2,403 matches
-
și, respectiv, 23 m deasupra albiei Văii Luncilor. După unirea acestora se desfășoară un cavernament destul de spațios (120 m X 5—10 m X 12—15 m), lipsit de formațiuni stalagmitice, dezvoltat în lungul unei diaclaze foarte evidente. Curând după joncțiunea celor două intrări se găsește o treaptă pozitivă, formată dintr-o crustă stalagmitică, peste care se revarsă apele, la viituri, din perete în perete. După 120 m de la intrare, galeria lasă impresia că se termină cu un sifon, deasupra căruia
Peștera Moanei () [Corola-website/Science/320773_a_322102]
-
au căzut prizonieri. Garnizoana orașului, un amestec pestriț de trupe regulate și localnici voluntari în frunte cu guvernatorul Quebecului, generalul Guy Carleton, au suferit pierderi minore. Armata lui Montgomery capturase Montrealul la 13 noiembrie, iar la începutul lui decembrie făcuseră joncțiunea cu o forță condusă de Arnold, ai cărui oameni mărșăluiseră prin sălbăticia New Englandului de Nord. Guvernatorul Carleton se refugiase din Montreal la Quebec, care era următorul obiectiv al americanilor, iar orașul a fost întărit cu trupe în ultimul moment
Bătălia de la Quebec (1775) () [Corola-website/Science/321647_a_322976]
-
dar "Perkins" nu a reușit să localizeze echipajul TBD-ului. Ambele distrugătoare s-au întors în flota "Yorktown" târziu în acea seară în timp ce flota s-a îndepărtat de Guadalcanal îndreptându-se spre sud-est pentru a realimenta și pentru a face joncțiunea a doua zi cu "Lexington". La 5 mai, "Kikuzuki" a alunecat de pe țărm la Gavutu și s-a scufundat în portul Tulagi, fiind pierdută total la (). "Tama Maru" a naufragiat și ea după două zile. Celelalte vase japoneze avariate rămase
Invazia insulei Tulagi () [Corola-website/Science/321672_a_323001]
-
Nord și Virginia. Ca urmare, cele două divizii ale gen.-mr. John Bell Hood și ale generalului de brigadă George Pickett se aflau la distanță de armata lui Lee și le-ar fi luat cel puțin o săptămână să facă joncțiunea cu ea în caz de urgență. După o campanie de aproape un an, cea mai mare greșeală a lui Lee a fost să lase aceste trupe să se îndepărteze de controlul său imediat. Deși spera să se poată baza pe
Bătălia de la Chancellorsville () [Corola-website/Science/321749_a_323078]
-
o divizie de 12.000 de oameni condusă de general-maior Jubal A. Early, pe dealul Prospect pentru a rezista oricărei înaintări a trupelor lui Sedgwick, și i-a ordonat lui Stonewall Jackson să se deplaseze către vest și să facă joncțiunea cu general-maior Richard H. Anderson, adunând 40.000 de oameni împotriva lui Hooker la Chancellorsville. Din fericire pentru confederați, ceața deasă de pe Rappahannock a mascat unele din aceste manevre către vest și Sedgwick a decis să aștepte până când va putea
Bătălia de la Chancellorsville () [Corola-website/Science/321749_a_323078]
-
Chancellorsville. Din fericire pentru confederați, ceața deasă de pe Rappahannock a mascat unele din aceste manevre către vest și Sedgwick a decis să aștepte până când va putea determina care sunt intențiile inamicului. În vreme ce generalul Jackson mărșăluia spre vest pentru a face joncțiunea cu Anderson în dimineața zilei de 1 mai, Hooker a ordonat o înaintare spre est pentru a-l lovi pe Anderson, împingându-și oamenii în afara desișului impenetrabil și a jnepenișului care împresura zona. Mulți comandanți unioniști considerau aceasta a fi
Bătălia de la Chancellorsville () [Corola-website/Science/321749_a_323078]
-
