134,783 matches
-
vom reitera. Vom remarca doar că recenta ediție (care a avut și noi producători) a probat mai multă decență și mai mult bun gust decît altele de pînă acum. În plus, tot show-ul iradia bucuria jocului și o - înșelătoare - libertate a improvizației. De fapt, toată această spumă e calculată matematic, textele de prezentare sînt încremenite în calculatoare, pînă la ultima virgulă; uneori chiar și bîlbele sînt programate! ...Mel Gibson, ca și cînd ar vorbi liber, citește de pe un ecran: "Gîndiți-vă
Oscar 2000: Punga de plastic și statueta de aur by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17200_a_18525]
-
o alege drept moto - "Scriu, deci exist", până la a(o)rta poetică din final, (fără a mai pune la socoteală textul invizibil), este afirmarea orgolioasă a încrederii în forța imanentă a scriiturii. Actul scrisului este înțeles deopotrivă, ca domeniu al libertății totale, al gratuității și nepăsării suverane, dar și ca principiu ordonator (destabilizator?!) al realității. Există o consecvență obstinată în detectarea acelor zone de interferență între lumea reală și lumea textului, care funcționează parcă după principiul vaselor comunicante, "a(o)rta
Portretul scribului by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17212_a_18537]
-
un sfîrșit foarte grabnic. Oricum, trebuie să recunosc, punctul de plecare a fost acel ceas de mînă uitat în încăperea prostituatei. I.C.: După cum ați mai scris, ați frecventat Cenaclul Petru Comarnescu în anii 1945-46, în cei cîțiva ani de relativă libertate de după război, după care a urmat noaptea comunistă. P.Ch.: După război, în jurul lui Petru Comarnescu, în casa din Strada Icoanei nr. 10, s-a format un cerc din care făceau parte Theodor Cazaban (în prezent la Paris), Ruxandra Oteteleșanu, Florian
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
să relatez - ceea ce nu uit - este avîntul inspirat cu care am scris Blocada în liniștea nopților de pe strada Rotașului nr. 8, ca pe o luminoasă destăinuire, cu un fel de grabă neînduplecată ca și cum aș fi presimțit că nu peste mult libertatea va muri odată cu idealurile noastre. I.C.: Am dedus idealismul dvs. și risipirea tuturor năzuințelor din romanul Hotarul de nisip din care în ultimii ani ați publicat câteva capitole. Ce v-ați propus să relevați în această carte? Care este tema
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
altă existență decît a celorlalți, a majorității? Și renunțau la sclavia celor mulți pentru o sclavie de nivel superior. Dar alți sclavi replicau la rîndul lor: nu putem uita pe cei închiși, pe cei asasinați care s-au sacrificat pentru libertate, pentru valorile trecutului, pentru demnitatea urmașilor noștri. Și rămîneau mai departe sclavi fără privilegii.
