11,844 matches
-
sau de primăvară), fie 2 cursuri pe semestru, lucrând tot anul școlar și având vacanță numai vara. Cum îmi lipsește Europa, cum îmi doresc să petrec acolo câteva luni pe an (locul meu preferat fiind Parisul, unde pe când eram „săracă lipită” îmi doream să revin în acest oraș ca „om care trăiește normal”) am ales să predau în semestrul de primăvară (și pentru că e greu să predai 4 cursuri după o pauză de mai multe luni, și fără a mai fi
O ROMÂNCĂ ADEVĂRATĂ (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383056_a_384385]
-
și pe mine mă îngrozeau mormintele de piatră. De fiecare dată când treceam prin dreptul cimitirului, întorceam capul în partea opusă, ori închideam ochii, de mă împiedicam. Cum auzisem de la colegi poveștile lor cu vârcolaci și morți vii, i-am lipit și eu lângă frica mea și am obținut o poveste înfiorătoare. Ba, mai mult, m-am dat viteaz și am spus-o cam așa: Într-o seară, când se întunecase, mă întorceam de la vie cu traista plină de struguri. Când
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
povestea lui despre Neghiniță cel rău, plină de urâțenii. Cât se chinuie bieții educatori cu povestiri frumoase ca să modeleze sufletele copiilor, să le înalțe mai aproape de Domnul și vine Dică sau altcineva ca el cu o poveste urâtă, care se lipește de micile suflete ca un clei mâzgos, greu de curățat cu alte povești frumoase! Așa se întâmpla și cu povestea lui Neghiniță cel șugubăț. În inconștiența sa, Dică povestea zâmbitor întâmplări foarte grave: “Într-o dimineață, Neghiniță n-are ce
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
cu „castraveciori” Între timp, Dana umpluse masa cu platouri și farfurii încărcate cu diferite preparate din pește, dar și cu șase sticle cu vin alb. Buhăianu și cu ceilalți trei o aplaudau, plescăind din limbă, în timp ce labele lor se mai lipeau de formele rotunde ale fetii, care nu putea să-i plesnească, având mâinile ocupate. Zamfirescu intră și el în jocul lor cu aplauzele, dar se vedea că se forța să fie binedispus. Lui Buhăianu nu-i scăpă expresia feței și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
cu „castraveciori”Între timp, Dana umpluse masa cu platouri și farfurii încărcate cu diferite preparate din pește, dar și cu șase sticle cu vin alb. Buhăianu și cu ceilalți trei o aplaudau, plescăind din limbă, în timp ce labele lor se mai lipeau de formele rotunde ale fetii, care nu putea să-i plesnească, având mâinile ocupate.Zamfirescu intră și el în jocul lor cu aplauzele, dar se vedea că se forța să fie binedispus. Lui Buhăianu nu-i scăpă expresia feței și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
acea oră știu că ești la masă. — Despre ce vorbim noi aici? Delia uiți că sunt mereu solicitat la o câte o urgență? Probabil pe acolo eram, dragă, spuse Criști fără să clipească măcar. Noaptea târziu, cănd somnul nu se lipea de el, se scula să fumeze o țigară. Se așeza pe canapeaua din hol, deschidea radioul și asculta pierdut în visare muzică ce ii liniștea cugetul. Criști, cu fiecare escapada, se apropia tot mai mult de diafana Carmen. Acum, pe
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII ROMAN---CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383258_a_384587]
-
să adune, Ațâtă focul pe-nserate / Și-ncepe a găti bucate: Face sarmale și plachie / Și alivenci cum doar ea știe; Mai face și o pască mare / Cu ouă și smântână care, De bună ce se dovedea, / De degete ți se lipea; Mai face și alte bucate, / Care de cari mai minunate. Apoi, jeratic a adus / Pe care în groapă l-a pus, Iar peste el a potrivit / Lemn putred, să ardă mocnit. Deasupra, peste toate cele, / A pus o leașă de
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]
-
suporta eternul război dintre bărbat și femeie. Cu păcile lui, cu armistițiile lui, toate iluzorii. Cu ororile lui. Nici un conflict armat nu a consumat atâta imaginație. Arta spionajului total. Vorbe, gesturi, intenții, neintenții, nu scapă nimic. Fiecare încearcă să stea lipit de adversar: pe stradă, la masă, în pat, în somn. După moarte. Înhumați alături. Scrii. MAGISTRATUL. Dacă ar fi să-mi aflu singur un înlocuitor - nu un înlocuitor, fiindcă eu nu pot fi înlocuit, ci un continuator, în linii mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
