi. — Și eu țin la Ralph. Acum ar fi mai bine să te grăbești să ajungi la conferința de presă, iar eu ar trebui să mă întorc la sarcina de a conduce Express-ul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
Murray Nelson observase faptul că plecase cu ochii ca mărgelele. — Te descurci, Ben? — O să fim bine. Poate că mai târziu o să-l învăț pe Ralph să se dea cu rolele. Glumeam, îi liniști el, văzându-le fețele. — De fapt, zise Jack înainte să iasă pe ușă, m-am gândit la cineva care ar putea fi persoana ideală să aibă grijă de el. Dar s-ar putea să trebuiască să duc niște tratative de mare finețe. — Mulțumesc pentru tot ce faci. Involuntar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
să se simtă mai apropiată de el decât fusese vreodată în ultimele săptămâni. — Deci, ce ai făcut cu el? I l-ai trântit iar în brațe mamei tale? De fapt, șovăi Fran, neștiind cum avea să reacționeze, e acasă la Jack Allen. Laurence tresări ca mușcat de șarpe. — Ce naiba caută acolo? Căldura și tandrețea din glasul lui înghețaseră brusc. — El și Ben, fiul lui Jack, sunt buni prieteni. Îl privi cu un aer curios. — De ce te deranjează atât de mult? — Pentru că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
în brațe mamei tale? De fapt, șovăi Fran, neștiind cum avea să reacționeze, e acasă la Jack Allen. Laurence tresări ca mușcat de șarpe. — Ce naiba caută acolo? Căldura și tandrețea din glasul lui înghețaseră brusc. — El și Ben, fiul lui Jack, sunt buni prieteni. Îl privi cu un aer curios. — De ce te deranjează atât de mult? — Pentru că el n-are nimic de-a face cu tatăl tău. În plus, evită el privirea curioasă a lui Fran, nu-mi place individul. Îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
la activitatea de-a așeza pachetele de Silk Cut pe rafturi. — Le-au ras pe toate într-un sfert de oră. Cineva a avut o idee de milioane. Fran își mușcă buza și mai că-i veni să-l sărute. — Jack, acordă-mi un minut din timpul tău prețios, te rog, se repezi Murray Nelson la Jack de îndată ce ajunse la redacție și îl trase în biroul lui. Bărbatul mai în vârstă, în costumul lui maro strălucitor, îi amintea lui Jack de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
într-un sfert de oră. Cineva a avut o idee de milioane. Fran își mușcă buza și mai că-i veni să-l sărute. — Jack, acordă-mi un minut din timpul tău prețios, te rog, se repezi Murray Nelson la Jack de îndată ce ajunse la redacție și îl trase în biroul lui. Bărbatul mai în vârstă, în costumul lui maro strălucitor, îi amintea lui Jack de o veveriță care pusese ochii pe o alună apetisantă. Pe el adică. — Proiectul ăsta nou al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
sărute. — Jack, acordă-mi un minut din timpul tău prețios, te rog, se repezi Murray Nelson la Jack de îndată ce ajunse la redacție și îl trase în biroul lui. Bărbatul mai în vârstă, în costumul lui maro strălucitor, îi amintea lui Jack de o veveriță care pusese ochii pe o alună apetisantă. Pe el adică. — Proiectul ăsta nou al Francescăi Tyler. Tocmai mi-am trimis secretara să pună mâna pe un exemplar. — Bună idee. Și cum e? Adevărul era că Jack șterpelise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
lui Jack de o veveriță care pusese ochii pe o alună apetisantă. Pe el adică. — Proiectul ăsta nou al Francescăi Tyler. Tocmai mi-am trimis secretara să pună mâna pe un exemplar. — Bună idee. Și cum e? Adevărul era că Jack șterpelise unul din primele exemplare și considerase că era o idee inspirată, deși, după părerea lui, era prea devreme pentru a fi sigur că e și viabilă. La urma urmei, anunțurile din numărul ăsta fuseseră gratuite și Fran trebuie să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
convingă distribuitorii să îl difuzeze fără să le iasă vreun profit. — Chestia e că secretara mea n-a reușit să mai găsească vreunul. În tot Woodbury-ul. Și știi ce tiraj au avut? Patruzeci de mii de exemplare! Patruzeci de mii, Jack. Și cu câte exemplare am rămas noi din propriul nostru ziar gratuit, cel pe care ne dăm osteneala să-l livrăm direct la casele oamenilor cu cheltuieli considerabile? — Treizeci de mii. Deci, de ce nu ne-am gândit noi la ideea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
să creeze un segment de piață cu totul nou. E vechea poveste: oferă-le oamenilor ceea ce nu știau că își doresc. S-ar putea chiar să ne păstrăm cota obișnuită de anunțuri. — La naiba, sper sincer că da, de dragul tău, Jack. Acționarii or să ne ia la întrebări altfel. Să sperăm că vom fi la înălțime mâine la Gala Premiilor Presei Regionale. Dacă nu facem vânzare, pentru Dumnezeu, măcar prestigiul să ni-l păstrăm. Pentru prima dată în întreaga sa carieră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
Acționarii or să ne ia la întrebări altfel. Să sperăm că vom fi la înălțime mâine la Gala Premiilor Presei Regionale. Dacă nu facem vânzare, pentru Dumnezeu, măcar prestigiul să ni-l păstrăm. Pentru prima dată în întreaga sa carieră, Jack uitase cu desăvârșire de gală. Murray Nelson, știa și el, considera premiul proprietatea de drept a ziarului Woodbury Express. Nu-l încuraja câtuși de puțin gândul că principalul lor contracandidat de data asta era Woodbury Citizen. De îndată ce miresele fuseseră măritate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