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
o vreme să crească: "Dar se întoarce-acasă Ion și-n drumul lui/ Se simte îndelung mireasma rară/ A cărn Exalația morții este excitantă aci nu prin asocierea cu o "idee libertină", cum spunea Sade, ci pur și simplu cu ideea libertății neîngrădite ce îngăduie omorul. Încălcarea interdicției, libertatea vinovată constituie climatul în care atracția sexuală și extincția fraternizează. Ileana Mălăncioiu are un senzoriu aspru, stigmatizat de înțepare, rănire, însîngerare. Reține din copilărie amintiri raportabile la sînge. Bunăoară operația potcovarului: "Bătrînul trece
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
Ion și-n drumul lui/ Se simte îndelung mireasma rară/ A cărn Exalația morții este excitantă aci nu prin asocierea cu o "idee libertină", cum spunea Sade, ci pur și simplu cu ideea libertății neîngrădite ce îngăduie omorul. Încălcarea interdicției, libertatea vinovată constituie climatul în care atracția sexuală și extincția fraternizează. Ileana Mălăncioiu are un senzoriu aspru, stigmatizat de înțepare, rănire, însîngerare. Reține din copilărie amintiri raportabile la sînge. Bunăoară operația potcovarului: "Bătrînul trece cuiele prin foc,/ Le potrivește bine și
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
vitală: "Te lamentezi privindu-mi/ mîna inertă/ fără prietenie;/ sînt crud, așa spui,/ ba eu, femeia/ sînt cea mai crudă/ sînt muma/ moartea/ floarea;/ stai și gîndește// așa, neatins,/ am să-ți las eu întreagă/ ție, durerea!" (Cruzime). Consecința e libertatea, plonjarea în poezie nediferențiată, în mediul căreia bărbatul și femeia au drepturi egale, în temeiul unei "democrații" a spiritului creator. Autoarea savurează această "dezrobire" care, în cazul d-sale, îi aduce nu doar posibilitatea de-a "măcelări" după plac cuvîntul
Canonul feminin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17226_a_18551]
-
aici,/ conduce/ mașinăria timpului/ strict încadrat; pîrghiile/ lumii sculptate/ în aerul pietrei;/ pot realiza orice:/ între mine și tron/ nu încape/ decît o explozie// Phoenixul/ va înflori/ miriade de aștri/ clipind" (Explozie). Atît de surprinzătoare e o asemnea conștiință a libertății, încît se ivesc normale griji față de "greșelile" ce ar putea rezulta din aplicarea puterii astfel dobîndite: "Un gest, unul singur/ al mîinii mele/ în viitor -/ istoria explodată/ voi mutila un chip/ necunoscut/ dorința mea este/ să nu mișc un deget
Canonul feminin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17226_a_18551]
-
Un gest, unul singur/ al mîinii mele/ în viitor -/ istoria explodată/ voi mutila un chip/ necunoscut/ dorința mea este/ să nu mișc un deget/ să nu chem/ din greșeală, dezastrul/ ce mă provoacă, istoria" (Mutilare). Cum poate fi folosită, practic, libertatea poetului? Prin tranziția făpturii în cuvînt (cuvîntul fiind o esență, însă și o inexorabilă margine a libertății): "Ce strîns mă iubești;/ o, de durerea/ absurdei iubiri/ îmi trec tîmpla iute-n/ aste cuvinte/ de parc-ar fi arsă;/ ochiul hain
Canonul feminin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17226_a_18551]
-
mea este/ să nu mișc un deget/ să nu chem/ din greșeală, dezastrul/ ce mă provoacă, istoria" (Mutilare). Cum poate fi folosită, practic, libertatea poetului? Prin tranziția făpturii în cuvînt (cuvîntul fiind o esență, însă și o inexorabilă margine a libertății): "Ce strîns mă iubești;/ o, de durerea/ absurdei iubiri/ îmi trec tîmpla iute-n/ aste cuvinte/ de parc-ar fi arsă;/ ochiul hain/ m-a spulberat/ brațul mă strînge/ dar nu mă mai vede" (Gustul din urmă). Autoarea se teme
Canonul feminin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17226_a_18551]
-
de la dobîndirea independenței, la 1886), să devină astăzi simbolul atlantic al celei mai puternice și mai prospere comunități de oameni din lume. Normal ar fi fost ca monumentul Zeiței înveșmîntată în straiul ei grecesc clasic și înfățișînd ideea modernă a libertății să fi fost înălțată în cinstea revoluției franceze de la 1789. Totul îndreptățea acest lucru. Ideea, înfățișarea clasică, pînă și executanții, - creatorii - fii ei înșiși ai lui 1789. Istoria universală a vrut însă ca generozitatea franceză, din acele timpuri, să-și
