3,980 matches
-
sprinten, se avântă pe un copac învecinat.. dar, creanga se rupe și se prăbușește cu zgomot adânc. În acelaș timp, râsul a aterizat lângă el și trece la atac. Motanul, un exemplar foarte voinic, își primește adversarul cu lovituri de labe ascuțite între ochi. Râsul într-o săritură trece dincolo de motan să-l apuce pe la spate... Dar, ca o sfârlează, se răsucește și încearcă să lovească în râs, însă acesta sare mereu peste dânsul ca să-l obosească, până să-l poată
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ochi, într-o tăcere groasă s-o tai cu cuțitul. Lupul avea în toată ființa lui, în ochi mai cu seamă, o liniște poruncitoare, care parcă paraliza orice voință. Cu o liniște de neînchipuit, se lăsă pe pântece și pe labele dinainte, parcă, gata să se arunce și să sfâșie. Dar, nu... n-avea de gând. La lumina lunii, apărea înfricoșător de mare - cenușiu-dungat în lungul spinării. Anuca tresări zicându-și : „El e dungatu.“ Era lupul care a făcut mari pagube
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
întrebarea cu Marmite! râse John. Parcă îl vedeai că se-ntreabă ce naiba era chestia aia. Darcey tăcu. —Oricum, de-abia aștept partida de golf, o anunță John. Și-n plus, întotdeauna e bine să-ți pui adversarii cu botul pe labe. De ce nu-ți place de Neil? întrebă Darcey. —Prea își dă aere, fu răspunsul prompt al lui John. Prea își închipuie că le știe pe toate și prea are pretenții. Eu cred că e drăguț, observă Thelma. Are niște ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
că-l cheamă Upmann sau Illmann. — Unu’ În vârstă, cu cioc și cu ochelari fără rame? El aprobă din cap. Illmann era. — Când a fost aici? — Alaltăieri. Împreună cu Kriminalkommissar Jost. — Jost? Nu prea-i genul lui să se murdărească pe labe. Credeam că e nevoie de mai mult decât omorârea fiicei unui milionar ca să-l facă să-și miște fundul ăla mare. Mi-am aruncat țigara, În direcție opusă față de casa devastată: nu avea nici un sens să ispitesc soarta. I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
zis, am avut noroc, nu m-a nimerit. Ai văzut și tu becul spart. — Ia ascultă, vezi că eu nu mă hipnotizez cu una, cu două. Tipul ăsta era un profesionist. Nu era genul care să te lase să pui laba pe arma lui În schimbul unei porții de șerbet. — Ce fel de profesionist? Un negustor de mărunțișuri profesionist? Nu mai vorbi În dodii, Tesmer. Era doar un puști. — Păi, asta Îți Îngreunează și mai mult situația, că nu va mai avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
duci spre sabia aia am hotărât să-ți Încetinesc nițel avântul. — Bănuiesc că ar trebui să mă consider norocos că nu ai hotărât să mă dobori, că altfel... Am dat din cap spre actele mele pe care le ținea În labele lui mari: — Se pare că tu știi cine-s eu. Te deranjează dacă-mi spui cine ești? Se pare că ar trebui să te cunosc. — Rienacker, Wolf Rienacker. De la Gestapo. Ai fost cândva polițist, nu-i așa? La Alex. — Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
un minut, i-am spus lui Inge și m-am cățărat pe burlanul de pe peretele lateral al garajului sus pe acoperișul de tablă ruginită. — Vezi să nu uiți, strigă ea după mine. Am pășit cu băgare de seamă, În patru labe, pe acoperișul foarte ruginit, fără să Îndrăznesc să mă ridic În picioare și să concentrez toată greutatea corpului meu Într-un singur punct de sprijin. La capătul acoperișului, am privit În jos Într-o curticică ducând la pensiune. Majoritatea ferestrelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
din coate și antebrațe, cu care Îmi amortizasem căderea. În capătul ultimului rând de scări, am văzut o lumină strecurându-se pe sub o ușă și am sărit. Era mai jos decât Îmi Închipuisem, dar am aterizat cu bine, În patru labe. Am lovit bara de la ușă și m-am năpustit afară pe alee. Erau câteva mașini, toate parcate Într-un șir ordonat, dar nu era greu să identifici mașina gri a lui Dieter Roșcovanul, un Bugatti Royale. Am descuiat portiera și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
de sus a zidului și m-am tras În susul acestuia ca să Încalec parapetul. Un ulm mi-a oferit o coborâre ușoară la nivelul solului. Nu țin minte să fi auzit vreun mârâit și nu am auzit nici zgomotul făcut de labele câinilor când au alergat peste frunzele căzute. În ultima clipă am auzit un gâfâit puternic care mi-a făcut părul măciucă. Câinele era deja În plin salt la gâtul meu atunci când am tras cu arma. Împușcătura nu se auzi tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