nu e? Filozoful? Un oligofren. Romancierul? Tot pe-acolo. Trei bufoni care cred că pot dărâma Orânduirea!”. Niciodată nu ne-a fost mai bine ca pe vremea Balerinei... Cineva a întocmit o listă cu câteva zeci de nume și a lipit-o pe ușa Primăriei. Cei scriși acolo vor fi pedepsiți de către Castelan! Romancierul, Actorul, Filozoful, Magistratul și Doctorul sunt, acum, toți într-o oală. Aceasta e ordinea: urmează șeful Gărzilor Reunite, Caravella și Darling. Ultima, probabil, pentru „cloaca numită Pensiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
patriei, despre trecutul ei nu prea glorios, despre viitorul nesigur, despre Dumnezeu... Uneori le citește din Facere; mâna sa dreaptă, Croitorul, zice că mai bine le-ar vorbi despre Apocalipsă. § Nu îl va readuce nimeni pe Castelan în Stațiune. Lista lipită pe ușa Primăriei o vei trece în contul Romancierului, locuitorii nu vor ști asta. Doar cititorii. Se vor considera implicați: dețin o taină. Nu face doi bani secretul lor: nu îl pot dezvălui părții interesate. Dacă, printr-un paradox, barierele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
care Îl ajunsese din urmă. — Messer Durante... din fericire te-ai oprit la vreme. Lui Dante i se păru că surprinde o notă falsă În Îngrijorarea lui. Îl dădu la o parte cu un gest brusc al mâinii și se lipi de perete, străbătând cu grijă traseul Îngust de-a lungul prăpastiei. Putea desluși limpede micul grup de bărbați Înarmați care stăteau rezemați de peretele absidei, cu torțele ridicate, În fața unei structuri de stâlpi ce se pierdea În Întunericul din Înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
un dos de palmă violent. — Leneș blestemat, vreau ca ordinele mele să fie executate iute ca gândul. Ba chiar mai grabnic, dacă e cu putință. Și trebuie să fie cu putință, pentru tine, dacă vrei să rămâi sănătos, șuieră el, lipindu-i un șut În timp ce omul se rotea pentru a scăpa de mânia lui. Străjerul se grăbi să facă semn din cap că da, Încă năucit. — Firește... firește... la porunca dumitale. — Cheamă doi polițai ca să mă Însoțească de Îndată la Santa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
biserica În care Își va avea sediul viitorul Studium, a fost asasinat un om, cu o cruzime nemaipomenită. Meșterul Ambrogio, mozaicarul. Nici o reacție nu urmă vorbelor sale. Dante trecu În revistă acele fețe inexpresive, de care părea să se fi lipit o mască a indiferenței. S-ar fi așteptat la un gest de milă, de Înfiorare. Măcar de stupoare. Acel zid al nimicului era, oare, dovada vie a netulburării așezate a Înțeleptului, ori un indiciu că știau ceva? Oamenii aceia aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Întoarsă când băgă de seamă că un lucru se mișca În fața lui. De-a lungul pereților și rezemate de pilaștrii arcurilor zăceau niște grămezi fără formă, asemănătoare unor legături de boarfe, care, Încetul cu Încetul, se ridicau de la pământ. Se lipi se perete, Îngrozit. Așa Își imaginase dintotdeauna deșteptarea oștii morților, În ziua Judecății. Dar acea resurecție avea ceva șovăielnic, de parcă ar fi fost o versiune mizerabilă, o parodie. În locul unor trupuri renăscute, curățate de păcat, membrele acelea care bâjbâiau spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nu se uitase nici În stânga, nici În dreapta și nu era exclus ca vreun zbir al cardinalului să Îi fi luat deja urma. Scrută cu luare aminte chipurile trecătorilor, fără să observe Însă nimic suspect. Continuă să Înainteze cu pași repezi, lipindu-se de fațadele edificiilor, cu capul plecat, reflectând asupra celor abia Întâmplate. Acquasparta negase totul. Dar faptul că ajunsese la Florența imediat după sosirea meșterului din Como putea fi, Într-adevăr, o simplă coincidență? Poate că Ambrogio, fugind de la Roma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mai bine să facă. Dacă acest călugăr se afla acolo, Însemna că Biserica era la curent cu cele ce se petreceau la Cei Patruzeci de Martiri și că Bruno era pierdut. Și poate că și el, acum, se gândi el lipindu-se și mai tare de coloană. Și-ar fi dorit să dispară În marmură. Nu știa dacă Noffo era deja prezent atunci când el intrase. Dacă așa era, de acum era prea târziu pentru orice. Nemernicul acela l-ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ridice, În timp ce mâna dinapoia lui parcă voia să Îl ajute. Se propti În masă pentru a se ridica În picioare și o apucă spre ieșire. Apoi se opri, Înșfăcând iarăși cupa. Voia să o golească, Înainte să plece. Dar părea lipită de masă și nu izbuti să o ridice nici măcar ajutându-se cu cealaltă mână. Trebuia să fi fost Încă o glumă a blestematului de cârciumar. — Ciung nenorocit! strigă el. Blestematul! Afară, vântul umed și cald Îl izbi peste față ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
