2,516 matches
-
Luna sântă, stele de-aur, soare alb și zâmbitor, Pentru ei necunoscute-s. Umbra verde claroscură Și mirositorul aer, fluvii ce sclipinde cură În adâncile dumbrave printre țărmii plini de flori - Astea numai le cunosc ei. - Coamele flutur-c-argintul, Ca la lebede se-ndoaie gâtul lor, iară pământul Abia-atins e de picioare potcovite cu-aur roș; Colo-n umbra îndulcită de miroase-mbătătoare, Capul mic ei și-l ridică nări îmflînd spre depărtare Și urechia ascuțind-o glas de-aud prin arbori
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
norii cei mai deși el luase o bucată, Își face din ea luntre, ce luneca pe val, A mărei unde-albastre alunecă-nspumate Și-l duc în leagăn dulce, prin cânturi de pe mal. Din insule bogate cu mari grădini de laur, Lebede argintoase aripele-ntinzînd Veneau sfâșiind apa la luntrea lui de aur Și se-nhămau la dănsa și o trăgeau cântând. {EminescuOpIV 170} Bătrînu-n manta-i albă înfășurat visează Iar lebede-argintoase luntrea bogată trag, Al valurilor cântec pe el îl salutează - Pe
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
NOU NĂSCUT (Arab) Plângând tu ai venit pe-acest pământ; Amici, ce te-așteptau, te-au salutat zâmbind, Dar să trăiești astfel, încît când te vei stinge Să părăsești zâmbind amicii, ce te-or plânge. IMITATORII (Pfeffel) Și prefăcut în lebădă la Leda Zeus pornește; Ar vrea să fac-asemenea un tânăr, ce iubește. Amicul nostru cel posac Se duce - ca gânsac. AUTOR ȘI EDITOR (Pfeffel) E. De ce așa de trist, obscur? A. Ah! un nemernic mi-a furat Poemul meu neimprimat
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
himeric. Urmează-mă în luntrea, ce dusă e de lebezi Pe undele oceanici, ce furtunoase, repezi Ne-or duce-n depărtare... N-auzi un jalnic țipet? Răsună lung din noaptea străvechiului Egipet. (El intră-n luntre. Aceasta e trasă de lebede. CĂLUGĂRUL șade țiind de mână CHIPUL, ce stă în picioare). REGELE SOMN Nu știi cine e dînsa? - un capăt e, de ață, Din sufletul naturii care ni dă viață; În orice ființă este, deși nu știi, ascete. Nu poți să
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
vârfuri de dealuri acum se ivește Ș-a stâncilor muche pe cer zugrăvește. Păreau urieși ce în cuib de balaur 10Păzea o măreață comoară de aur, Căci luna, ce roșă prin ele răsare, Comoară aprinsă în noapte se pare. Iar lebede albe din negrele trestii Apar domnitorii ai apei acestei, Cu aripi întinse o scutur și-o taie În cercuri murinde și brasde bălaie. Uimit cavaleriul cu pasuri pripite, Îmbla prin umbroase cărări nisipite; Dumbrava șoptește, isvoarăle sună, Așteaptă-n amestec
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
văd că de privirea-mi tăcând te înfiori... O marmură, aibi milă de ochi-mi rugători! Aș vrea cu-a mele lacrimi picioarele să-ți scald, În dulcea-nfiorare a sufletului cald, Să mor pătruns de jalea amorului meu sfânt, Ca lebăda ce moare de propriul ei cânt, Să mor de-ntăia rază din ochii tăi cei reci... O marmură, aibi milă de stingerea-mi pe veci! Ca iarna cea eternă a nordului polar Se-ntinde amorțirea în sufletu-mi amar, Nimic nu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
miile de unde, Ce un suflet le pătrunde, Treerînd necontenit Sânul mării infinit. Numai poetul, Ca pasări ce sboară De-asupra valurilor, Trece peste nemărginirea timpului: În ramurile gândului, În sfintele lunci, Unde pasări ca el Se-ntrec în cântări. 5. LEBĂDA (cca 1868) Când pintre valuri ce saltă Pe baltă În ritmu ușor, Lebăda albă cu-aripele-n vânturi În cânturi Se leagănă-n dor; Aripele-i albe în apa cea caldă Le scaldă, Din ele bătând, Și-apoi pe luciu, pe unda d-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
poetul, Ca pasări ce sboară De-asupra valurilor, Trece peste nemărginirea timpului: În ramurile gândului, În sfintele lunci, Unde pasări ca el Se-ntrec în cântări. 5. LEBĂDA (cca 1868) Când pintre valuri ce saltă Pe baltă În ritmu ușor, Lebăda albă cu-aripele-n vânturi În cânturi Se leagănă-n dor; Aripele-i albe în apa cea caldă Le scaldă, Din ele bătând, Și-apoi pe luciu, pe unda d-oglinde Le-ntinde: O barcă de vânt. 6. GENAIA (cca 1868) Creațiunea pământului
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