Statuia Libertății by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17201_a_18526]
-
ca generozitatea franceză, din acele timpuri, să-și fi pierdut o dată cu cele aproape trei secole scurse, înțelesul originar și să fi devenit în zilele noastre un act manqué; o lipsă, fatală, și, în aceeași vreme, un transfer istoric de sens: Libertatea adevărată să fi ajuns nu apanajul unei simple revoluții, ideologice, ca cea franceză, ci rezultatul unei deveniri mult mai importante ca aceea a unității făurite pe un nou continent de către imigranții celor mai felurite nații fugind de realitățile politice și
Statuia Libertății by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17201_a_18526]
-
alt mod, mai trainic și mai eficient și mai drept de a coexista... O caricatură sovietică, stupidă, din epoca totalitarismului, punea în orbitele Statuii două capete de polițiști supraveghind Continentul. Regimul polițienesc stalinist, dușmanul cel mai îneverșunat al ideii de libertate, - își exporta sistemul în acest mod josnic; destul, ca să fi prevăzut, încă de pe atunci dispariția unei monstruozități propagandistice, a unei ideologii nu diferită în esență de Teroarea survenită după 1789... Fiindcă între cele două revoluții, europene, există un factor comun
Statuia Libertății by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17201_a_18526]
-
Tatălui cosmic, - țîșniră, născuți, atîția eroi ai umanității, de la cei din antichitate, pînă la cei angajați azi în aventura spațială... Am tot timpul, în acest loc exiguu al Statuii, simbolizînd centrul de comandă al ideii superioare de om și de libertate a lui deplină, să-mi spun și să fiu sigur că nimic nu poate învinge ceea ce nu învinge altfel decît lăsînd omul să fie, cu voia sa, acolo unde simte el că îi e locul să fie, iar acesta fără
Statuia Libertății by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17201_a_18526]
-
publice. Chiar când - nu arareori - mi s-a întâmplat să văd altfel lucrurile, a trebuit să admit că discursul, solid fundamentat, al lui Gabriel Andreescu era greu de trecut cu vederea. Provenind dintr-o credință nesmintită în valorile democrației și libertății, chiar exagerările sale conțineau o puternică încărcătură simbolică. Legat, cel puțin pentru mine, indestructibil de revista "22" - articolele sale alcătuiesc, de ani buni, coloana vertebrală "ideologică" a publicației din Calea Victoriei 120 -, aflu uluit că, recent, Gabriel Andreescu a fost cenzurat
Taifun în Calea Victoriei, 120 by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17224_a_18549]
-
Șerban Orescu, Dan Pavel și, iată, Gabriel Andreescu numai pentru că s-a întâmplat să exprime poziții critice față de erorile d-lui Constantinescu, lucrurile nu sunt tocmai în regulă. Despre ce fel de "dialog social" mai poate fi vorba? Unde e libertatea de exprimare, de care, în Calea Victoriei 120, se face atâta caz? Nu e elegant să dau exemplul revistei la care scriu, dar în ciuda atitudinii polemice a multor articole din "România literară" față de instituția prezidențială, redactorul-șef al revistei este, în
Taifun în Calea Victoriei, 120 by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17224_a_18549]
-
demnitari români aflați în exil precum V.V. Tilea, Eugen Titeanu și alții. Memorialul lui Oliviu Beldeanu, scris în închisoare la Berna, se citește pe nerăsuflate. El cuprinde o experiență de viață ieșită din comun a cuiva având vocația luptei pentru libertate și a patriotismului duse până la sacrificiul propriei vieți. " Din capul locului îmi pusesem în gând să nu mă predau viu în mâinile lor. Nu puteam să concep cum aș fi stat eu cu capul plecat în fața gunoaielor societății", notează undeva
Restituirea unui adevăr istoric by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/17227_a_18552]
-
I.V.Stalin avea o mână mai lungă decât cealaltă, puțină cocoașă, privea ca un lup încolțit din toate părțile. L-am văzut în această postură și la cinema, la un jurnal vorbitor. Despre mâna lui lungă povestesc martorii oculari." etc. Libertatea spirituală a lui Petre Pandrea este șocantă chiar și azi, când nu mai există teroarea ideologică din timpul comunismului. Prejudecăți, tabu-uri, reguli nescrise ale snobismului, nimic din ceea ce falsifică gândirea nu este respectat de scriitor. Până și într-un
