KorAP: Find »[drukola/base=lexical & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...91 92 93 ...194 >

4,839 matches

Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785

fost exprimată prin postularea unei asimetrii în privința categoriei semifuncționale v/Voice: subiectul inergativelor este introdus printr-un centru semifuncțional v, pe când argumentul inacuzativelor aparține verbului lexical. Acest tip de reprezentare redeschide calea prin care sintaxa reflectă în mod direct descompunerea lexicală. Chomsky (1995: 173 − cap. 3, publicat inițial în 1993) propune următoarea structură a propoziției, în care nu există v, și în care nodul responsabil de atribuirea Cazului este Agr: CP 3 Spec C' 3 C AgrSP 3 Spec AgrS' 3

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
în Spec,AgrO. Acordul apare fără Caz, iar Cazul, fără acord. Chomsky (1995: 176) arată că AgrS e activ în limbile acuzative, iar AgrO e activ în limbile ergative. În aceeași linie, Borer (1994: 27−28) arată că, în intrările lexicale ale verbelor, argumentele nu sunt specificate ca interne sau externe (nu există ierarhizare) și nu sunt specificate tematic. Atribuirea funcțiilor gramaticale urmează o ierarhie de deplasare a argumentelor în poziția Spec a unei categorii funcționale (vezi infra, 4.4.1

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
psihologice. Autorul (Bennis 2004: 85) susține că natura rolurilor tematice este esențial configurațională. Prezența categoriei v explică noțiunile agentivitate și cauzativitate, iar Spec,v este poziția argumentelor Agent și Cauză. Lexiconul nu specifică prezența sau natura argumentului extern. Descompunerea verbului lexical în partea de activitate/cauzativitate și nucleul semantic elimină argumentul extern din reprezentarea lexicală. Inacuzativitatea se exprimă deci structural, prin absența proiecției v, și nu prin absența argumentului extern. Bennis (2004: 86) ajunge deci la o concluzie aproape general acceptată

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
categoriei v explică noțiunile agentivitate și cauzativitate, iar Spec,v este poziția argumentelor Agent și Cauză. Lexiconul nu specifică prezența sau natura argumentului extern. Descompunerea verbului lexical în partea de activitate/cauzativitate și nucleul semantic elimină argumentul extern din reprezentarea lexicală. Inacuzativitatea se exprimă deci structural, prin absența proiecției v, și nu prin absența argumentului extern. Bennis (2004: 86) ajunge deci la o concluzie aproape general acceptată, aceea că proiecțiile inacuzative sunt proiecții VP, iar cele inergative, vP. Prezența argumentului extern

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
de cele inergative, pe când vP proiectat de pasive și de inacuzative nu reprezintă o fază. Wechsler (2005) arată că analiza de tip micul v are atât aspecte pozitive (există o sursă gramaticală generalizată pentru agentivitate și pentru cauzalitate, în afară de sensul lexical inerent al anumitor verbe; nivelul la care acționează agentivitatea opțională este structura argumentală, nu structura propoziției), cât și aspecte negative (legătura cu creșterea valenței sau cu selecția și atribuirea/verificarea rolurilor tematice). Pentru a explica diferența dintre tiparul pasiv și

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
tematice (și ierarhiile în care se înscriu acestea) pe care le atribuie un verb și relevanța acestora pentru verbele inacuzative (pentru rolul pe care îl atribuie subiectului) și, pe de altă parte, alte tipuri de modele propuse pentru analiza sensului (lexical al) inacuzativelor, apărute mai ales ca o reacție critică la listele de roluri. 4.2.1. Liste de roluri tematice Punctul de reper în orice discuție despre rolurile tematice îl reprezintă teoria fillmoriană (Fillmore 196849 și alte lucrări ulterioare), care

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
fonologie (Levin și Rappaport Hovav 2005: 35). Cazurile fillmoriene sunt primitive semantice, universale, înnăscute, ce derivă din felul cum ființa umană conceptualizează propria existență, referitor la structura evenimentului și la funcțiile participanților la eveniment; cazurile sunt definite independent de sensul lexical al verbului căruia îi sunt asociate (Stan 2005: 173). Teoria propusă de Fillmore a fost anticipată de studii anterioare 50, dintre care cel mai des invocat este Gruber (1965)51. Stan (2005: 175) subliniază că inventarul alcătuit de Fillmore (1968

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
sintactice. Pentru detalii, vezi și Stan (2005, cap. 10), Cornilescu (2006: 157−174). Grimshaw (1990: 7) mărturisește că a fost inspirată de Jackendoff (1972: 43), care sugerase existența unei ierarhii tematice. De altfel, Jackendoff (1990)54 propune o reprezentare semantică lexicală pe două dimensiuni: tematică și de acțiune, considerând că un argument poate primi câte un rol aparținând ambelor dimensiuni (vezi și infra, 4.2.3.). Pentru Grimshaw, ierarhia este un principiu de organizare a structurii argumentale. Autoarea propune două ierarhii

