179,812 matches
-
ca un fulg. Hai să vedem. S-a uitat la spinarea mea și a spus: Ia te uită. Spinarea ta e complet jupuită. Carne crudă. Tot spatele zemuiește. Aflasem întocmai ce era cu senzația aia ciudată și femeia m-a lăsat să cad din nou pe spate. Cînd femeia și-a apropiat o dată din nou foarte mult urechea de gura mea i-am spus: La mine sub pat se mișcă uneori ceva. - Ea a făcut: Sst! și a șoptit: Sub patul
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
mesaj cu punctuație drastic simplificată, din 15-01-2005; fanclub.ro). Substantivul devine un adjectiv invariabil, postpus - "câteva efecte belea" (cheloo.ro) - și antepus - "belea descriere, meriți un 10 pt ea" (27.01. 2005, clopotel.ro) -, folosit ca nume predicativ - "m-a lăsat s-o conduc odată... e belea mașina, ce mai ..." (forum.apropo.ro), frecvent în structuri eliptice: "belea melodia" (fanclub.ro); "belea Mustangu ăsta" (computergames.ro). Se comportă uneori și adverbial: "toate au mers belea!" (esato.com). Evoluția semantică a lui
"De belea..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12050_a_13375]
-
și nimic din ce l-ar ajuta să iasă, pe căi academice, măcar, din carapacea lui de looser. În catedră e, sub privirile îngăduitor-paterne ale lui Bănceu, un fel de enfant terrible, bun de "încărcat" la normă dar, în rest, lăsat în pace. Doctoratul și-l amînă, fără griji, chiar amenințat cu exmatricularea: "Avea o anumită voluptate a nefinalizării". Și nu e singurul, într-o lume care mult mai bucuroasă visează decît trece la fapte. Universitatea din Brașov, împărțită în tabere
Pudriera bătrînei doamne by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12028_a_13353]
-
întodeauna semnificații care transcend sensul propriu al cuvintelor. Un cuvînt banal sau o expresie uzuală pot avea cu totul alte rezonanțe în cazul în care ele trimit spre amintirea unei trăiri cu înaltă încărcătură emoțională, spre o experiență care a lăsat urme în conștiință. Memoria joacă feste imprevizibile și niște obiecte cu totul banale precum niște șurubelnițe pot uneori chema în chip miraculos sufletul unui tată dispărut, reînviind un univers casnic definitiv pierdut: "Acasă, într-un sertar din bucătărie, printre tacîmuri
Întîlnire cu alteritatea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12043_a_13368]
-
lor se izbesc de un zid. Pentru acești copii de 4-5 ani, cuvîntul "cîntec" era sinonim cu imnul. Nu lipsește din aceste eseuri motivul securiștilor care îi cotrobăiesc prin casă în absență și care schimbă locul anumitor obiecte pentru a lăsa în mod voit urme ale profanării unui spațiu de maximă intimitate (motiv prezent și în romanul - ecranizat de Stere Gulea - Încă de pe atunci vulpea era vînătorul, Editura Univers, 1995) cu scopul de a oferi victimei un sentiment de maximă nesiguranță
Întîlnire cu alteritatea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12043_a_13368]
-
desparți viața publică de traiul privat, marile fapte de arme de slăbiciunile lipsite de importanță, documentele de "bîrfe", latina academică de lingua romana. E ceea ce face, în romanul cu care debutează, Eu, Cicero. Cartea lui Erich, Liviu Franga. Vechi "latinist", lasă deoparte, profitînd de alibiul pe care i-l oferă un alter ego cu darul povestirii, orice morgă, orice metodă istoriografică, pentru a scrie ceva ce, stă însemnat pe chiar pagina de titlu, "nu este biografie", "nu este reconstituire", "nu este
Istorie la două mîini by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12041_a_13366]
-