la cale o acțiune de tergiversare de-a lungul Orange Plank Road la vest de Fredericksburg și a încetinit deja greoaia înaintare a lui Sedgwick. Întăririle din partea gen.-mr. Lafayette McLaws au sosit din Chancellorsville spre seară și au făcut joncțiunea cu Wilcox la biserica Salem, la 6 km vest de Fredericksburg, iar forța confederată combinată a oprit marșul lui Sedgwick către Chancellorsville. La apogeul luptelor din 3 mai, Hooker a fost rănit după ce o ghiulea confederată a lovit un stâlp
Bătălia de la Chancellorsville () [Corola-website/Science/321749_a_323078]
-
subteran de la Verna la Sainte Engrâce (Pyrénées-Atlantiques), cu o capacitate de 4 megawați a fost pus în funcțiune la 02 aprilie 2008. Marți 5 august 2008, abisul de acțiuni (-1122 m, 24 km) este conectat la rețeaua de la Pierre-Saint-Martin de joncțiune cu abisul de Pourtet (M31) 6. Cu acest nod, Complexul Pierre-Saint-Martin - abisul de acțiuni depășește în 2008 82 de kilometri în 1410 metri de ascensiune. era considerată în 1978 cea mai adâncă peșteră din lume (1332 m) și peștera cu
Peștera Pierre Saint-Martin () [Corola-website/Science/320795_a_322124]
-
au redus masiv dimensiunea calculatoarelor, costul inițial și cel de operare. Tranzistoarele bipolare au fost inventate în 1947 și americanii John Bardeen, Walter Brattain și William Shockley au primit în 1956 Premiul Nobel pentru Fizică pentru această realizare. Dacă prin joncțiunea emitor-bază a unui tranzistor bipolar nu circulă curent, atunci nu circulă curent nici între colector și emitor (iar tranzistorul este blocat). Dacă circulă un curent suficient de mare prin joncțiunea bază-emitor, trece curent și între emitor și colector (tranzistorul fiind
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]
-
1956 Premiul Nobel pentru Fizică pentru această realizare. Dacă prin joncțiunea emitor-bază a unui tranzistor bipolar nu circulă curent, atunci nu circulă curent nici între colector și emitor (iar tranzistorul este blocat). Dacă circulă un curent suficient de mare prin joncțiunea bază-emitor, trece curent și între emitor și colector (tranzistorul fiind saturat). Saturația sau blocarea unui tranzistor reprezintă cifrele binare 0 și 1. Prin comparație cu tuburile electronice, tranzistoarele prezintă numeroase avantaje: au costuri de fabricație mult mai mici și sunt
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]
-
000 de oameni, din care 40,000 sunt sub comanda lui Davout, care este asediat dar rezistă la Hamburg. Urmărindu-l pe Blücher, aflat permanent în retragere în fața Împăratului, acesta din urmă nu îl poate împiedica pe prusac să facă joncțiunea cu Bernadotte și cele două armate îi atacă pe francezi la Leipzig, primind curând și ajutorul austriecilor. În trei zile de lupte (16 - 19 octombrie), Napoleon, cu doar 160,000 de oameni, ține un timp piept celor peste 320,000
Războiul celei de-a Șasea Coaliții () [Corola-website/Science/315388_a_316717]
-
armată inamice izolate, pentru a produce aliaților pierderi cât mai mari. În primă fază, Împăratul se aruncă cu toate trupele asupra lui Blücher, pe care îl bate la St-Dizier și Brienne și îl împiedică într-o primă etapă să facă joncțiunea cu austriecii lui Schwartzenberg. Totuși, la 1 februarie, cei doi generali ai Coaliției reușesc să facă joncțiunea și îl copleșesc numeric pe Napoleon la La Rothière, obligându-l să se retragă, fără a putea totuși să îl anihileze. Constatând că
Războiul celei de-a Șasea Coaliții () [Corola-website/Science/315388_a_316717]
-
cu toate trupele asupra lui Blücher, pe care îl bate la St-Dizier și Brienne și îl împiedică într-o primă etapă să facă joncțiunea cu austriecii lui Schwartzenberg. Totuși, la 1 februarie, cei doi generali ai Coaliției reușesc să facă joncțiunea și îl copleșesc numeric pe Napoleon la La Rothière, obligându-l să se retragă, fără a putea totuși să îl anihileze. Constatând că ambele armate mărșăluiesc spre Paris, cea a lui Blücher prin valea Marnei iar cea a lui Schwartzenberg
