117,747 matches
-
anglo-americane, a dus activitate complotistă și antistatală, și-a trădat patria (tentativa sa de a fugi în străinătate cînd a participat ca delegat la Conferința internațională a juriștilor de la Bruxelles din 1948), a dus o activitate dușmănoasă și a avut legături cu dușmanii. De atunci încolo întreaga anchetă urmărea să dea substanță acestor acuzații. Șoltuțiu s-a slujit, aici, de scenariul rocambolesc alcătuit de Belu Silber, care n-a mai putut suporta condițiile anchetei. Dar el, a mărturisit în memorii, era
Procesul Pătrășcanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15765_a_17090]
-
investigația. Și ele vizau, toate, uciderea lui Pătrășcanu. Șoltuțiu și alții au avut ideea de a introduce în lotul Pătrășcanu și pe cel al lui Koffler și al Victoriei Sîrbu, fosta soție a lui Foriș. Prin aceștia, s-a făcut legătura dintre Foriș, acuzat și lichidat apoi ca agent de Siguranță, și Pătrășcanu acuzat de aceeași vină, în culpă fiind și Koffler, un ins bolnav psihic și de la care se putea obține orice se voia. Lanțul se strîngea. Lui Pătrășcanu, pe
Procesul Pătrășcanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15765_a_17090]
-
și, apoi, în guvernul N. Rădescu, îl invită pe Golopenția să i se alăture ca șef de cabinet, acesta refuză categoric. El prefera să-și vadă de meserie, deși la pregătirea actului de la 23 august, invitat de un om de legătură al lui Lucrețiu Pătrășcanu, ia parte, fără a se aventura politic mai departe. În 1946, în calitate de expert statistic, e integrat, la propunerea lui Pătrășcanu, ca membru în delegația română la Conferința de Pace de la Paris. Cum Sabin Manuilă s-a
Cazul Anton Golopenția by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15785_a_17110]
-
Văcăroiu a explicat eliminarea de pe lista voiajorilor veseli a lui Vadim Tudor pune mari probleme. Sunt mai deștept decât săptămâna trecută!", a exclamat președintele Senatului. De fapt, dl. Văcăroiu a dovedit doar că intervalul menționat l-a făcut mai șmecher. Legăturile - nici măcar subterane - dintre partidul său și național-xenofobismul "României Mari" constituie armătura indestructibilă a politicii românești ajunsă la putere. Iliescu fără Vadim n-ar fi decât ultimul supraviețuitor al bolșevismului, într-o țară incapabilă să se proiecteze în modernitate. Reflectat în
Fii și alifii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15794_a_17119]
-
Păunescu) se joacă cu nervii noștri! Modelul de vulgaritate, nesimțire și cinism tinde să devină formula existențială predilectă a românului. Efectul otrăvitor al vorbelor debitate ca de niște moriști se simte unde nici nu gândești. Să nu existe chiar nici o legătură între decizia primarului din Piatra-Neamț de a construi un veritabil ghetou pentru populația rroma și interminabila serie de articole anti-țigani din "România Mare" - ca să dau cel mai recent exemplu de eficiență a propagandei deșuchiate a vadimismului? Nu mai vorbesc de
Fii și alifii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15794_a_17119]
-
încît nu va apuca anul, zice un bătrîn din mulțime. Și, într-adevăr, Elena e lovită ca de trăznet. O inflamație a meningelui, netratabilă la acea dată, o ucide în cîteva luni. înainte de a muri însă, Elena intră într-o legătură ciudată cu lumea de dincolo și le spune tuturor ce-i așteaptă în viitor. Lucrurile se întîmplă întocmai. Toate fetițele care se nasc după moartea ei sînt botezate Elena și toate "au moștenit darul de a primi mesaje din lumea
"Nu fac evocare, ci revelare" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15812_a_17137]
-