te numesc prior? Se Întinse și mai mult spre el, căutându-i buzele. Dante se retrase instinctiv, spre a evita contactul cu pielea ei goală. Femeia reacționă cu o tresărire, aruncându-și peste spate părul negru ca pana corbului și lipindu-se la loc de perete, ca și când ar fi vrut să intre În zid. Îl privea cu un amestec de silă și tandrețe. Apoi Îi Întinse din nou brațele, atrăgându-l spre dânsa. El simți din nou cum parfumul acela Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Asta voiam să Îți spun, declară el ridicându-se. Suntem Încredințați că cererea noastră va fi primită cu solicitudine. E ultima ocazie de care dispui de a Îndrepta opinia pe care ne-am făcut-o În privința domniei tale. Dante Își lipi arătătorul și policarul de la ambele mâini, Îndreptându-le spre spinarea omului care tocmai ieșea. — N-am să ți-o dau, câine, zise În sinea lui. Era furios. Îl avusese pe acel șarpe În mână pentru a doua oară și Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
la Roma, ca să priceapă totul. Pentru asta, Templul avusese nevoie ani Întregi de cercetări. Voia să afle toată lumea. I-am oferit tot aurul din lume, numai să tacă. Era nebun. De sub veșminte, scoase dintr-o dată o spadă scurtă și o lipi de pieptul poetului. Dante simți vârful rece de oțel cum Îi urca primejdios spre gât și făcu un pas Înapoi din instinct, urmat Îndată și de lamă. Celălalt parcă voia să păstreze neschimbată apăsarea mortală, fără să ușureze ori să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ce poate fi văzut În nopțile cu lună printre dunele deșertului. Antilia Îl acoperise pe Veniero cu mantia și Încerca să Îl readucă la viață printr-o cantilenă rostită În șoaptă, alcătuită din sunete și din cuvinte de neînțeles. Se lipea de el cu o vibrație stranie, ca și când ar fi voit să Îi transmită o parte din propria ei căldură vitală. Apoi se Întoarse din nou spre poet, În timp ce venețianul Începea să Își revină, tușind. — Fie-ți milă de noi, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cea mai grozavă ascunzătoare, cuiva bănuitor din fire ori foarte precaut nu i-ar fi fost greu să ne descopere. Norocul nostru avea forma paralelipipedică a ghenei care masca, după toate probabilitățile, o conductă de ventilație. Înapoia ei, cu umerii lipiți de zid, am așteptat câteva zeci de secunde Într-o liniște tensionată. Ochii mi se deprinseseră oarecum cu Întunericul, dar a trebuit să mai treacă puțin timp până când urechile mi s-au aliniat și ele la standardul de funcționalitate necesar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cu transportul În comun, fac tot ce pot să evit contactul corporal cu Întâmplătorii tovarăși de călătorie, mai cu seamă dacă e vorba despre dame. Am văzut scene penibile, cu tot soiul de obsedați sexuali care, profitând de aglomerație, se lipesc de anatomiile femeilor din fața lor, ba chiar le pipăie măgărește, și am fost scârbit ca om și umilit ca bărbat. Decât așa, mai bine o ședință de lucru manual singur sub duș, e mai demn. O să vedeți de ce fac această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
strânseră îndelung mâinile și iar se îmbrățișară în văzul întregii tabere aliniate smirnă de-a dreapta și de-a stânga. Mai abitir decât toți suspina Huruzuma, sora hanului, nedezlipindu-se cu capul de sfioasa claviculă a tânărului călugăr Iovănuț, care, cu tătăroaica lipită de el, lua uimit cunoștință pentru prima oară de faptul eminamente lumesc că unele părți ale netrebnicului trup bărbătesc pot căpăta uneori o independență cu totul ieșită din comun. în sfârșit, cam pe când mărețul Phoebus trecea fâșia orizontului în Vest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
vorbind nu mai ești, ia, așa, o vacă de muls pentru fiecare. Un cămin ferm în care arde focul, o mâncare gătită, o lenjerie curată, o afecțiune bogată, totul, ca să mă exprim așa, concură. Sunt căsătorii în care intri sărac lipit și ieși îmbogățit sufletește. Sunt altele în care intri cu sufletul larg și ieși cu picioarele înainte. Nu observați, scumpă doamnă, că totul în lumea asta merge spre ideea de cuplu? Barza cu cocostârcul, iepurele cu iepuroaica, cocoșul cu găina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]