3,597 matches
-
a înșirat câteva argumente. Că eram iubit (se referea la Marta atunci), că eram sănătos (nu-i povestisem încă despre coșmaruri, iar "ulcerul ― zicea el ― e o chestie de modă"), că făceam o meserie care-mi plăcea și, pe deasupra, mă lepădăm ușor de păcate. Azi îmi vine să râd amar amintindu-mi de aceste argumente. Meseria mea? Ce meserie? N-am fost niciodată altceva decât un cioplitor oarecare de cruci; un sculptor prost, ratat. Sănătos? Cât de sănătos am fost? Dragostea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Chiar și după ce Aristide a părăsit-o, a rămas liniștită. Numai că atunci a trebuit să înfrunte mânia pescarilor care se simțiseră jigniți. Vasăzică pe ei îi respingea și se culca, în schimb, cu un străin sclifosit care, pe deasupra, se lepăda de ea ca de o cîrpă? Veneau la poartă și îi strigau tot felul de porcării. "Cățea!" "Tîrîtură"! Într-o zi au dus-o cu forța la cafenea. Bărbații stăteau la mese, tăcuți, întunecați, iar ea rămăsese în picioare ca
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
frică de ăsta. Mi-e frică să nu spună cine știe ce despre mine. Așa că am rămas pe trepte, să aștept. Târziu, pe după-amiază a apărut și Laura. Era ca beată și cu halatul zdrențuit. S-a dus direct pe țărm, a lepădat halatul și a intrat în apă. Și, cum v-am zis, la o vreme a plecat și portarul după ea." Nici azi n-am reușit să uit sila care m-a cuprins în timp ce-l ascultam pe Domnul Andrei care mai
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
câteva pietre funerare în Stâncile de marmură și cam atât ― cum, asta era tot? ― da, cam atât, prea puțin ca să nu simt un gust de noroi în gură. Iubisem în felul meu o femeie, sigur că o iubisem, dar mă lepădasem de ea. Dinu îmi fusese singurul prieten la azil. Acum zăcea, poate din pricina mea, în fundul mlaștinei. Tot ce atingeam murdăream așadar și transformam în pustiu. Nu mai exista nimeni care să-mi fie aproape, nu mă mai lega nimic de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
harnic al albinelor de curând trezite și ele din hibernare, cu zvonul zumzetului lor dezinvolt, ai în față o minune care te încântă, careți sporește tonusul de viață bine dispunându-te pentru restul zilei. Când milioanele de gingașe flori își leapădă neprihănitele petale și încep a se vedea micile fructe verzi - de un verde crud, tineresc, abia atunci își fac apariția frunzele - veșmântul verde ocrotitorul de mai târziu contra arșiței soarelui. Și astfel împodobit, cu fiecare zi ce trece, sporește greutatea
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
suni pe nimeni. Avem noi grijă de tine. De ce ai nevoie? Tot ce vrei, te rog, trebuie doar să ceri. Maggie simți deodată nevoia puternică de a pleca, de-a ieși la lumină din acel labirint de străzi. Voia să lepede și să distrugă hainele acelea și să stea sub duș atât cât va fi nevoie pentru a spăla... — Te rog. Spune-mi. Dacă lucrezi pentru guvernul american, de ce ai venit singură aici? Unde îți e protecția? Zâmbetul era la fel de larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
acestea, la rândul lor, cu turbane de mătase Înfășurate lejer În jurul capului, colorate Întotdeauna În nuanțe de roșu. După aceea, mătușa Banu și-a anunțat pe neașteptate hotărârea la care meditase În secret de Dumnezeu știe cât timp: să se lepede de tot ce era material și lumesc și să se dedice Întru totul slujirii lui Allah. În acest scop, a declarat solemn că era gata să se supună unei perioade de penitență și să abandoneze toate deșertăciunile lumești, Întocmai cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și promovate de elita reformistă. Aceste femei constituiau noile profesioniste - avocate, profesoare, judecătoare, manageri, funcționare, universitare... Spre deosebire de mamele lor, nu erau Închise În casă și aveau șansa de a urca pe scara socială, economică și culturală, cu condiția să se lepede pe drum de sexualitatea și feminitatea lor. Cel mai adesea purtau costume deux pièces În nuanțe de maro, negru și gri - culorile castității, modestiei și partizanatului. Aveau părul tuns scurt, nu se machiau și nu purtau accesorii. Se mișcau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