seară a rămas la valoarea constantă de 28o Réaumur (95o Fahrenheit), după cum arăta un termometru mare și cumsecade, care, fiind Îmbrăcat În lemn (cu o sforicică udă vârâtă În gaura din mâner), putea să plutească printre peștișorii aurii și micile lebede din celuloid. Toaletele erau separate de băi și cea mai veche dintre ele era o Încăpere destul de luxoasă, dar cam sumbră, cu lambriuri frumoase și un șnur de catifea roșie cu ciucure, care, când Îl trăgeai, producea o gâlgâială și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
neglijent Într-un ungher Îngust dintre un paravan de răchită și ușa care ducea la baia camerei de copii. Îmi plăcea să țin acea ușă Întredeschisă; prin ea priveam somnoros tremurul aburilor de deasupra băii din mahon, flotila fantastică de lebede și bărcuțe, sau mă priveam pe mine cu o harpă Într-una din bărcuțe, sau o molie păroasă zburând năucă În lumina lămpii cu kerosen, sau fereastra cu vitralii de dincolo de baie și cei doi halebardieri ai ei alcătuiți din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
că nu sunt, dar ce nu văd ei e că eu operez la alt nivel. E exact ca-n povestea pentru copii cu rățușca cea urâtă - a avut o problemă doar pentru că era diferită: dacă ar fi fost crescută printre lebede, normal că ar fi fost acceptată de la început, în ciuda faptului că avea o culoare revoltătoare și că era „jegoasă“ sau cum era. — O analogie cam evidentă, Benbo, chiar și pentru tine. — Poate că e evidentă, dar e la obiect. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
început, în ciuda faptului că avea o culoare revoltătoare și că era „jegoasă“ sau cum era. — O analogie cam evidentă, Benbo, chiar și pentru tine. — Poate că e evidentă, dar e la obiect. Nu că m-aș vedea eu ca o lebădă - de fapt, știu că sunt mai degrabă un... un... ce fel de creatură crește fără folos și e neatrăgătoare, numai că e așa de la început? — Nu ești lipsit de atractivitate, știi asta foarte bine. Îți încerci și tu norocul. — Ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
prin verdea boltitură; Numai p-ici și pe colea Soarele mai pătrundea, Ici e umbră, colo soare Pe ape tremurătoare. El pe maluri înflorite, Vede turme rătăcite; l02 {EminescuOpVI 103} {EminescuOpVI 104} {EminescuOpVI 105} Caii pasc lângă pîrae, Ca la lebede se - ndoaie Gâtul lor. Iar capul mic Ei de-odată îl ridic' Și urechile ciulesc Pe când luntrea o zăresc. El plutea, plutea mereu, Codrul sună blând și greu. Când de-odată zi se face Codru -n două se desface Și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-i spue ceva în taină și-l trase la o fereastră mare, pe care vedea lacul cel întins. Ci el nu-i spuse nimica, ci numai se uită uimit pe luciul lacului și ochii i se împlură de lacrimi. O lebădă își înălțase aripele ca pe niște pânze de argint și cu capul cufundat în apă sfâșia fața senină a lacului. - Plângi, împărate? - zise Făt-Frumos - de ce? - Făt-Frumos, - zise împăratul - binele ce mi L-ai făcut mie, nu ți-l pot plăti
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Făt-Frumos, - zise împăratul - binele ce mi L-ai făcut mie, nu ți-l pot plăti nici cu lumina ochilor, oricât de scumpă mi-ar fi, și cu toate astea vin să-ți cer și mai mult. - Ce împărate? - Vezi tu lebăda ceea îndrăgită de unde? - tânăr fiind, aș trebui să fiu îndrăgit de viață, și cu toate astea de câte ori am vrut să-mi fac samă. Iubesc o fată frumoasă, cu ochii gânditori, dulce ca visele mării - fata Genarului, om mândru și sălbatic
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
gândurilor tale, lăsat în pace. Să nu exiști - și totuși să faci mai mult decât doar să exiști. * „Era în 1873. (...) Nu mai văzusem în viața mea așa ceva. (...) Un normand de mare, rege al luptei, vechi danez venit pe căile lebedelor, care n-a dormit nicicând sub un acoperiș de scânduri, nici n-a golit în casă de om cornul plin de bere, plăcându-i sângele preoților și aurul furat din biserici, (...) vâslaș și poet, beat, furios, magnanim, plin de zeii
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
trebuie. Nu acum, în orice caz. Dacă și când o să vină momentul, ai să înțelegi tot. E, probabil, mișcarea cea mai deșteaptă pe care am făcut-o vreodată în viață. Un gest măreț, Nathan. Cireașa de pe tort. Saltul amplu al lebedei în eternitatea măreției. Habar n-am despre ce vorbește. Harry e în plin avânt bombastic și aruncă declamații enigmatice din plăcerea pură și egoistă de a se auzi vorbind, iar eu nu mai văd nici un motiv să prelungesc conversația. De-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
