13,725 matches
-
lucrurile să meargă prea departe, ajungi într-un punct când devine imposibil să-ți mai repari viața. Alice s-a gândit la o psihiatră pe care o cunoștea. Ce cadou trebuia să fie să ai mereu pe cineva lângă tine. Lampă, i-a spus Helena, după care a ridicat ochii și i-a zâmbit. O revelație surprinzătoare. Ceva pierdut va fi recâștigat. Pentru Mary, barca motorizată era aproape la fel de incitantă ca și barca gonflabilă. Ellis le-a explicat că trebuiau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
aducă înapoi acasă, dar Allah dictase un alt sfârșit: acesta. Totul conspirase pentru a se ajunge la această calipă, când Ahmad a băgat mâna în buzunar și-a scos chibriturile. Jos, în vale, John a scăpărat chibritul și-a aprins lampa cu propan din dormitor. A închis ochii și și-a închipuit că era venit în cabana aia numai cu Alice și copiii, că tot râul era numai al lor. Ar fi mers pe apă cu barca lor, ar fi dormit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
dorul petrecerilor, dar nu și-al celorlalte lucruri din trecut. Își făcea singură berea, își împușca singură animalele pentru mâncare și și-a găsit și un bărbat în mijlocul pustietății. Tot ceea ce-i lipsise stătuse ascuns în fundul Pământului. Pearl a stins lampa cu propan și s-a strecurat în pat. Andy a adormit, iar ea a început să îngâne o melodie; nu voia să audă nimic altceva. Pearl putea să accepte multe, dar avea și ea limite. În noaptea când s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
în plină noapte, ermitajul din ele. Dragoste de viață Iubesc ploaia, vântul sălbatic, zăpada, cernând singuratic. Și totuși insist și totuși risc, să privesc soarele în adâncul luminii. Razele lui mă învăluie și soare devin! Memento Mă regăsesc la lumina lămpii într-o seară a greierilor. Eu și imaginea mea două umbre ce dispar, născându-se... Floarea de colț Când ai pierdut aproape totul s-a căscat o prăpastie uriașă și, brusc, îmbătrânind ai fi vrut să mori. Urma să descoperi
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
portative muzicale și note care se desprindeau din planul lor. Bașii din boxele mari cât un perete îmi zguduiau pe ritm de rock toate măruntaiele din mine. În mijlocul sălii, tineri țopăiau fără griji. Râsul lor dezveleau dinți albăstrui colorați de lămpile de cuarț. Erau mulți colegi din școala mea, majoritatea de anul II și printre ei am zărit-o pe Creața. M-am ascuns după un stâlp urmărindu-i cu mult interes fiecare gest, fiecare mișcare și n-a trecut mult
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
zile mari. Pedagogul avea relații pe la Casa de cultură și reușea de multe ori să ne aducă concerte de calitate. Am mâncat pe fugă apoi, întors în internat, m-am spălat și mi am călcat hainele albe, fiindcă Florin aducea lămpile de cuarț și voiam să luminez fosforescent ca un cer scufundat în ocean. Nu-mi mai făceam griji de lipsa unei partenere de dans, nu- mi mai păsa de nimic. Eram fericit că mă sărutasem cu Creața și îndrăzneam să
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
iluminau stîrvul de drum crăpat. Nu te puteai aștepta la nimic bun pe un astfel de drum. Deci cu vreo șase luni În urmă... Era august și căldura insuportabilă, asfaltul cleios precum cauciucul și roiuri de insecte se Îngrămădeau În jurul lămpilor. Iarba părea cu un heleșteu verde unduit de vînt, În care mingea naufragiată se scufunda spre fund. Trebuia să miști din picioare, nu de frig, ci din pricina roiurilor de țînțari care țîșneau din gura de canal. Să presupunem că EL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Acolo, În fața stîlpului de telefon, localul acela cu intrarea puțin Înclinată... Acolo nu poți intra neînsoțit... Bănuiesc că se simt oarecum vinovați... din pricină că se joacă de-a dispăruții... Ușa era din plăci de lemn. Avea ciocănaș și balamalele-i scîrțîiau. Lămpile demodate aruncau o lumină ce făcea ca umbrele să iasă și mai mult În evidență. Pe lîngă barul dotat cu scaune Înalte, se mai găseau trei mese. Îți lăsa impresia unei atmosfere În care nu interesează decît scopul practic imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