cu bicicleta de toate cărucioarele lăsate pe scări, și Keith, redactorul sportiv, care se plânse că băbuțele de la coadă îi tot spuneau: „Salutare, drăguță, ai vreun pont pentru noi?“. Era trecut de șase când Fran ajunse în sfârșit acasă la Jack să vadă ce face Ralph. — E în bucătărie, anunță Ben, pregătește ceaiul. — Pentru Dumnezeu, ai grijă, se panică Fran, simțindu-se recunoscătoare că lui Ralph i se acorda atâta libertate, dar temându-se că ar putea da foc la casă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
asta cu el? Mâine trebuie să mă sune cineva care va putea probabil să stea cu el la mine acasă. — E în regulă. Tata i-a făcut patul în biroul lui. Pare să-i placă acolo. Fran șovăi o clipă. — Jack e acasă? Aș vrea să-i mulțumesc personal. Se înroșise, observă Ben încântat, exact așa cum pățea el când invita o fată la dans. Să nu uite să-i spună asta lui taică-său. — Mă tem că nu s-a întors

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
eveniment. Organizatorii erau, fără îndoială, adepții teoriei că o petrecere cu adevărat reușită era una la care trebuia să dai din coate o jumătate de oră ca să ajungi la bar. Cam la două sute de capete distanță, Fran îl zări pe Jack Allen și îi făcu cu mâna, observând-o chiar atunci pe Miriam cu figura ei seducătoare de ștrengăriță la brațul lui. Cum se făcea oare că femeile cu ochii mari și conformație delicată aveau întotdeauna o tunsoare care le dădea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
Seberg în rolul Ioanei d’Arc? Având ceva din puterea de atracție a unei martire, până când bănuiau pe cineva că vrea să le fure bărbatul, moment în care se transformau în tigroaice. Fran simți un val stânjenitor de încântare când Jack se desprinse de la brațul lui Miriam și își croi drum spre ea. — Ce face tata? întrebă când el ajunse în sfârșit lângă ea. — Ne distrăm de minune. Cred că o să spun pas experimentelor lui culinare însă. Azi dimineață mi-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
lui culinare însă. Azi dimineață mi-a pus salată de varză în ceai. Fran era gata să-i spună cât de emoționată fusese să-l vadă pe Ralph reintegrat în sânul unei familii și să-i mulțumească încă o dată lui Jack pentru generozitatea sa. Ar fi adăugat poate cât de mult se înșelase în privința lui Jack însuși - concluzia ei pripită că trebuia să fie un tată dezastruos când părea să fie exact pe dos. În ultimele zile avusese ocazia să-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
gata să-i spună cât de emoționată fusese să-l vadă pe Ralph reintegrat în sânul unei familii și să-i mulțumească încă o dată lui Jack pentru generozitatea sa. Ar fi adăugat poate cât de mult se înșelase în privința lui Jack însuși - concluzia ei pripită că trebuia să fie un tată dezastruos când părea să fie exact pe dos. În ultimele zile avusese ocazia să-l vadă împreună cu Ben și afecțiunea dintre ei nu putea fi pusă la îndoială. Ajunsese chiar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
un tată dezastruos când părea să fie exact pe dos. În ultimele zile avusese ocazia să-l vadă împreună cu Ben și afecțiunea dintre ei nu putea fi pusă la îndoială. Ajunsese chiar să bănuiască faptul că zvonurile despre aventurile lui Jack fuseseră răspândite de femei pe care le refuzase, în loc să profite de ele. De fapt, se înșelase într-o mulțime de privințe asupra lui Jack. Ai auzit vreun pont despre premiere? îl întrebă, rușinată dintr-odată de propria ei schimbare de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
nu putea fi pusă la îndoială. Ajunsese chiar să bănuiască faptul că zvonurile despre aventurile lui Jack fuseseră răspândite de femei pe care le refuzase, în loc să profite de ele. De fapt, se înșelase într-o mulțime de privințe asupra lui Jack. Ai auzit vreun pont despre premiere? îl întrebă, rușinată dintr-odată de propria ei schimbare de perspectivă asupra defectelor lui. Jack, însă, păru oarecum stânjenit, dar poate că doar i se părea ei. Maestrul de ceremonii al primăriei, un individ

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
pe care le refuzase, în loc să profite de ele. De fapt, se înșelase într-o mulțime de privințe asupra lui Jack. Ai auzit vreun pont despre premiere? îl întrebă, rușinată dintr-odată de propria ei schimbare de perspectivă asupra defectelor lui. Jack, însă, păru oarecum stânjenit, dar poate că doar i se părea ei. Maestrul de ceremonii al primăriei, un individ care arăta mult mai impunător decât însuși primarul, solicită atenția publicului pentru a putea începe ceremonia. Ea sorbi din paharul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
pe picioare. Simți deodată că i se face rău și că se învârte camera cu ea. Cineva din spate o prinse la timp. Își croi drum prin mulțime înspre ieșire, fără să-i pese de ce gândeau oamenii. De bună seamă, Jack n-avea să urce pe scenă netulburat să accepte premiul. Nu când știa câte luni chinuitoare lucraseră la acel articol, făcând toată munca pentru ca el să-și poată face numărul. Dar netulburat era un eufemism. Jack părea că e încântat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]