Războiul celei de-a Șasea Coaliții () [Corola-website/Science/315388_a_316717]
-
grabă. Timp de câteva zile, britanicii s-au purtat bine cu cazacii, dându-le acestora impresia că îi vor trata ca pe niște refugiați politic. În acest timp, unitățile Armatei Roșii s-au apropiat dinspre est, grăbindu-se să facă joncțiunea cu trupele aliaților occidentali. Pentru scurt timp, cazacii au crezut că nu vor fi repatriați, fiind sub protecția britanicilor. Britanicii au transportat pe 28 mai 1945 2.046 de ofițeri cazaci prizonieri, printre care și generalii Piotr Krasnov, Andrei Șkuro
Trădarea cazacilor () [Corola-website/Science/317416_a_318745]
-
și marginea anterioară a apofizei odontoide. Subluxarea anterioară a atlasului față de axis este posibilă datorită rupturii sau distensiei ligamentelor transverse și cruciform în urma inflamației cronice a articulației atlantoaxoidiene. Subluxația determină îngustarea parții retroodontoidiene a canalului rahidian și amenințarea nevraxului la joncțiunea bulbo-medulară. Clinic, atingerea acestei articulații poate rămâne complet asimptomatică, evoluând latent sau se poate manifesta prin durere cervicală mare, înaltă și posterioară, în ritm inflamator. Complicațiile neurologice sunt destul de rare și constau în prezenta semnului lui Lhermitte sau a semnelor
Cervicalgie () [Corola-website/Science/321902_a_323231]
-
20 ianuarie când Divizia 36 Infanterie americană urma să traverseze apele umflate ale râului Rapido la 8 km în aval de Cassino. Simultan, Corpul Expediționar Francez, condus de generalul Alphonse Juin urma să continue deplasarea către Monte Cairo, punctul de joncțiune al liniilor defensive Gustav și Hitler. De fapt, Clark nu credea că sunt mari șanse pentru un succes rapid, dar credea că atacurile vor atrage resursele germanilor din zona Romei la timp pentru atacul de la Anzio în care Cropul VI
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
cuceri zona Aurunci cu vârfurile sale montane în scopul ruperii liniei Gustav, era de a deplasa grosul Armatei a 8-a britanice, comandante de gen.-lt. Oliver Leese, de pe frontul de la Adriatica dincolo de coloana vertebrală a Italiei pentru a face joncțiunea cu Armata a 5-a americană și de a ataca de-a lungul unui front de 30 km între Cassino și mare. Armata a 5-a (Corpul II american și Corpul Expediționar francez) avea să se afle pe stânga, iar
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
Divizia 78 în zona montană de dincolo de Cassino la 24 aprilie, avea să încerce să îndeplinească misiunea nereușită de Divizia 4 indiană în februarie, de a izola mănăstirea și de a avansa dincolo de ea către valea Liri pentru a face joncțiunea cu înaintarea Corpului XIII pentru a cuceri poziția Cassino. Se spera că, fiind o forță mult mai largă decât predecesorii săi indieni, vor putea să satureze apărarea germană într-atât încât să o facă incapabilă să-și mai susțină reciproc
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
de la capetele de pod pentru a executa manevra de izolare a orașului Cassino de valea Liri. La 17 mai, divizia poloneză și-a reluat asaltul în munți. Până la orele dimineții zilei de 18 mai, Divizia 78 și corpul polonez făcuseră joncțiunea în valea Liri la 3 km vest de Cassino. În dimineața zilei de 18 mai, o misiune de recunoaștere a Regimentului 12 cavalerie Podolia al polonezilor a găsit fortificațiile mănăstirii abandonate și au înălțat un drapel polonez peste ruinele sale