UN SINONIM PENTRU FRENEZIE: PETRE PANDREA by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17242_a_18567]
-
șocantă chiar și azi, când nu mai există teroarea ideologică din timpul comunismului. Prejudecăți, tabu-uri, reguli nescrise ale snobismului, nimic din ceea ce falsifică gândirea nu este respectat de scriitor. Până și într-un moment în care avem prea multă libertate, sau așa ni se pare, el ne învață să fim liberi. După ce inhalezi oxigenul din Memoriile mandarinului valah, îți vine greu să mai respiri aerul stătut al vieții culturale de azi. Petre Pandrea, Memoriile mandarinului valah, București, Ed. Albatros, 2000
UN SINONIM PENTRU FRENEZIE: PETRE PANDREA by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17242_a_18567]
-
destul de clară. Între atestările jurnalistice recente se pot cita desigur cele ale unor derivate familiare cu -os, bine fixate în limbă și incluse în dicționare, ca mămos ("o femeie aproximativ mămoasă", "Evenimentul zilei" = EZ, 2327, 2000, 10), clonțos ("atitudinea clonțoasă" - "Libertatea", 2206, 1997, 4), haios ("o haioasă paranghelie generală" ("Academia Cațavencu", 37, 1999, 10). Sînt și derivate în -os propriu-zis argotice, precum bengos (derivat din benga "drac", provenit din limba țigănească), înregistrat mai de mult cu sensul "vesel, glumeț" (Vladimir Drimba
Un sufix prietenos by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17231_a_18556]
-
voie în casa căruia a pătruns pe nesimțite, este de fapt un monolog, deoarece replicile celuilalt, care aparent îi răspunde, nu se aud. Lepra, stigamtul care îl alungă dintre oameni, s-a dovedit a fi o binecuvîntare care îi permite libertatea de a fi el însuși, eliberat de așteptările celorlalți. Căci acum nu mai e nevoie "să joace nimeni vreun rol... circul a încetat". Propria urîțenie i-a oferit răgazul și posibilitatea de a contempla lumea așa cum e, "o lume goală
Despre actualitate by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17245_a_18570]
-
peliculele lui Negulesco realizate la Compania Warner, s-a putut oferi abonaților Cinematecii Române un prim program "Lumea cineastului: filme, locuri, personalități", care asociază operelor sale și alte producții cinematografice. Cinematograful fiind - după spusa maestrului - "cel mai formidabil vis de libertate cu care a fost vreodată binecuvîntată omenirea". Cum a înțeles Jean Negulesco să speculeze această aspirație se poate constata savurîndu-i filmele, tot atîtea demonstrații formidabile de adecvare perfectă, în manieră călinesciană, la stilul genului abordat. Astfel Masca lui Dimitrios (1944
Centenar JEAN NEGULESCO by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17251_a_18576]
-
te informa și circulînd, și fiind la fața locului, nu doar citind despre, este redusă aproape la zero. România în raport cu Europa sau cu întreaga planetă devine o provincie, iar reacțiile noastre, și ele, se transformă în unele provinciale. Lipsește anvergura, libertatea de a jongla cu ideile, curentele, modele momentului. Totul se rezumă la cercul nostru strîmt, proporțiile sînd deformate și spectacolele sînt receptate în mod disproporționat, comparațiile sînt de multe ori minore, locale, ca și raportările, ca și concurența. M-am
O săptămână sadică la sfîrșitul lumii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17268_a_18593]
-
pentru galerie, ci pentru că nu există comunicare reală fără diferențe și schimburi de opinii. Reanimarea dialogului autentic e vitală pentru ceea ce cultura română ar putea fi dacă s-ar scutura de reziduurile mentale provinciale de care, după zece ani de libertate și de ritmuri accelerate de evoluție, n-a scăpat încă, pe ici, pe colo, prin unele părți esențiale...". Cît despre orientarea revistei, " Am putea-o descrie pe scurt prin termeni precum postmodernism, poststructuralism și studii culturale, europeism și pro-americanism, anti-naționalism
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17273_a_18598]