4,107 matches
-
puseră cu toții pe urlat... Acum, bătrâna se trezi de-a binelea. Deschizându-și, În sfârșit, ochii, Tatiana rămase Înmărmurită. În preajmă se vedeau doar morminte și cruci. Hainele sale, pe care le purta În tinerețe duminica și de sărbători, se legănau pe-o sfoară Întinsă Între doi salcâmi ce creșteau În fața sa, pe alee. Rochia ei de nuntă aninată de-o prăjină se ondula deasupra cimitirului, mișcate de-un vânticel cald ce bătea din miazăzi, fluturând din mâneci și făcând plecăciuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
te lovesc cu copita-n cap când nici nu te-aștepți... E mai bine să umbli cu mănuși când ai de-a face cu așa ceva...“, Își spuse Extraterestrul, privind pe geam la mesteacănul care Începu să foșnească și să se legene, ca și cum afară ar fi fost cuprins de furtună. Or, vremea era liniștită și nu bătea nici un firicel de vânt. Privind frunzele ce se răsuceau neliniștite În vârtejuri, Mașa Își făcu În gând semnul crucii, alungând Necuratul ce căuta să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
vaca ei bălțată care se apucase tocmai atunci să se balige-n iarba Înaltă și plină de rouă. Câte o ciocârlie țâșnea din lanul de grâu dat În pârg spre soarele care abia se ridica la orizont, iar lanul se legăna Încet, În bătaia unui vânticel de vară. În acest peisaj pașnic și matinal, sexul ei se transformase Într-un cuib nespus de hazliu și de darnic, un cuib rotund, confecționat din paie și ierburi jilave, În interiorul căruia un pui golaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
se duce de râpă din pricina femeilor. „Dați Întotdeauna vina pe femei. Orice porcărie ați face, tot femeia e devină...“, gândi Mașa. Cu fața Îngândurată, femeia privi luna plină ce se Înălța deasupra casei vecinului, privi mesteacănul de peste drum ce se legăna alene În noapte, privi și cumpăna fântânii ce scârțâia ușor, apoi Își plecă Îngândurată genele, contemplând cizmele de cauciuc ale Extraterestrului mânjite de un glod albastru, extraplanetar, și spuse, tărăgănându-și vorbele: - Poate că totuși folosesc și ei la ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mai late decât sârma pe care Mașa Își Întindea la uscat rufele În zilele de vară sau iarna, când dădea câte un ger năprasnic. Și parcă nici mai lungi. Iar norii semănau adesea și ei cu niște zdrențe ce se legănau ușor În bătaia vântului sau cu o balie plină de clăbuci, sub care se ascundeau dealuri, munți, câmpii și o mulțime de sate și orașe. Iazurile și acoperișurile caselor sclipeau ca niște oglinjoare În mâinile unor copii ce se bucurau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Râdeau atunci toate În jurul lui. Râdeau și scaunele, și fereastra, și patul, și cuptorul pe care ședea babulea, ascultându-l și Înecându-și bodogăneala În hohote de râs. Și toată casa râdea. Tatăl nostru era asemuit de Mașa cu mălinii ce legănau În spatele casei, iar Psalmii lui David erau sălciile pletoase care creșteau ondulându-se pe marginea pârâului. Poveștile erau lanurile de grâu, de ovăz și de secară ce se unduiau În bătaia vântului la vreme de seară. Poveștile pe care i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
lent, În jurul celeilalte Mașe, care stătea În mijlocul grajdului, cu găletuța Între genunchi și mâinile În poală. De fapt, și Mașa-Mașa, și Evlampia se roteau la rându-le, dar Într-un ritm mai lent, aproape imperceptibil, ca un grup statuar bizar, legănându-se În lumina cleioasă. Cele două rândunici suspendate-n aer dădeau și ele din aripioare deasupra coarnelor Evlampiei, dar aproape că nu se mișcau din loc. Trupul Mașei-Mașa plutea În amorțire, conservându-se În aerul bolnav ce avea acum consistența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
să vadă nimic din cele ce se petreceau În jurul ei. Deodată, gemetele și vaietele ce se auzeau din pâlnie se transformară În sunete armonioase. Trepidațiile Încetară, iar dinăuntrul Evlampiei răzbătu un vals. Cele patru cizme de cauciuc Începură să se legene Într-un ritm destul de alert, dansând În jurul celor doi stâlpi de lemn ce sprijineau tavanul grajdului. Curând ritmul deveni mai dens, transformând valsul Într-o bătută care, la rându-i, se Încheie c-un cazacioc. În interiorul Mașei-ou stătea Mașa-Mașa, așezată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