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
Santa Anna comanda trupelor. În august 1832, Bustamante l-a numit temporar pe Melchor Múzquiz în funcția de președinte. El a acționat împotriva rebelilor și i-a învins la Gallinero. Dolores Hidalgo, Guanajuato și Puebla s-a deplasat să facă joncțiunea cu forțele lui Santa Anna, care se apropiau de orașul Puebla. Două încă două bătălii, Bustamante, Pedraza și Santa Anna au semnat acordul Zavaleta (21-23 decembrie 1832) pentru instalarea lui Pedraza în funcția de președinte. Bustamente a plecat în exil
Antonio López de Santa Anna () [Corola-website/Science/321359_a_322688]
-
unul sudic, au atacat mai multe ținte simultan. Așa cum a prezis generalul Panić, apărătorii nu au mai reușit să respingă un astfel de atac. Pe 3 noiembrie, Armata Populară Iugoslavă a lansat un asalt amfibiu peste Dunăre pentru a face joncțiunea cu paramilitarii sârbi din Garda Voluntarilor Sârbi ("Tigrii lui Arkan"), conduși de notoriul Željko Ražnatović ("Arkan"). În timpul acestei operațiuni, generalul JNA Mladen Bratić a fost ucis de o rachetă antitanc lângă suburbia Borovo Naselje, pe 4 noiembrie. Asaltul amfibiu a
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
mare. Șansa a făcut ca viceamiral să fie numit un bun marinar, Diego Flores de Valdes. Planul spaniolilor era măreț și destul de complicat. Ducele de Parma urma să pregătească în Țările de Jos de soldați și șalupe pentru debarcarea acestora. Joncțiunea cu flota urma să se facă undeva în jurul Calais-ului. Sarcina flotei era blocarea Canalului Mânecii, în așa fel încât să nu dea posibilitatea flotei engleze să împiedice debarcarea. Flota spaniolă trebuia să transporte de soldați care urmau să se unească, în timpul
Invincibila Armada () [Corola-website/Science/316925_a_318254]
-
de superioritatea numerică și să atace flota engleză sau să ia măsuri pentru a-și proteja navele, i-a scris un mesaj ducelui de Parma, cerându-i ajutorul. În timp ce el aștepta răspuns, flota engleză a schimbat tactica. Howard a făcut joncțiunea cu escadra lui Seymour și englezii au trecut la atac. Urmând sfaturile lui Drake, vechi lup de mare călit în asemenea confruntări, englezii au încărcat cu explozibil opt nave mici, le-au dat foc și le-au îndreptat, ajutați de
Invincibila Armada () [Corola-website/Science/316925_a_318254]
-
abdominale și toracice, timp de 36 de ani (1960 - 1996) l-a condus la fundamentarea unei chirurgii de graniță toraco-abdominală, care i-a permis găsirea unor soluții superioare de abord și tratament chirurgical al unor afecțiuni că: herniile hiatale, tumorile joncțiunii eso-gastrice, chiștele hidatice ale feței superioare ale ficatului, fistulele bilio-bronșice ș.a. iar monografia „Aspecte ale chirurgiei de graniță toraco-abdominală" este fructul unor îndelungate experiențe personale. De asemenea, a efectuat și o serie de cercetări experimentale pe animale, fiind primul care
Traian Oancea () [Corola-website/Science/325935_a_327264]
-
respectiv peste Mont Cenis și pasul Brenner către Milano și Verona. Cu toate că Authari s-a baricadat în Pavia, francii nu au reușit să își îndeplinească obiectivul, dat fiind că trupele bizantine ale exarhului de Ravenna nu au reușit să facă joncțiunea cu ei și mai ales pentru că o epidemie s-a răspândit. Authari a extins stăpânirea longobardă pe seama Bizanțului. El a cucerit fortăreața de la Comacchio și a tăiat calea de comunicație dintre Padova și Ravenna. De asemenea, ducele Faroald I de
Authari al longobarzilor () [Corola-website/Science/324971_a_326300]