pe drum și era cert că simțeam vibrațiile mașinii. Cu toate acestea, orașul meu dispăruse. Probabil că n-aș fi avut niciodată curajul să trec dincolo de curbă... și acum eram sigur că nici n-o voi face. Priveliștea albă a lămpilor de stradă... Mase de oameni grăbindu-se spre casă și devenind transparente cu fiecare pas pe care-l făceau. Am țipat la șofer, care Încetinise ca și cînd ar fi vrut să Întrebe ceva: — Întoarce! Repede! Ieși cît poți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cursuri de antropologie. Nici măcar nu se gândea să nu-și ia diploma, că nu avea când, la cei 82 de ani ai ei. Apoi a început iarăși senzația mea de vertigo. Cerșetoarele, Valeriile din Sâncrai, viața parastaso-centrică, hainele negre răsspălate, lampa cu gaz, o viață în care femeile încep să moară ca femei de la 50 de ani. Le moare mintea, sufletul, sensibilitatea. Devin bocitoare sterpe sau chivuțe de bloc, cu picioarele umflate. Zac în azile, uitate de lume, molfăind un chec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Îți amintești expresia asta? Ea însemna că unul din familie a făcut o coadă fără sfârșit. A mai ținut rândul la niște vecini. La capătul acelor ore de viață, intra triumfal pe ușa apartamentului, stingea lanterna, că în bucătărie ardea lampa cu petrol, și depunea prada sau raportul. „S-au dat drepturile de ulei și le-am luat pe toate.” Eu o aveam pe doamna Ursaciuc, fie-i numele binecuvântat. Era șefa unei case de comenzi din Colentina. Mergeam prin spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
când, își astupă urechile să nu mai audă guițatul agonic. Eu sunt afară printre bărbați, gata să-i ajut, inclusiv la înfipt cuțitul în gât. Reușim să prăvălim animalul și să-l înjunghiem. Moș Emil aduce paie proaspete și o lampă cu gaz. Începe să miroase a șorici. Bem adălmașul din cănițe de lut: țuică fiartă cu piper. Ne tăiem câte o ureche proaspăt pârlită și o împărțim între noi, „bărbații”. Universul miroase a șorici și vinars. Și a bucurie simplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
timpul scurs după aceea. Morman de trăiri pierdute. S-a ales pulberea de toate, dar tot au rămas ca după un mare incendiu, ici o parte din canapea scăpată ca prin miracol, colo un colțar aruncat, fierul forjat al unei lămpi cu mai multe brațe, și alte rămășițe din ordinea, dezordinea dinainte. De acestea mă agăț și-mi remobilez memoria; caut să refac din fragmente de case, căprioara sau mamutul care au dispărut. Dar ce să mai refaci când n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cum să lăsăm așa omul? Doar e suflet de creștin și el. De bună-samă! mormăi popa, gustând din ulcică. Gospodarii ridicară încet, pe brațe, pe necunoscut și-l purtară în odaia de alături; îl așezară pe un pat; aprinseră o lampă. Lumina împrăștiată descoperi obrazul pământiu și dureros al călătorului. Ochii plini de o durere nemărginită ardeau sub tufa de păr cărunt care-i căzuse pe frunte. Sătenii se sfătuiau încet; în lumina slabă, figurile lor liniștite, sub căciulile de oaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
aici? Poate rămâne pe urma lui nevastă cu copii... Se publică, se publică! împroșcă repede popa, cumpănindu-se. — Se poblică! Dacă nu știi cine-i, poți să tot poblici. Așa-i... murmurară țăranii, clătinând din cap. Apoi se întinse tăcere. Lampa sfârâia încet în părete, deasupra călătorului. În tăcerea nopții de-afară, se auzi deodată un nechezat jalnic. Cine știe de unde vine! murmură Neculai. În ochii celui căzut ardea o durere neclintită. Veni primarele, un om voinic, nalt, c-o leacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
primarele. Popa împroșcă iar, vânturând filele unsuroase: — Dacă moare, cu ce-l îngropăm? Calul! vorbi luminat primarele. De bună-samă, calul! răspunse popa. În tăcerea nopții de toamnă, veni de afară, iar, nechezatul jalnic al roibului. Apoi, sub lumina tristă a lămpii, necunoscutul gemu din adâncuri, un fior greu păru că-i umblă prin lăuntru, pe când trupul sta nemișcat; ochii se zbătură în orbite; apoi se stânseră. Primarele se sculă în picioare, neliniștit, și zise: —A murit... Da, a murit, murmură popa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