din ce în ce mai fragmentată de la '89 încoace, i-a iritat pe mulți, cînd a ieșit la suprafață. Problematică este chiar și apetența pentru "teorie", una dintre caracteristicile foarte des invocate, cînd vine vorba despre optzecism. Sînt foarte mulți poeți care nu au legătură cu "teoria", propriu-zis. Au o viziune închegată în discuțiile de la cenaclu. Este o "teorie" de cenaclu, de program, în mult mai puține cazuri o teorie în sensul propriu al termenului. în nici un caz, dimensiunea "teoretică" nu poate fi proclamată o
Poezia optzecistă în stil academic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15797_a_17122]
-
ai statului. Polițiști violatori sau bătăuși, polițiști care iau partea infractorilor în conflictele acestora cu oameni cinstiți, prefecți care se exprimă ca ultimii șmenari dîndu-se în spectacol și în fața presei, magistrați care violentează opinia publică prin sentințe scandaloase sau prin legături vinovate cu lumea interlopă! Toți aceștia sînt modele pentru neisprăviții sau amărîții care sar gardul legii, unii dintre ei din pricină că se învîrt în medii unde singura lege care funcționează este aceea a pumnului. Cercetînd tendințele care se manifestă și în
Violența și autoritățile by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16152_a_17477]
-
același indice cefalic și același indice sangvin sînt valabile la toate popoarele, dezmințind teoriile raseologice despre rasa ariană, pură și pretins superioară. Toate aceste deosebiri de înfățișare fizică nu au, în vremea noastră, de mare amestec între tipurile omenești, nici o legătură cu diferențele de limbă vorbită. Te întîlnești cu un slovac care seamănă perfect a român. Dai peste un român ardelean care ar putea foarte bine să fie, după fizionomie, austriac din Tirol sau francez. Antropologii germani au stabilit, în epoca
O carte, din 1945, despre antisemitism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16130_a_17455]
-
reprezintă - dacă ținem seamă de totalitatea locuitorilor Europei care vorbesc limba germană: germani din Germania, austrieci, elvețieni de limbă germană - nici măcar majoritatea". Cît privește limba pe care o vorbesc, potrivit acelorași teorii antropologice infirmate de știință, ele n-au nici o legătură cu așa-zisa rasă. "Popoarele și-au schimbat mereu limbile, de-a lungul veacurilor. De aceea, înrudirile de limbă nu mai pot fi astăzi deloc suprapuse peste înrudirile de rasă. O națiune vorbește o anumită limbă - și iată că tipuri
O carte, din 1945, despre antisemitism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16130_a_17455]
-
sprijin, la Hitler. Cînd în 1937 bancherul evreu Goldschmidt intră în criză financiară, în locul lui și a celorlalți burghezi evrei se instalează burghezia germană. Intervine și criza intelectualității germane, lovită, și ea, economic. "Nimic, stăruie Claudian, nu oglindește mai fidel legătura strînsă dintre criza economică germană și popularitatea lui Hitler decît paralelismul, adesea arătat, dintre numărul șomerilor germani și numărul alegătorilor germani." Aici Claudian are dreptate perfectă. Într-adevăr, declasații, ratații, aventurierii aglomerează mișcarea nazistă, citînd exemple concludente. Hitler, obsedat de
O carte, din 1945, despre antisemitism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16130_a_17455]
-
fost aleasă pentru a traduce engl. search engine: mi se pare că, după o anumită ezitare între mașină și motor, s-a impus sintagma motor de căutare, care apare frecvent, fiind clar preferată în paginile din Internet care stabilesc liste, legături, ierarhii ("21 de motoare de căutare"). La lansarea unei teme - "Ce apreciați la o mașină de căutare?" - propusă într-o listă de discuții (liga.math, fără dată), se pornește imediat o dispută terminologică din care citez în continuare trei replici
Alte motoare, alte linkuri... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16157_a_17482]
-