vine Încoace. — Vin și eu. — Da. Elya zăbovea În oarecare măsură asupra cuvintelor celor mai scurte. Deci, Unchiule? — Deocamdată, la revedere. — La revedere, unchiule Sammler. Bătând În geam, Sammler Încercă să-i atragă atenția Shulei. Înconjurată de florile care se legănau În bătaia vântului, era de un alb care sărea În ochi. Primavera lui. Pe cap purta un batic de un roșu Închis. Acoperită, mereu oropsită din cauza sărăciei părului ei. Poate că tocmai abundența naturală, puterea de a crește, exuberanța era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
și batiste asortate de la Countess Mara și pantofi ascuțiți, ultrașic, ce aminteau mai puțin de medicină și mai mult de Las Vegas și de viața de petreceri, cu curse, dame și cântărețe. Lucruri legate În mod echivoc de bunătatea lui. Legănându-și umerii ca un pistolar. Purtând haine cu rever dublu. Jucând gin și canastă pe mize mari și vorbind din colțul gurii. Detestând medicii kulturnîi care voiau să discute despre Heidegger sau Wittgenstein. Doctorii adevărați nu aveau timp de asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
întrebat în joacă. Sheba se uita la ei cum se prostesc și zâmbea. Polly, care își sorbea votca pusă de tatăl ei, nici măcar nu și-a ridicat capul. — Hmm, ai ceva bani de buzunar pentru mine, Benno? a zis Richard, legănând copilul care stătea cu capul în jos într-o parte și în alta. Ben țipa de plăcere în timp ce monedele îi cădeau din buzunare. — Ok, a zis Sheba. Hai să nu înnebunim complet chiar înainte de masă. Richard a pus jos copilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
mine? a întrebat ea iar. Ce-o să se aleagă de mine? — O să fie bine, draga mea, am zis eu, mângâindu-i părul. Barbara e aici. Am simțit-o cum se înmoaie, de parcă s-ar fi predat. Am rămas în bucătărie, legănându-ne încet, înainte și înapoi, o vreme. Apoi am așezat-o și am făcut ceva de mâncare. Ochiuri cu șuncă. Căni cu ceai tare. Mâncare tihnită pentru o zi cenușie. Trebuie să fi murit de foame, pentru că a înfulecat totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
intervenit Mary. În Idihu. Tărâmul blondelor și al Tater Tot-ilor ( n. trad. denumirea unui fel de mâncare, o garnitură din cartofi rași și-apoi prăjiți sub forma unor chiftele aplatizate ), așa-i, Dan ? Mary era beată turtă și se legăna de zor. Irene a ridicat din sprâncene. Mary Bonelli. Tu ești ? Mary s-a apucat să danseze cu draperia pe post de partener. Mi-am dat demisia de la căcatu’ ăla de serviciu, a declamat ea. Chiar și-așa nemachiată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
în mișcare. Când Jina și-a pus capul pe stânca ascuțită, elanul a mugit. Femeia a tresărit, iar durerea i-a explodat în lungul piciorului. Taci din gură, Presley, a spus ea. Când a ridicat ochii, elanul era tot acolo, legănându-și capul, neliniștit. Finalmente, a pășit pe morena instabilă. Un elan matur poate ușor să ajungă să cântărească patru sute cincizeci de kilograme. Jina a așteptat să-l vadă prăbușindu-se, pentru ca trupurile lor s-ajungă un morman de carne, hrană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
fetița avea un păr galben-pai, care-i ajungea până-n dreptul umerilor cei mai micuți umeri pe care-i văzuse vreodată. Copila arăta ca mai puțin de-o jumătate de om. Danny a clipit, dar faptura n-a dispărut. Copila se legăna ușor, apoi s-a întors puțin către el. Și-atunci puștiul și-a dat seama că făcuse o greșeală. Copilul din fața lui avea osatura delicată și era plăpând, dar cu siguranță nu era o fată, ci un băiat. Și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
capabilă să ia pixul în mână și să compună un șir de prieteni. Ochii îi fugeau în josul paginii, nerăbdători să mai găsească o altă propoziție perfectă, o altă nestemată, și-așa, Alice pierdea noțiunea timpului. Trupul prindea să i se legene. Uneori începea să cânte chiar cu voce tare. Pentru o oră sau o zi, ceea ce făcuse îi era suficient. Asta e pasiunea mea, i-a răspuns ea. N-am spus niciodată că pasiunea e totuna cu fericirea. Alice s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
de soț neglijent; în cel mai rău caz, aceea de ucigaș. Așa că Zach a evitat orice ființă umană cu excepția lui Pearl și uneori chiar și pe ea. Când a venit primăvara, a părăsit cabana și-a dormit pe malul râului. Legănat de curent, Zach uita și de foame și de frig. Nu s-ar mai fi mutat niciodată de-acolo dacă Pearl n-ar fi început să strige după el, dacă n-ar fi alergat prin pădure cu Andy în brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