sculă în picioare, neliniștit, și zise: —A murit... Da, a murit, murmură popa; Dumnezeu să-l ierte! —Dumnezeu să-l ierte! zise și primarele, încet. Fața străinului, împietrită de moarte, era galbenă și părea stăpânită de liniștea unui somn adânc. Lampa sfârâia încet, deasupra. Mortul zăcea pe lăvicerul înflorit al patului; în odaie se lăsase o liniște grea și o taină necunoscută întindea un văl de jale peste mort și peste cei vii. Alăturea, în crâșmă, vuietele conteniseră; rar dacă tresărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Vă rog să nu vă supărați... am fost trimes aici în gazdă... Meer Avramovici s-a ridicat de la masa lui și a dat mâna ofițerului. Ernestina a zâmbit cu prietinie și l-a poftit în salon. Ș-acolo au aprins lampa cea mare și au început să stea de vorbă. Și a intrat și domnișoara Beti și a dat mâna cu ofițerul, și s-a pus și ea pe scaun și a început a vorbi veselă cu el. Asta-i plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
sara, nu-și găsea astâmpăr; n-asculta nici glasurile care o întrebau, nici nimic, intra în întuneric, se ducea; și târziu se întorcea, se furișa pe ușă. Maică-sa ridica un cap mare, cu părul zburlit, prin semiîntunericul împrăștiat de lampa cu fitilul micșorat. Cu glas mustrător, cu neliniște, îngâna: — Ce ți-i de cap, fată? Unde te duci? Am să te spun lui tatu-tău și are să fie rău de tine... Fata încrunta sprâncenele fără să răspundă, se dezbrăca repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pe maică-sa limpede în lumina ochiului închis, slăbită, tristă, trecând nemângâiată spre negurile veșnice... Și un val de foc i se iezea la inimă; apoi lacrimile i se urcau spre pleoape. Așa visând în singurătatea ceasurilor ei, fata aprindea lampa și-și căuta lucrul. Sta neclintită, și acul fugea harnic. Și ea se gândea iar, lucrând, la zilele ce aveau să vie, la pruncul care i se mișca în sân, la cel care a lăsat-o... Câteodată o cerca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ea sub soare un loc pentru dânsa și pentru cel nevinovat, care va veni plângând în lume. Va găsi ea atâta putere în sufletul ei să îndure toate și să răzbată! Și târziu, târziu, se ridica de la lumina neclintită a lămpii și se întorcea spre icoana rămasă de la maică-sa. De undeva, din necunoscut, poate din umbra cea nețărmurită unde plutea sufletul dus, îi venise un drum de mângâiere pentru răni. La icoane, aici, se simțise ușurată, cu sufletul hotărât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
multă vreme; din sufletul ei izvora tălmăcirea tuturor năcazurilor și a râvnilor ei; buzele murmurau încet, și ochii priveau neclintiți, mari, înecați într-un văl de suferință, de iertare și de nădejde. Și târziu, în așternut, ghemuindu-se, după ce stânsese lampa, asculta cum trec pe-afară învăluirile, suspinele și glasurile nelămurite ale vântului de început de toamnă; privea un timp la sâmburele de lumină al candelei și la rumeneala de vis și de zori a icoanei; apoi adormea. Iar pe la începutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
veni repede cu colțurile șalului târându-se pe lângă papuci. —Moașă! moașă! hai degrabă!... strigă Reiza bălăbănindu-și brațele în toate felurile. Și pe când capete curioase se grămădeau pe la ferestre, moașa deschise ușa dând drumul gemetelor, și intră înlăuntru. Îndată făcu lampa mare; căută în dulap cafeaua și zahărul, și împinse în focul ațâțat ibricul cu apă; își pregăti într-o ceșcuță undelemnul; grămădi pe bolnavă într-un colț, răscoli patul; trânti în curmeziș o pernă de părete și așeză pe fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
te-a cătat Vidra? — Da, a venit și m-a cătat. —Băiete, tu ai ceva. După ce se frecă prelung la tâmple și pe ochi și-și șterse obrazul și fruntea cu mânica rocului, Culi se îndreptă spre patul din fund. Lampa ardea pe masă, sub poliță și subt icoane. Lumina ei ajungea împuținată până la obrazul Anei. Din această umbră, Ana îi zâmbi. Mama avea grijă de tine, îi zise ea. Zice că-i ceață afară. Eu nu m-am temut. Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ce-a fost. Au părăsit curmătura cu luare-aminte; au lăsat în urma lor ca o poartă închisă. Începea să se molipsească de neliniște și vânătorul. După ce au urcat culmea și au prins a coborî spre casă, domnul Ionaș Popa a deschis lampa electrică. Aici, în Prelunci, nu era deloc ceață; locul părea mai uscat și mai puțin rece. Ușile se aflau deschise; luminile aprinse; un foc mare juca pe vatră, în odaia oaspeților. Bezarbarză ieși în jocul acela de lumini auzind pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]