justețe, Daniel Dimitriu remarcă o contradicție între această trimitere la primitiv, la abisul originar, și raportarea la decadență, la simbolism a poetului, așadar la o realitate "crepusculară, în plin proces de degradare": "Lovinescu însuși se contrazice atunci cînd afirmă că legătura acestei poezii cu simbolismul e prea fățișă, întrucît simbolismul nu este expresia acelei elementare stări sufletești și nici a nihilismului estetic de care este acuzat Bacovia". Apare însă cu timpul o altă perspectivă exegetică și anume cea a interpretării poeziei
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
de mov. Doar această nouă imagerie să fie... tematică. Nu. Dacă te uiți în jurul tău, în Iași, dar nu numai, cu care pictori intri în consonanță, în armonie, să zic așa? Am mai spus, mi-am dorit mereu repere înalte. Legăturile mele cu Bucureștii, în anii '70, m-au pus în contact cu figuri remarcabile, artiști care veneau, cu noblețea, cu boieria lor, dintr-un regat impozant. M-am bucurat de simpatia ce mi-o acorda Henri Catargi, maestru în adevăratul
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
un personaj care a citit sau care citește...Chiar dacă personajele nu sunt prezentate ca niște cititori reali, ele au citit, cunosc lumea prin intermediul Bibliotecii... Nu construiți, mi se pare, în romanele Dv., niște psihologii aprofundate, ci vă caracterizați personajele în funcție de legăturile lor cu obiectele... Este un fel de comportamentalism... Există un soi de falsă geometrie oferită de lumea obiectelor, un fel de falsă coerență asigurată personajelor de această lume... Mă gândesc, de exemplu, la protagonistul romanului Dv. Femeia perfectă, una dintre
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
Pentru că atunci când te citești iar apoi te întâlnești ajungi la o înțelegere a subiectivității pe care n-o poți atinge altfel. Poate că asta înseamnă viață literară... Nu știu..., restul e în mare parte folclor. Există lucruri mai simple și legături omenești care te îmbogățesc... Ca scriitor și cititor în același timp, ce puteți spune despre buna sau reaua orientare a literaturii franceze actuale, care sunt calitățile sau defectele pe care le puteți descoperi, de pildă, în proza franceză de azi
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
fusese chiar conceput cu marele critic. Dar, surprinsă brusc de realitatea sentimentelor pe care le nutrea față de poet, i s-o fi părut că e, probabil, sub demnitatea ei de femeie onorabilă, din lumea suspusă, ca soție și amantă. Desigur, legătura ei cu Maiorescu nu apare, cu liniile clare, în roman. Dar cînd Mite îi arătase manuscrisul unei poeme dăruită ei de poet și la lectura sa explicativă, Mite exultînd de emoție față de talentul înalt al autorului, romancierul îi surprinde lui
Eminescu și Mite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16160_a_17485]
-
curente artistice. Aproape neverosimil reînviat, aidoma legendarei păsări, din propria-i cenușă de damnat, din pricina inoportunei epigrame împotriva lui Eminescu, dar și a propensiunii sale novatoare, ce întîmpina încăpățînate și nu o dată perfide rezistențe. Asigurînd, în conștiința celor de azi, legătura cea mai trainică, pe plan liric, între autorul Luceafărului și strălucitoarea pleiadă interbelică, socotit a fi heraldul poeziei veacului XX, el, cel aproape neluat în seamă în timpul vieții ori amintit doar spre a fi respins. Personalitate complexă, ambițioasă la extrem
Un conspect Macedonski by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16172_a_17497]
-
deșucheat, chiar foarte mare) ajută la omogenizarea semantică a seriei și permite efecte stilistice de întărire și gradație, ca într-un citat din Mateiu Caragiale - "locul de întîlnire al lumii deocheaților și deșucheaților timpului" (ap. DLRC). Oricum, poate pentru că păstrează legătura cu actul magic al deochiului și menține deci, măcar ca potențialitate și sugestie, ideea lipsei de responsabilitate, deocheat este mai curînd eufemistic; termen familiar, cu sens negativ, dar lipsit de conotațiile agravante ale lui deșuchiat. Sensul său figurat (în DEX