în halul ăsta. ă De unde ați luat cizmele astea? Virginski ignoră remarca și încercă și celălalt picior. ă De unde crezi? ă Cred că i-au aparținut unui mort. Porfiri își strânse buzele amuzat. ă Așa-i că nu sunt de lepădat, la urma urmei, spuse Porfiri, din picioare. § O luară înspre nord pe Strada Gorokhovaia. Sulița Amiralității strălucea înaintea lor, o lamă frumoasă de aur străpungând cerul senin, drept amintire a unei crime de neocolit în inima orașului. Marea aglomerare lucea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Într-un fel, merge de la bun Început. Merge că uns. Tu și cu mine abia ne-am Întâlnit. Ceea ce avem noi doi este Încă pur, Încă nepătat. Ai de ales, poți Începe ceva frumos și real sau poți să te lepezi de asta, să risipești tot. Își dădea seama că discursul ei Îl luase prin surprindere. Sorbi o gură de vin și adăugă sarcastic: — Măcar așa vei avea un copil. Copilul prietenei tale. Nu va trebui să treci prin neplăcerile anulării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
de legea cauzei și a efectului. Prea mult visat cu ochii deschiși te poate băga În bucluc. — Sau te ajută să te ridici din pat dimineața. — În finanțe, când ai de făcut o alegere pentru afacerea ta, trebuie să te lepezi de emoții. Când știu că nu m-aș comporta rațional, Încerc să mă retrag. Ăsta e motivul pentru care am succes. — Lumea nu funcționează după principii logice, e irațională. De acord, dar eu prefer să-mi păstrez mintea limpede și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Când Cipriano Algor s-a întors acasă în prima zi din săptămâna distrugerii, mai indignat din pricina umilinței decât obosit de efort, i-a povestit fiicei sale aventura ridicolă a unui om bătând câmpurile în căutarea unui loc unde să poată lepăda cioburile inutile pe care le transporta de parcă ar fi fost vorba de propriile lui excremente, Cu pantalonii în mână, spuse, așa m-am simțit, de două ori au apărut niște oameni să mă întrebe ce caut pe un teren privat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
punct, cu obiectele aduse din cealaltă casă la locurile lor și așteptând ca și locatarii să înceapă, fără împotrivire, să-și ocupe locurile care în ansamblau le reveneau. Nu va fi ușor, omul nu e un lucru pe care-l lepezi într-un loc și-l lași acolo, omul se mișcă, gândește, întreabă, se îndoiește, cercetează, vrea să știe, și, dacă e adevărat că, silit de obișnuința conformismului, pare, mai devreme sau mai târziu, că s-a supus obiectelor, să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
că întrezăresc urme de fard în ridurile bătrânilor. M-am suspectat că le atribuiam propria mea dedublare, că împrumutam realității o subrealitate care nu era decât în mintea mea. În zadar. Din ziua aceea n-am mai putut să mă lepăd de această obsesie, că asistam la un joc de măști; ea s-a cuibărit în gândurile mele intime, a prins rădăcini, a înflorit și n-am mai reușit s-o ignor. Și mă mir că m-am abținut să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a înșirat câteva argumente. Că eram iubit (se referea la Marta atunci), că eram sănătos (nu-i povestisem încă despre coșmaruri, iar „ulcerul - zicea el - e o chestie de modă”), că făceam o meserie care-mi plăcea și, pe deasupra, mă lepădam ușor de păcate. Azi îmi vine să râd amar amintindu-mi de aceste argumente. Meseria mea? Ce meserie? N-am fost niciodată altceva decât un cioplitor oarecare de cruci; un sculptor prost, ratat. Sănătos? Cât de sănătos am fost? Dragostea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cruci; un sculptor prost, ratat. Sănătos? Cât de sănătos am fost? Dragostea am trădat-o. Lepădarea de păcate? Iov credea că Dumnezeu îl va auzi până la urmă și-l va ajuta să câștige procesul său împotriva lui Dumnezeu însuși. Eu, lepădându-mă de păcate, le spoream în realitate, le adunam pentru procesul pe care, asta mă deosebește de Iov!, eu am ținut parcă să-l câștig împotriva mea, neînvățând nimic și contestând totul. M-am certat cu tata, m-am certat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Chiar și după ce Aristide a părăsit-o, a rămas liniștită. Numai că atunci a trebuit să înfrunte mânia pescarilor care se simțiseră jigniți. Vasăzică pe ei îi respingea și se culca, în schimb, cu un străin sclifosit care, pe deasupra, se lepăda de ea ca de o cârpă? Veneau la poartă și îi strigau tot felul de porcării. „Cățea!” „Târâtură”! într-o zi au dus-o cu forța la cafenea. Bărbații stăteau la mese, tăcuți, întunecați, iar ea rămăsese în picioare ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