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Grimshaw 1990: 39). Agentul este întotdeauna subiect și argument extern (Grimshaw 1990: 43)56. Grimshaw (1990: 44) arată că rolurile tematice se situează la nivelul lexico-conceptual și nu sunt proiectate în reprezentarea gramaticală. În concepția autoarei (Grimshaw 1990: 44), operațiile lexicale nu pot schimba statutul de argument intern/extern, de aceea, noțiunile de externalizare și de internalizare folosite de Williams (1981)57 trebuie reinterpretate. 4.2.3. Critici și alternative Teoriile referitoare la listele de roluri tematice au primit și critici

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
2002) − vezi infra, 5.3.3.2. Cele două abordări au motivații diferite: Rozwadowska urmărește relația dintre structura argumentală și morfologia derivațională, iar Reinhart, explicarea posibilităților de exprimare a argumentelor unui verb (în special a verbelor psihologice) și tiparele cauzativizării (lexicale). Și acest tip de abordare este discutabil: chiar dacă numărul de trăsături e mic, numărul combinațiilor de trăsături atestate e mai mic decât numărul combinațiilor posibile; există deci o discrepanță între rolurile posibile și cele existente. Alți cercetători − arată Levin și

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
participanților la acțiune; rolurile intensionale se bazează pe teoriile naturale ale acțiunilor umane: Agent, Pacient, Instrument, Beneficiar. Levin și Rappaport Hovav (2005: 48) resping ideea că aceste roluri tematice sunt neanalizabile, dar păstrează ideea că sunt potrivite pentru reprezentarea semantică lexicală și, chiar dacă sunt analizabile, sunt definite printr-un set de proprietăți necesare și suficiente. Alte soluții − sintetizate de Levin și Rappaport Hovav (2005: 51−52) − sunt (A) rolurile semantice generalizate 61 (engl. Generalized Semantic Roles − Van Valin 1990) și (B

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
a) Protoroluri. Levin și Rappaport Hovav (2005: 52−58) arată că la Dowty (1991) există două roluri semantice generalizate prototipice, Protorolul Agent și Protorolul Pacient. Punctul de pornire pentru această teorie îl reprezintă faptul că argumentele sunt asociate cu presupoziții lexicale, impuse de verb. Rolurile semantice reprezintă nume pentru elementele presupoziționale recurente impuse de grupuri de predicate unuia dintre argumente, deci sunt proprietăți de rangul al doilea, proprietăți ale predicatelor. ● Protorolul Agent are următoarele caracteristici: este implicat voluntar în eveniment sau

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
2005: 69−72) este o reprezentare a sensului, formulată cu ajutorul unuia sau al mai multor predicate primitive, alese să reprezinte componentele de sens recurente pentru anumite clase de verbe. De exemplu, predicatul primitiv Cauză este elementul comun în descompunerea cauzativelor lexicale la autori precum Jackendoff (studiile citate), Van Valin și LaPolla (1997), Croft (studiile citate). Metoda a fost folosită în semantica generativă și a fost introdusă în structura logică a propoziției (Dowty 1979 și alții ulterior) pentru a explica interacțiunea dintre

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
care are loc mișcarea, modul este un modificator; clasa verbelor cauzative de schimbare de stare este o clasă semantică relevantă din punct de vedere gramatical pentru că aceste verbe au proprietăți gramaticale comune. 4.3. Abordări "proiecționiste" În teoriile proiecționiste, intrările lexicale sunt proiectate în poziții sintactice conform unor principii universale de realizare a argumentelor (engl. linking), care leagă anumite argumente de anumite poziții sintactice. Inacuzativitatea și inergativitatea sunt proprietăți lexicale ale verbului (reprezentări lexico-semantice diferite), iar regulile de realizare a argumentelor

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
proprietăți gramaticale comune. 4.3. Abordări "proiecționiste" În teoriile proiecționiste, intrările lexicale sunt proiectate în poziții sintactice conform unor principii universale de realizare a argumentelor (engl. linking), care leagă anumite argumente de anumite poziții sintactice. Inacuzativitatea și inergativitatea sunt proprietăți lexicale ale verbului (reprezentări lexico-semantice diferite), iar regulile de realizare a argumentelor sunt specifice fiecărei limbi (Sorace 2004: 245). Levin și Rappaport Hovav (2005: 18, 190) descriu astfel abordarea proiecționistă: un verb are o intrare lexicală structurată, care determină proiecția argumentelor

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Inacuzativitatea și inergativitatea sunt proprietăți lexicale ale verbului (reprezentări lexico-semantice diferite), iar regulile de realizare a argumentelor sunt specifice fiecărei limbi (Sorace 2004: 245). Levin și Rappaport Hovav (2005: 18, 190) descriu astfel abordarea proiecționistă: un verb are o intrare lexicală structurată, care determină proiecția argumentelor sale; contextul sintactic al unui verb este derivat direct din sensul verbului. De multe ori, fiecare opțiune de realizare argumentală este însoțită de un sens diferit. În concepția celor două autoare, alternanțele argumentale sunt produsul