"Deocheat" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16192_a_17517]
-
și asta nu doar pentru că în spectacol sînt invitați și actori mînuitori-păpușari care pun în valoare acest gen teatral. Spațiul propus de scenografa Viorica Petrovici este spectaculos în sine: un fel de tunel al timpului, un coridor care ar face legătura între muritori și dumnezeire, un interval al păcatului trupesc. Acest decor provocator ca idee, care marchează evident începutul spectacolului de la Ploiești, are însă un inconvenient major pentru spectatori: dacă nu se află pe mijlocul sălii, ci pe laterale, practic nu
Iubirea mașinală a lui Don Perimplin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16193_a_17518]
-
Locul e înconjurat de trupele anti-tero. În timpul asediului, lumile se amestecă, nebunii par mai normali decît normalii și normalii mai nebuni decît nebunii. Asediații descoperă beatitudinea clipei trăite cu nebunia libertății; cum zice rezumatul de presă al filmului: "se stabilesc legături privilegiate între bolnavi și polițiști" (atît de privilegiate, încît filmul e "nerecomandat sub 14 ani"). Teoretic, e foarte posibil ca, în mîna unui regizor genial, toată această harababură într-un cuib de... Cuqi (pentru că pe ambii scenariști îi cheamă "Cuq
Țăcăniții sîntem noi by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16216_a_17541]
-
dorința de a scrie un best-seller? Cînd scrieți, adăugați anumite ingrediente, la structura de profunzime, vă impuneți un tipar anume care să 'producă' un best-seller? Ar fi bine dac-aș ști astfel de lucruri. Din păcate, nu le știu. Ce legătură există între scris și arta culinară? Ce grozav ghicești - uite, chiar c-am scris un eseu despre proza ca stomac. Ți-l atașez aici, în parte: Dacă eseurile izvorăsc din minte iar poezia izvorăște din inimă, proza nu poate veni
Andrei Codrescu despre Scris, citit și supremația bunicii by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/16218_a_17543]
-
Aceste clipe cu obedele de măr verde./ Aceste clipe și ulucelele lor/ făcute din lapte dulce" (Ultimele stele, dimineața, în zori). Intervin însă și clipe tensionate, neînțelegeri ale cuplului care duc la disociere. Nu întîmplător e din nou menționată aici legătura dintre bărbat și femeie, al cărei impas este extrapolat asupra speței umane și, prin intermediul acesteia, asupra universului. Un ocazional misoginism se răsfrînge asupra lumii, eclipsînd-o: "Aceste ore/ atingînd aerul la fel ca limbile unei vipere ațîțate./ Aceste ore meschine/ cînd
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
un lux. Capitalismul cunoaște și colecțiile populare! Ca să nu vorbim de bibliofilie... Citesc programatic scriitorii contemporani. Dar mult mai des recitesc, uneori pînă la amețeală, Bulgakov, Flaubert. Citesc cu voluptate cum "citește" Ioana Pârvulescu... Îmi place să cred că există legături tainice între cei ce scriu cu adevărat și cei ce citesc cu adevărat, fără simulări și mode. Sînt un împătimit. Citesc și plîng uneori. Cititul e ca apa, cum îmi place să înot, tot așa și să citesc. Am reacții
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
că această artă este a șaptea. Trecîndu-mi obrăznicia tinereții, cred că filmul se află la început. După primitivi și moderni, abia acum aștept ca noile tehnologii să-și spună cu adevărat cuvîntul în film. Este o artă fascinantă prin continua legătură cu tehnica. Regizorul este un dictator sau un președinte democrat? Chiar și întrebarea conține, politicos, dubiul față de cum s-ar defini această meserie. Ca să răspund, totuși, spun că este alternativ și una, și cealaltă. Regizorul este într-o continuă insurecție
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]