c-a tăcut ca să te apere pe tine. Am plecat acasă cu taică-tu, Zach. Iar el a murit crezând că singurul lui fiu s-a pierdut pe vecie. Zach a lăsat capul în piept și-a început să se legene la fel ca Andy. Clipele astea nu puteau să fie reale. Din secundă-n secundă, Pearl avea să-i dea un cot ca să-l trezească. Avea să-i pună o mână rece pe frunte, avea să-i spună să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
acest tradafir din fereastră. un câine mare ciobănesc doarme pe cojocul din mijlocul stânei. iarna va fi blândă? iarna va fi hâdă? numai flăcările din felinare mai joacă o horă. din ceașca cu ceai, aburii întorc amintirile acasă. balansoarul scârțâie, leagănă frunzele moarte. pe prag, doar pipa bunicului. păianjenii țes liniștiți marame; în curte: risipă de aur și crizanteme... cucul cântă ca-n fiecare an numai pentru Issa. modelări poetului Bernard Mazo sculptat în fildeș, poemul are forma unui elefant memoria
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
cumva însetat, Pic de apă nu ți-a dat. Pomul îți dă mângâiere, De îți simte vreo durere; Omul, de l-ai zgâriat, Cu securea te-a tăiat. Greu e, Doamne, să fii om Dacă nu știi să fii pom! Leagănă... Leagănă-mă, leagănă... Cu ochii mă farmecă, Dăruiește-mi visele Și-alină-mi durerile. Deschide ferestrele, Să văd iarăși zările, Să intre în casă vântul, Să îmi răcorească gândul. Leagănă-mă, leagănă... Caierul tu scarmănă, Răsucește firul vieții Pe cărarea dimineții. Spune
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
însetat, Pic de apă nu ți-a dat. Pomul îți dă mângâiere, De îți simte vreo durere; Omul, de l-ai zgâriat, Cu securea te-a tăiat. Greu e, Doamne, să fii om Dacă nu știi să fii pom! Leagănă... Leagănă-mă, leagănă... Cu ochii mă farmecă, Dăruiește-mi visele Și-alină-mi durerile. Deschide ferestrele, Să văd iarăși zările, Să intre în casă vântul, Să îmi răcorească gândul. Leagănă-mă, leagănă... Caierul tu scarmănă, Răsucește firul vieții Pe cărarea dimineții. Spune-mi
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
de apă nu ți-a dat. Pomul îți dă mângâiere, De îți simte vreo durere; Omul, de l-ai zgâriat, Cu securea te-a tăiat. Greu e, Doamne, să fii om Dacă nu știi să fii pom! Leagănă... Leagănă-mă, leagănă... Cu ochii mă farmecă, Dăruiește-mi visele Și-alină-mi durerile. Deschide ferestrele, Să văd iarăși zările, Să intre în casă vântul, Să îmi răcorească gândul. Leagănă-mă, leagănă... Caierul tu scarmănă, Răsucește firul vieții Pe cărarea dimineții. Spune-mi iar poveștile
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Greu e, Doamne, să fii om Dacă nu știi să fii pom! Leagănă... Leagănă-mă, leagănă... Cu ochii mă farmecă, Dăruiește-mi visele Și-alină-mi durerile. Deschide ferestrele, Să văd iarăși zările, Să intre în casă vântul, Să îmi răcorească gândul. Leagănă-mă, leagănă... Caierul tu scarmănă, Răsucește firul vieții Pe cărarea dimineții. Spune-mi iar poveștile Până răsar zorile, Alintă-mă cu-n sărut Să nu pot să te mai uit! Leagănă-mă, leagănă... Gândurile-mi vindecă, Luminează crucea nopții, Alungă
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Doamne, să fii om Dacă nu știi să fii pom! Leagănă... Leagănă-mă, leagănă... Cu ochii mă farmecă, Dăruiește-mi visele Și-alină-mi durerile. Deschide ferestrele, Să văd iarăși zările, Să intre în casă vântul, Să îmi răcorească gândul. Leagănă-mă, leagănă... Caierul tu scarmănă, Răsucește firul vieții Pe cărarea dimineții. Spune-mi iar poveștile Până răsar zorile, Alintă-mă cu-n sărut Să nu pot să te mai uit! Leagănă-mă, leagănă... Gândurile-mi vindecă, Luminează crucea nopții, Alungă norii tristeții
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Să intre în casă vântul, Să îmi răcorească gândul. Leagănă-mă, leagănă... Caierul tu scarmănă, Răsucește firul vieții Pe cărarea dimineții. Spune-mi iar poveștile Până răsar zorile, Alintă-mă cu-n sărut Să nu pot să te mai uit! Leagănă-mă, leagănă... Gândurile-mi vindecă, Luminează crucea nopții, Alungă norii tristeții! Leagănă-mă, leagănă... Toarce timpul iernile Toarce timpul în fuioare Printre stele călătoare, Norii-și plâng ninsorile Peste toate zările. Toarce timpul fir de lacrimi Peste câmpul plin de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]