de toamnă era răcoroasă. Un fum albăstrui acoperea întinderea pădurii. Bătrânul auzea cum lighioanele pădurii începeau să se trezească, ieșind din culcușurile nopții. Pășea cu grijă, casă nu calce, doamne ferește, pe vreo coadă de vulpe sau, mai rău, pe laba unui Moș Martin. Deodată, un țipăt răzbătu dinspre partea de nord a codrului. Un stejar se rostogoli spre văgăuna Căldărușei, proptindu-se în firava unduiere a izvorului de apă tulbure, ce ajungea la vitele, care pășteau pe pământurile de lângă Podu
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
adevăr, știm acum că peste tot în vechiul Mexic se practica un joc în care o minge de cauciuc trebuia trecută prin cercul de piatră prins sus în zid și asta fără ca jucătorii să se folosească de mâini sau de laba piciorului; aveau voie, se pare, să lovească mingea numai cu coapsele, cu umerii, ceea ce făcea jocul dificil, el prelungindu-se uneori mai multe ore și chiar zile. A recunoaște. Învingătorii câștigau bijuteriile spectatorilor. În schimb, învinșii erau sacrificați. Decapitați. Basoreliefurile
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
umede și mai lipicioase. Un ultim culoar orizontal s-a vărsat după un cot în caverna imensă din centrul plasei. Era un mare cuib de păianjen. îl umplea în întregime animalul cât o sută de 71 elefanți. Zvâcnea acolo, cu labele strânse, cu toracele puternic, cu chelicerii însîn-gerați, cu ocelii mari cât fața mea și sclipitori ca boabele de roua-cerului, cu sfera moale a pântecului atât de mare, încît ieșea din vedere asemenea curburii pământului. A simțit tremurul pașilor mei și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
fiecare cu ce nimeream. După ce dansatorii au ieșit grămadă pe ușă, puțind respingător a deodorant prost, imbecilul de Măgălie a înșfăcat sprayul și a început să prăjească muștele și țânțarii de pe pereți. Se cățăra prin paturi, se așeza în patru labe sub 91 chiuvetă, se târa de-a bușilea pe podea, cu chibritul zornăindu-i în stânga și cu tubul de metal în dreapta. Unde vedea așezată vreo muscă, aprindea un chibrit și pulveriza spray spre flacăra lui. Izbucnea un jet de foc
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
scânteietoare secretate de burțile sferice, strîngîndu-mă în plasa de abur ca pe un cocon de fluture, imobilizîndu-mi brațele, genunchii, coatele, fiecare deget în parte. Mă cocoloșeau, mă ghemuiau, mă fixau cu minusculii lor ochi, mă manevrau cu extremitățile păroase ale labelor. Și când, paralizat de vis și de firele rezistente, abia dacă mai puteam roti doar ochii în orbite, păianjenii, perfizi și tăcuți, mi-au atacat inima, ca pe o muscă mare și neagră, ca pe un bărzăune înnebunit. Se repezeau
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
a urletului, a neomenescului, a înfiorării, a veninului, a voluptății, a morții și-a vieții și-a agoniei. Galbenul, nevăzut cu ochii, și țipătul, neauzit cu urechile, aura exterminatoare, creșteau și pulsau și vibrau, păianjenul își smucea tot mai puternic labele, ca un pui într-un ou, până când oul țestei mele s-a spulberat în țăndări și pe tot necuprinsul, aruncând lumină de 96 flacără, cu labe de flacără, cu pântec de flacără, păianjenul și-a întins stăpânirea... M-am regăsit
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
urechile, aura exterminatoare, creșteau și pulsau și vibrau, păianjenul își smucea tot mai puternic labele, ca un pui într-un ou, până când oul țestei mele s-a spulberat în țăndări și pe tot necuprinsul, aruncând lumină de 96 flacără, cu labe de flacără, cu pântec de flacără, păianjenul și-a întins stăpânirea... M-am regăsit culcat cu fața-n sus, încă paralizat, pe patul din dormitor. M-am ridicat în cele din urmă în capul oaselor, golit de orice gând. O
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
un colț mi-a atras privirea până atunci împietrită. Sub bucățile de hârtie de ziar înfipte-ntr-un piron se căsca într-una dintre scânduri o gaură neagră, umedă și jegoasă, o crăpătură de infern, din care veșnic ieșeau două labe groase și puternice de păianjen. Acum îl vedeam prima dată întreg, diavolul de antracit, încordat și puternic, de neoprit, cu veninul curgîndu-i în picuri 110 galben-verzui de pe cheliceri. Mașinăria păroasă, cu căngi și pârghii ascuțite, se repezise fulgerător, balansîndu-se pe
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