La Tibru? Tragem o baie. Pe urmă luăm o plăcintă. Fac eu cinste. Cunosc un cofetar sirian... Te lingi pe degete. ș...ț Nu e cam tîrziu de-o baie? Tîrziu nu e niciodată. Și cu volumina ce facem? Le lăsăm pe mal. Dacă vrei să le arunci, Gaius, n-am nimic împotrivă. Pe tine tot te trece magistrul. Iar pe mine, că-s prietenul tău." Mai tîrziu, la cofetărie, episodul continuă în același stil degajat: "Stai așa, negrule, că nu
Istorie la două mîini by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12041_a_13366]
-
scurtul fragment, scris în italice, de la început, se păstrează în "postfață". Independentă de prima parte, continuarea romanului, compusă de altcineva, de un "editor", e o poveste de "mistere". Cicero cel dispărut și căutat zadarnic de Helvia pare să intre, sîntem lăsați să înțelegem, în mintea unui copil cuminte și ciudat, cu talent la literatură. Erich acesta scrie în ascuns un text, pe care-l lasă, ca "buletin" de autor, împreună cu toate actele lui, unui bun prieten, apoi dispare, lăsînd în urmă
Istorie la două mîini by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12041_a_13366]
-
o poveste de "mistere". Cicero cel dispărut și căutat zadarnic de Helvia pare să intre, sîntem lăsați să înțelegem, în mintea unui copil cuminte și ciudat, cu talent la literatură. Erich acesta scrie în ascuns un text, pe care-l lasă, ca "buletin" de autor, împreună cu toate actele lui, unui bun prieten, apoi dispare, lăsînd în urmă, cum se spune, de obicei, în anunțurile mortuare, o familie iubitoare și o carieră strălucită. Aflînd, după o vreme, de sfîrșitul lui în Alpi
Istorie la două mîini by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12041_a_13366]
-
intre, sîntem lăsați să înțelegem, în mintea unui copil cuminte și ciudat, cu talent la literatură. Erich acesta scrie în ascuns un text, pe care-l lasă, ca "buletin" de autor, împreună cu toate actele lui, unui bun prieten, apoi dispare, lăsînd în urmă, cum se spune, de obicei, în anunțurile mortuare, o familie iubitoare și o carieră strălucită. Aflînd, după o vreme, de sfîrșitul lui în Alpi, vechiul amic se gîndește să-i publice, totuși, cartea, cu multe (și deseori inutile
Istorie la două mîini by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12041_a_13366]
-
ei cinică și neiertătoare? O scenă pe care Alina Berzunțeanu o joacă precis, tăios, fără greșeală. Nu am prea mai văzut-o în ultimul timp și mi s-a părut că-și construiește bine, atent, studiat, atacurile, hărțuiala, șantajul, pentru ca să lase masca să alunece și să zărim un chip gol, și el chinuit de neputința ei, de promisiunile lui neonorate. Scenele și confruntările sînt întotdeauna în doi: soț-soție, soție-amantă, amantă-soț, soț-soție. Din cînd în cînd, o mașinuță teleghidată rătăcește prin scenă
La țară by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12053_a_13378]
-
și de consistent, de dificil precum Drumul la zid, m-ar mai citi azi?". Nu e cam puțin pentru un clasic în viață, martor și "complice" al sistemului totalitar chiar și din postura onorifică de membru supleant al C.C.!? Îmi las dezamăgirea să zacă aici și trec să discut latura biografică ce determină, de fapt, eșecul unei relatări mai tensionate a comunismului. Nicolae Breban este victima propriei imagini. Scriitorul nu rememorează etapele carierei sale, ci le dă ca exemplu. Pentru Nicolae
Breban. Nicolae Breban by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12042_a_13367]
-
dacă ții la ce ai făcut și ai și obligativitatea față de cei care ți-au cunoscut și ți-au cumpărat muzica, ai obligația să rămâi același care ai fost, care ai o carieră în spate și care vrei să o lași în urmă prin cultura muzicală românească." Greu cu vorbele nepuse pe muzică! l Din neconvenționala revistă arădeană CA ȘI CUM, subintitualtă "revistă literară supravegheată de Celebrul Animal" și aflată abia la numărul 2, am reținut doar interviul cu Catherine Millet, aici în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12038_a_13363]