întins dinaintea mea. Eram, practic, doi necunoscuți, nu avusesem niciodată vreo pricină personală care să ne despartă, să ne înverșuneze unul împotriva celuilalt, și totuși ceva de dincolo de noi, o putere care se folosise de el ca de un instrument, lepădându-l acum pe o masă de piatră, sub cerul gol, îl făcuse să mă hărțuiască, să mă dușmănească, să mă urască, de ce? Oricât de absurd ar fi destinul, el are nevoie de unelte pentru a acționa, dar de ce-l ajutăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
frică de ăsta. Mi-e frică să nu spună cine știe ce despre mine. Așa că am rămas pe trepte, să aștept. Târziu, pe după-amiază a apărut și Laura. Era ca beată și cu halatul zdrențuit. S-a dus direct pe țărm, a lepădat halatul și a intrat în apă. Și, cum v-am zis, la o vreme a plecat și portarul după ea”. Nici azi n-am reușit să uit sila care m-a cuprins în timp ce-l ascultam pe Domnul Andrei care mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
câteva pietre funerare în stâncile de marmură și cam atât - cum, asta era tot? - da, cam atât, prea puțin ca să nu simt un gust de noroi în gură. Iubisem în felul meu o femeie, sigur că o iubisem, dar mă lepădasem de ea. Dinu îmi fusese singurul prieten la azil. Acum zăcea, poate din pricina mea, în fundul mlaștinei. Tot ce atingeam murdăream așadar și transformam în pustiu. Nu mai exista nimeni care să-mi fie aproape, nu mă mai lega nimic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
oribilul surâs al lui Luciano, scăpat cine știe cum de stiletul meu, de haznale, de nămolul sângeros care ar fi trebuit să-l târască, ajuns cadavru, În fundul tăcut al oceanelor, trecut În rândurile dușmanilor mei prin dreapta sete de răzbunare. Călugării Își leapădă tunicile și apar Împlătoșați În armuri până atunci ascunse, cu câte-o cruce de văpaie pe mantiile dalbe ca zăpada. Sunt templierii din Provins! Mă Înșfacă, mă silesc să Întorc capul, iar În spatele meu a apărut acum un călău cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
vertiginoasă descreștere, iar artiștii postmoderni sunt inspirați de muza proclamată de Erasmus ca fiind supremă în lume: “ce să mai spunem de cei ce se îndeletnicesc cu artele? Iubirea de sine îi stăpânește așa de cumplit, că mai degrabă sar lepăda de ogorașul părintesc decât să recunoască că n-au talent; în deosebi actorii, cântăreții, oratorii și poeții. Cu cît unul din aceștia e mai lipsit de talent, cu atît e mai mulțumit de sine, cu atît se laudă mai mult
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
adevărul, care e motivul real pentru care vrei s-o mai freci pe-aici? Chestia cu fiica e nedreaptă. Vorbește cu Margot la telefon la fiecare două săptămîni. N-o fi el un tată model, dar nu e nici de lepădat. Păi, ar mai fi niște chestii pe care le am de citit, improvizează Wakefield, arătînd către rafturile burdușite de cărți care Îi tapetează pereții bîrlogului. Să vezi și să nu crezi! — Poți să citești și cînd ești decorporalizat, nimic nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
și Stevie am hotărât că e mai bine așa. — N-ai regretat niciodată? Vreau să spun, în toți anii ăștia ați fost prieteni atât de buni, dar ați fi putut fi mult mai mult. — Prietenia nu e un lucru de lepădat, nu crezi. Cine știe, poate că dragostea ne-ar fi trecut și am fi provocat atâta suferință degeaba. Dragostea clădită pe nefericirea altora rareori dăinuie, nu uita. Fran simți că era gata să izbucnească în plâns. Tatăl ei făcuse un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
să se ridice în picioare, la impresionanta lui înălțime de 1,50 metri, și să-și încheie nasturii costumului petrecut care, cu toate că era scump și făcut la comandă, nu reușea să ascundă originile de care încerca cu disperare să se lepede. Ar trebui să ai mai multă grijă cu el, să știi. Jack ridică privirea și o descoperi pe Miriam sprijinindu-se de tocul ușii. — Oh, zău acum, Miriam, Express a avut deja doi patroni de când sunt eu aici. Nelson n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]