altă încăpere a minții mele, am simțit căldura și moliciunea aștenuturilor și am perceput ceea ce, la început, am luat drept țipetele sfâșietoare ale fluturelui martir. Dar de ce oare străbătea prin ele atâta voluptate? Străpuns de acul înghețat, ținut strâns între labele păroase, dizolvat interior de saliva otrăvitoare, îngerul gemea de plăcere. Căci auzeam din nou zgomotele de dragoste din camera de sub podeaua mea. Implorare, suferință, satisfacție, deznădejde, dizolvare într-un orgasm copleșitor. Femeia repeta, răvășită, numele celui care o pătrundea: "Victor
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
părea o halucinație copleșitoare și de neatins, ceea ce atunci era psihic și fabulos, se petrecea acum aievea, femeia era acum nu o entitate obsedantă, ci un mic animal excitat, făcut din curbe moi: umeri, sâni, pântec grăsuț, genunchi băiețești și labe ale picioarelor cu unghii făcute, fese umede de sudoare. Concretă, ușor de prins în brațe, egală cu noi în voluptatea supunerii și dominației... Zorii începeau să dilueze spre albastru întunericul din geam când am urcat iarăși în camera mea și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de vată sub bluza fantastă, plină de dantele, cu nasturi sferici ca perlele, văd și-mi amintesc - dar am curajul să privesc totul în față? - himera, himera mea! Fusta mini, șocantă, rafinată și vulgară, pantofii cu toc înalt scâlciați de laba lată a picioarelor. 139 Poziția de model, cu ambele palme pe un șold scos mult în afară, uitătura languroasă, rânjetul de nedescris, totul. Cineva spunea ceva, ceilalți râdeau, strigau, aplaudau, eu priveam ființa aceea, masca aceea, viermele acela dintre aripile
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
acela oliv... câte o usă deschisă 141 și dactilografa verzuie privindu-te uluită, câte o ușă-ncuiată cu o duzină de lacăte, de după care se-aud bîrîituri și fojgăieli... Și Lulu, cu țâțele lui de vată sau de șosete jegoase, cu labele păroase-n pantofi de damă, așteptîndu-te la fiecare intersecție de culoare, la fiecare colț, ca un semn de circulație sau mai curând ca un idol boit, făcîndu-ți semn pe unde s-o iei, și tu, deși bestializat de frică, urmând
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
doar ghearele din față ale păianjenului, cu căngi înspăimîntătoare, păroase, dar colorate floral, se puteau zări. Am rămas acolo, pe buza cuibului, adâncit într-un strat alb ca laptele de pânză proaspătă de păianjen. Animalul colosal fremăta, mormăia, își agita labele, făcând să se zgâlțâie întreaga plasă. Totul în cea mai năucitoare tăcere. Au trecut poate minute, poate ore până când, în josul tunelului, l-am zărit, am zărit-o pe Lulu. Privea în jur, dezorientat, apoi se uită-n sus și începu
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
fi renunțat nici dac-aș fi știut că prețul va fi nebunia. Trebuia să văd totul - ca să curăț totul. Curând, Lulu deveni o păpușă înfășurată strâns, o păpușă a cărei figură ar exprima groaza de dincolo de groază. Agățat, manevrat de labele monstrului, ancorat bine, viu și sensibil încă, de marginile cuibului, privit de ochii minusculi, grupați câte doi și trei, ochi de safir, de smarald și de opal, el deveni Victima, cea dintotdeauna, cea fără puteri și fără scăpare, privindu-se
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Păianjenul scoase de sub torace un ac lung, curb, pe care-l înfipse cu un ușor troznet în pieptul celui martirizat, acolo, între mizerabilii falși sâni de vată. După un timp de nemăsurat, acul se retrase și păianjenul își strânse iarăși labele pe lângă el, ghemuindu-se-n fundul cuibului. Spînzu-rată de un singur fir, păpușa-Lulu se rotea ușor în voia curenților de aer și așa avea să se rotească, uscată, multă vreme încă (șaptesprezece ani), cu coama sârmoasă peste vestigiile feței fardate
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
creștinii să mă închin, trec mai departe în adânca mea mâhnire, hotărât să nu fac compromisuri nici măcar cu Dumnezeu și fiara mulțumită din mine își linge bine hrănită din orgoliul meu, e felul ei preferat de mâncare, își linge satisfăcută labele și rămâne încordată le pândă, marele ospăț abia urmează! Cu pasul meu iute depășesc pâlcuri de oameni și dincolo de zgomotul lumesc al mașinilor, al vocilor, al pașilor de om aud tăcerea copleșitoare a văilor, ca o pompă ce mă absoarbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]