2000, cu numai o zi înainte să vorbesc cu el la telefonul de la Chowder Inn. Am parcurs în goană documentul și, în trei minute, am înțeles ce dorise să spună cu „gestul măreț“, „cireașa de pe tort“ și „saltul amplu al lebedei în eternitatea măreției“. Făcea referire la testamentul pe care îl țineam acum în mâini, care era într-adevăr ceva măreț, ceva surprinzător și măreț, care dovedea că îmi ascultase avertismentele mult mai atent decât crezusem. Chiar dacă refuzase să dea urmare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
în turnura tristă pe care o luau evenimentele, aceea era că Tom și Rufus nu vor mai fi niciodată săraci. Pentru a două suta oară de la moartea lui, gândurile mi s-au îndreptat către Harry și saltul lui amplu de lebădă în eternitatea măreției. Într-o seară de joi de la începutul lui iunie, Honey a anunțat că e însărcinată. Tom i-a pus un braț pe după umeri, apoi s-a aplecat peste masă și m-a întrebat dacă vreau să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
pe internet, am selectat la întîm plare o sută de comentarii din diferite domenii (adică un fel de eșantion - obsesii de sociolog, ce să fac ?) și am încercat să trag o concluzie firavă și preliminară. A rezultat următorul portret-robot : Autorul : Lebedele din România sînt albe ! Comentatorul : De unde ai mai scos-o și pe asta, băi jeg judeo-masonic ? și nentu Iliescu/ Constantinescu/Băsescu, ăla de-l lingi tu undeva de kkat, tot alb e bey penibilule ? ? ? Epitetele și celelalte expresii din acest
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ucis lângă pădurea Băneasa. Văzu negru înaintea ochilor: murise! 3 Primul titlu pe care-i căzură ochii a fost Un tânăr aristocrat ucis lângă pădurea Băneasa. Vasăzică bălanul murise! Petre răsuflă ușurat. Poate că totuși n-ar trebui „să se lebede de bortmoneu“, dar, când a citit anunțul din gazetă și a văzut recompensa, s-a speriat. I-a povestit totul nevestei, care-l sfătuia să se ducă și să-l dea îndărăt, ca să pună mâna pe bani. Dar Petre n-
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
este desenată vechea stăpână a drumului șamanic. Pieptarul xelmi simbolizează cele trei lumi, cu lumea terestră, încadrată de celelalte două lumi astfel: în partea superioară, lumea de sus, ale cărei reprezentări conțin figurații metalice ale spiritelor locuitoare, respectiv vulturi, corbi, lebede și gâște; în partea inferioară, reprezentarea lumii subterane, cu animalul - mamă, cufundări și cu cele două stăpâne ale râului. La tungușii din Transbaikalia, pieptarul uruptum, care este piesa de căpătâi a costumului, pentru că șamanul poate executa ședințe doar îmbrăcat cu
Costumele ?amanilor ?ungu?i by Dan Cristian R?caru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83573_a_84898]
-
a stimulat că doarme. Lipsa tandreții înalță ospicii. Măcar o pisică să aibă nevoie de tine. Libertatea - acest țel amiral al lui homo sapiens. Pilonul fundamental al frumuseții și al profunzimii rămâne simplitatea. Este dreptul oricărui artist să se considere lebădă în lacul lui. Greu nu e să lupți. Ci să știi pentru ce.. Omul a fost proiectat punte, nu abis. O stradă are farmec, dacă te atrage și când vrei să ajungi nicăieri. Au scris tulburător despre viață cei cu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
îmbolnăviri pot fi subtile telegrame existențiale. Se poate trăi fără suflet și se poate muri de prea multă inimă. Nu ștreangul m-ar speria, cât discursul care ar preceda execuția. Ce păcat că, în preajma morții, oamenii nu reușesc să devină lebede. Până la urmă, medicamentele ucid bolnavul, nu boala. Canibalii se bucură când sunt vizitați de misionari. Își mai diversifică și ei meniul. Ultimul meu cuvânt va fi : Pământ! Agonisește cât mai multe bunuri, dacă vrei ca urmașii să nu-ți cânte
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
avertizați din timp. S-ar putea ca nici mort să nu fie rău. Dar viu e totuși acceptabil. Obsesia morții poate transforma Pământul într-o planetă de somnambuli. Cele mai infiorătoare sunt totuși maxilarele căscate ale pământului. Fă-mă, Doamne, lebădă! Când o să mi se apropie sorocul. Viața această acoladă între zone de întuneric. Coborâm în pământ, dar biografiile și agoniseala rămân în mâinile urmașilor. A ajuns, în sfârșit, în centrul atenției tuturor. Doar sunt funeraliile lui. Primul mare filosof român
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]