-
adolescentin-infantil, erorile de lectură: "Tomiță, citind pe dosul unei file de calendar, cu sfaturi și informații de tot soiul: ŤBulgarii pot fi buni înotători. Datorită stimulării timpurii a motricității, bulgarii sînt mai degajați, mai dezghețați și mai activi, nu se lasă atît de ușor intimidați, știu să-și impună dorințele, dau dovadă de o mai bună stăpînire a corpului. Profesorul Bethke afirmă că înotul este la fel de important pentru bulgari ca și vaccinulť. în realitate, Tomiță citise distrat: era vorba de sugari
Barbu Cioculescu par lui meme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12046_a_13371]
-
lucrări ale lui Vasile Pop-Negreșteanu, un inocent, în felul lui, care nici astăzi nu înțelege prea bine de ce nu mai are comenzi, și una a lui... Dan Hatmanu, ignorîndu-se, nu foarte inocent de această dată, zestrea similară pe care au lăsat-o Bitzan, să zicem, renascentistul contemporan Sabin Bălașa și încă mulți alții. Dar cum Bitzan intră simultan și în segmentul celălalt, al experimentului de limbaj și al realei libertăți artistice, invocarea lui în contextul mizerabil al compromisului nu cădea tocmai
De ce este un eșec Muzeul Național de Artă Contemporană? (o întrebare cu zece variante de răspuns) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12078_a_13403]
-
conștiinței lor morale pe care se încăpățânează s-o păstreze intactă chiar și când ar putea pierde totul din cauza ei. Acestui cineast remarcabil, melanjul de genuri pare să îi reușească de fiecare dată, iar acum îl folosește pentru a te lăsa să privești personajele din cât mai multe unghiuri cu putință. Există și un contrast: regizorul a mai făcut filme despre străini dizlocați, indieni și pakistanezi, care încearcă să se adapteze la multiculturalismul așa-zis britanic (Sammy and Rosie Get Laid
Proaspetele delicatese by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12076_a_13401]
-
România literară" ne-a obișnuit cu seriozitatea, temeinicia și consecvența analizelor întreprinse de Z. Ornea, timp de aproape două decenii, din septembrie 1983 până la finele lui 2001. Când a murit, în 14 noiembrie 2001, în urma unei intervenții chirurgicale la rinichi, lăsase, înainte de operație, materiale pentru alte opt cronici săptămânale. Sfârșitul a fost surprinzător, deși cei care i-au fost aproape îl văzuseră cu o putere de muncă diminuată, extenuat de un efort intelectual constant, prelungit fără odihnă mulți ani. Z. Ornea
Gestiunea patrimoniului literar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12069_a_13394]
-
Odobescu). Desigur, istoricii literari activi sunt mai mulți, într-o copleșitoare majoritate din generațiile mai vârstnice. Dar nu la o situație generală vreau să mă refer, deși condiția extrem de ingrată a istoriei literare, azi, ar merita o discuție separată. Moștenirea lăsată de Zigu Ornea ne stimulează în acest sens. Nu cred că e exagerat să afirm că istoria literară se află în cel mai grav impas din evoluția ei, prin comparație cu critica și teoria literară. Se vede din situația precară
Gestiunea patrimoniului literar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12069_a_13394]
-
bucată, a oprit microbuzul și s-a ridicat de la volan zicându-i lui Haralampy: -Domnule, mă doare-n șpiț de cine-i fi, și pă mine să nu mă înveți să șofez și nici cu ce viteză să circul, că... Las'că am mai văzut eu dân ăștia de pe la tévé... -Da', nu sunt de la... -Gata, am încheiat lucrarea! Treci la loc, închide pliscu' și-atât! În microbuz s-a lăsat liniștea și ne-am amintit de momentele noastre de vizionare la
Amintire de la Crăciun by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12079_a_13404]