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
1993: 54) arată că verbele inergative − pe care le consideră adevăratele intranzitive − sunt cea mai simplă clasă de verbe denominale derivate prin încorporare (laugh 'a râde', sneeze 'a strănuta', neigh 'a necheza', dance 'a dansa', calve 'a cheli'71). Structura lexicală a unui verb inergativ ca laugh implică încorporarea într-un V abstract a centrului nominal N (al unui complement NP al V, sub guvernare). Încorporarea subiectului extern proiecției VP ar viola ECP (Hale și Keyser 1993: 60). Autorii susțin că

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
laugh implică încorporarea într-un V abstract a centrului nominal N (al unui complement NP al V, sub guvernare). Încorporarea subiectului extern proiecției VP ar viola ECP (Hale și Keyser 1993: 60). Autorii susțin că verbele inergative au o structură lexicală inițială de tip tranzitiv, relația dintre tranzitivele simple și cele cu încorporare explicând alternanța lexicală. Verbele inergative denominale și verbele de localizare implică încorporarea în derivare. Procesul de încorporare este un proces lexical de natură sintactică, afectând structura argumentală a

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
al V, sub guvernare). Încorporarea subiectului extern proiecției VP ar viola ECP (Hale și Keyser 1993: 60). Autorii susțin că verbele inergative au o structură lexicală inițială de tip tranzitiv, relația dintre tranzitivele simple și cele cu încorporare explicând alternanța lexicală. Verbele inergative denominale și verbele de localizare implică încorporarea în derivare. Procesul de încorporare este un proces lexical de natură sintactică, afectând structura argumentală a itemilor lexicali. Verbe de tipul clear 'a curăța', thinn 'a subția, a rări', narrows 'a

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
susțin că verbele inergative au o structură lexicală inițială de tip tranzitiv, relația dintre tranzitivele simple și cele cu încorporare explicând alternanța lexicală. Verbele inergative denominale și verbele de localizare implică încorporarea în derivare. Procesul de încorporare este un proces lexical de natură sintactică, afectând structura argumentală a itemilor lexicali. Verbe de tipul clear 'a curăța', thinn 'a subția, a rări', narrows 'a micșora' sunt derivate prin deplasarea centrului (engl. head-movement), încorporând un adjectiv. Hale și Keyser (1993: 75−76) arată

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
de tip tranzitiv, relația dintre tranzitivele simple și cele cu încorporare explicând alternanța lexicală. Verbele inergative denominale și verbele de localizare implică încorporarea în derivare. Procesul de încorporare este un proces lexical de natură sintactică, afectând structura argumentală a itemilor lexicali. Verbe de tipul clear 'a curăța', thinn 'a subția, a rări', narrows 'a micșora' sunt derivate prin deplasarea centrului (engl. head-movement), încorporând un adjectiv. Hale și Keyser (1993: 75−76) arată că inergativele nu au subiect în reprezentarea lexicală, însă

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
itemilor lexicali. Verbe de tipul clear 'a curăța', thinn 'a subția, a rări', narrows 'a micșora' sunt derivate prin deplasarea centrului (engl. head-movement), încorporând un adjectiv. Hale și Keyser (1993: 75−76) arată că inergativele nu au subiect în reprezentarea lexicală, însă în cazul verbelor de schimbare de stare sau de localizare, apariția subiectului este forțată de predicație. Autorii (Hale și Keyser 1993: 81) atrag atenția asupra faptului că subiectul verbelor tranzitive și inergative este extern, legarea de verb făcându-se

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
funcție a predicației. Pentru detalii, vezi Stan (2005: 188−191). 4.3.2. Levin și Rappaport Hovav (1995: 16) definesc inacuzativitatea ca fiind o proprietate sintactică, chiar dacă e predictibilă semantic. Complexitatea fenomenului inacuzativității poate fi explicată la interfața dintre semantica lexicală și sintaxă. Autoarele consideră că pentru studiul inacuzativității este necesară cunoașterea limbii pentru care se analizează fenomenul inacuzativității, dincolo de gramatici și de dicționare. Teoria formulată de cele două autoare conține reguli de realizare argumentală (engl. linking). Regula de realizare argumentală

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
au o istorie derivativă atât de diferită, au aceeași morfologie. Și Sorace (2004: 246−248) consideră că regulile formulate de Levin și Rappaport Hovav (1995) sunt prea laxe. Modelul proiecționist nu poate explica variațiile fără a presupune existența unor intrări lexicale duble și a unor reguli care schimbă clasa de bază a unui verb. În plus, modelul propus de Levin și Rappaport Hovav nu explică ce clase sunt uniforme și ce clase variază. 4.4. Abordări "(neo)construcționiste" Teoriile construcționiste oferă

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
reguli care schimbă clasa de bază a unui verb. În plus, modelul propus de Levin și Rappaport Hovav nu explică ce clase sunt uniforme și ce clase variază. 4.4. Abordări "(neo)construcționiste" Teoriile construcționiste oferă alternativă la teoriile proiecționiste, lexicale, care postulează reguli de realizare a argumentelor (engl. linking). Două sunt caracteristicile esențiale ale acestor teorii, potrivit lui Sorace (2004: 249): (a) inacuzativitatea și inergativitatea sunt considerate ca fiind proprietăți ale predicatelor manifestate la nivelul propoziției, și nu proprietăți lexicale ale

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]