-
înveți să șofez și nici cu ce viteză să circul, că... Las'că am mai văzut eu dân ăștia de pe la tévé... -Da', nu sunt de la... -Gata, am încheiat lucrarea! Treci la loc, închide pliscu' și-atât! În microbuz s-a lăsat liniștea și ne-am amintit de momentele noastre de vizionare la televiziune - ce vremuri! Într-un târziu, cam pe la șase și-un sfert după-amiază, am ajuns la marginea... mediului rustic. Șoferul a anunțat cu o voce marțială: -Am pană, de-
Amintire de la Crăciun by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12079_a_13404]
-
Mușat: Jurnal, de Ioana Em. Petrescu. "Pe mine mie redă-mă", imploră, "cioplind" cu greu, criticul de-o (aparentă) siguranță rafinată, profesoara, iubita, soția. Cît din toate astea a fost ea cu adevărat, ce și-a dorit, de fapt, să lase în urmă, ce nepotolită nevoie de prietenie a ascuns masca de doamnă ceva mai în vîrstă și severă, iată întrebări la care, netrucat, jurnalul poate răspunde. Ținut, cu unele întreruperi, din iunie 1959 pînă în iunie 1990, este aide-memoire-ul de-
Cota de avarie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12061_a_13386]
-
propriului popor. În realitate, "siguranța națională" nu e altceva decât șmecheria prin care indivizi ce se știu cu musca pe căciulă încearcă să blocheze accesul la dovezile ticăloșiei lor. Aura de "instituție patriotică" s-ar prăbuși cât ai zice pește, lăsând locul unui infern alcătuit din activitatea de poliție politică sută la sută a Securității. Sunt convins că absolut toți "profesioniștii" lui Drăghici și Postelnicu au fost, într-un fel sau altul, mânjiți. N-aveau cum să se sustragă înseși esenței
Siguranța-nstelată deasupra și legea imorală în noi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12080_a_13405]
-
defini forma prin desen atît la academiști cît și la Ingres, fovii îi excită, cu energia lor cromatică, propriile lui energii, iar culoarea cretoasă a lui Cezanne și marea lui capacitate de a sintetiza monumental forme complexe nu îl vor lăsa nici ele insensibil. Cu alte cuvinte, Ressu afirmă de timpuriu, în practica sa artistică, primatul desenului, decupajul puternic, sculptural și frust al formei, monumentalitatea compoziției, austeritatea mijloacelor de expresie, cromatica puternică, dar fără autonomie, și exclusivitatea figurativului. Dar această identificare
Camil Ressu - 125 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12095_a_13420]
-
e mai ocultat, cu atât își împlinește mai bine destinul, spuse visător dracul frecându-și copitele până ieșiră mici scântei. - Oricum crimele Inchiziției sunt supraevaluate. Conform arhivelor Sfântului Scaun, numărul victimelor nu depășește 30.000 de suflete. Molima și ciuma lăsau în urmă mai multe cadavre. Dar să lăsăm asta. Teoria cu inversiunea malignă e-adevărată? - Mai devreme l-ați citat pe Voltaire. Vreți să spuneți că vă încredeți mai mult în mine? făcu languros diavolul păros. - Eram doar curios. Pentru că
Orori între copertele Bibliotecii Iad (II) by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12082_a_13407]
-
bine destinul, spuse visător dracul frecându-și copitele până ieșiră mici scântei. - Oricum crimele Inchiziției sunt supraevaluate. Conform arhivelor Sfântului Scaun, numărul victimelor nu depășește 30.000 de suflete. Molima și ciuma lăsau în urmă mai multe cadavre. Dar să lăsăm asta. Teoria cu inversiunea malignă e-adevărată? - Mai devreme l-ați citat pe Voltaire. Vreți să spuneți că vă încredeți mai mult în mine? făcu languros diavolul păros. - Eram doar curios. Pentru că tot despre căpcăuni voiam să vă vorbesc. Căpcăunii
Orori între copertele Bibliotecii Iad (II) by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12082_a_13407]