4,922 matches
-
din poeții sovietici (Stepan Șcipaciov, Konstantin Simonov). Un număr întreg este consacrat culturii maghiare, în timp ce Eugen Jebeleanu tălmăcește Șapte poeme din Ady Endre, însoțite de ilustrațiile Floricăi Cordescu. Ion Frunzetti, atașat de presă la Belgrad, prezintă și transpune din noua lirică iugoslavă: Vladimir Nazor, Branko Cipić ș.a. În afară de Louis Aragon și Elsa Triolet, sunt puși în evidență poeții Rezistenței Franceze, în versiunea lui Sébastien Agnésia. Sașa Pană traduce nuvela Masacrul câinilor de Claude Sernet (Mihail Cosma), „trimisă special revistei”, iar Marcel
REVISTA LITERARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289227_a_290556]
-
vedere al modalităților de scriitură și al tipurilor de imaginar poetic promovate de numeroșii săi colaboratori, însă echilibrat din perspectiva unui profil neutru pe care publicația reușește să îl păstreze. Diversitatea invocată de Camil Petrescu devine o realitate intrinsecă în ceea ce privește lirica promovată. Sunt găzduite la fel de generos producții aparținând parnasianismului, simbolismului, modernismului sau tradiționalismului, deși se manifestă o atitudine în general rezervată față de tendințele extremiste. Dincolo de prezența unor nume mediocre (întrucâtva justificabilă în contextul unei reviste de mari dimensiuni), este de notat
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289212_a_290541]
-
în contextul unei reviste de mari dimensiuni), este de notat faptul că R.F.R. beneficiază de colaborarea susținută a celor mai importanți poeți ai timpului. Tudor Arghezi semnează mai multe poeme evoluând de la meditația religioasă și filosofică la pamflet sau la lirica universului domestic, iar Lucian Blaga este prezent cu versuri și aforisme. Colaborează, de asemenea, Ion Pillat, cu un număr important de poeme, V. Voiculescu, ce propune o lirică de tip clasicizant, Ion Minulescu (Solilocul nebunului), Aron Cotruș (cu poezie vizionară
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289212_a_290541]
-
multe poeme evoluând de la meditația religioasă și filosofică la pamflet sau la lirica universului domestic, iar Lucian Blaga este prezent cu versuri și aforisme. Colaborează, de asemenea, Ion Pillat, cu un număr important de poeme, V. Voiculescu, ce propune o lirică de tip clasicizant, Ion Minulescu (Solilocul nebunului), Aron Cotruș (cu poezie vizionară și mesianică, în poemele din ciclul Horia), Camil Petrescu (ciclul Transcendentalia), Ion Vinea, Al. A. Philippide, G. Bacovia, Ion Barbu (poemul Dedicație). Mai semnează Adrian Maniu (elegii și
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289212_a_290541]
-
deloc ostentativă. Poetul de șaptesprezece ani nu compune fără modele, dar acestea sunt dintre cele mai bune: Lucian Blaga, Tudor Arghezi, G. Bacovia, Adrian Maniu. Un model e și St. O. Iosif, îndeosebi în latura prozodică. Principiul poetic ce structurează lirica lui R. ar putea fi numit obiectivitate, de vreme ce, undeva, în volumul Mișcarea de revoluție (1985), e omagiat „poemul obiect”, menit să servească „doar pentru privit”. În covârșitoarea lor majoritate, poeziile solicită în special văzul. „Joc de-a stelele”, meșteșugul poetic
RAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289147_a_290476]
-
Mare, Găinușa, Drumul Robilor. Mai mult decât atât, Carul Mare e „încărcat cu fân”, Pleiadele sunt desprinse de poet de pe cer pentru a „sorcovi” cu ele „pe tot românul”, în timp ce Orionul e un „zmeu săltat”. Înscrisă tematic în linia tradiției, lirica din aceste culegeri este de accentuată factură modernă. Materialul de inspirație e transfigurat cu mijloace făurite în atelierele lui Arghezi, Blaga, Pillat, Voiculescu, Maniu, Vinea și ale poeților străini din care R. a tradus: Machado, Seferis, Saint-John Perse, Kavafis și
RAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289147_a_290476]
-
poet de la Eminescu încoace”. În schimb, se dovedește cu totul nereceptiv față de poezia lui Lucian Blaga, care, primind influențe din Apus, nu ar aduce nimic local, adică nu ar fi specific națională. O singură dată se arată mai înțelegător față de lirica modernă și anume atunci când scrie despre Stânci fulgerate de Al. A. Philippide, poate și pentru că autorul făcea parte din cercul „Vieții românești”, și tot atunci, amintindu-l tangențial pe Ion Barbu, îi consideră pe cei doi ca singurii poeți de
RALEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289120_a_290449]
-
Teodoreanu, D. Florea se oprește asupra volumului Fecior de slugă de N. D. Cocea, iar Cezar Miron asupra romanului Aurul negru al lui Cezar Petrescu. Sub titlul Un mare critic român, I. Brezoiu comentează activitatea lui Al. Busuioceanu și analizează lirica bacoviană (Poetul Bacovia), în vreme ce V. Petrovici scrie despre „artă și moral.” De reținut e și portretul Paul Zarifopol, schițat de Radu P. Niculescu. Un medalion Henrik Ibsen este urmat de analiza piesei Nora, sub semnătura Moh. Cara Ali. În foileton
ROD NOU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289291_a_290620]
-
Harald Krasser - în tălmăcirea poemelor filosofice (Scrisori ș.a.), fiind mai puțin norocos în alegerea echivalențelor pentru versurile de inspirație folclorică. Traducerile lui și-au păstrat valabilitatea, la ele apelând frecvent cei care alcătuiesc antologii sau ediții în limba germană din lirica lui Eminescu. Traduceri: Vasile Alecsandri, Pastelle..., București, 1904; Emanoil Antonescu, Meister Manole. Dramatische Phantasie, Leipzig, [1923]; Mihai Eminescu, Gedichte, Jena-Leipzig, 1937; Liviu Rebreanu, Die Erde, die trunken macht. Roman (Ion), Viena-Leipzig, 1941; Ion Pillat, Ausgewählte Gedichte, Jena-Leipzig, 1943 (în colaborare
RICHTER-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289282_a_290611]
-
din...”, „Cronica cinematografică”, „Note și ecouri”. R. se deschide cu câteva Rânduri despre St. O. Iosif de Ion Minulescu, la care se adaugă un articol al lui Ion Foti și altul al Mariei Baiulescu, oferindu-se și un grupaj din lirica poetului. În Gânduri... (2/1929), Ion Focșeneanu mărturisește, pe un ton mai apăsat, refuzul grupării brașovene de a face „«pasul înainte»... în gol” precum „domnii «scriitori francezi de la Capșa»”, copiindu-i, paștișându-i ori compilându-i pe Tristan Tzara, Paul Éluard
RITMURI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289285_a_290614]
-
genericul „Creionări”, Luciu Marian realizează scurte profiluri scriitoricești: Mihail Sadoveanu, Cezar Petrescu, Al.O. Teodoreanu, Tudor Arghezi, Ionel Teodoreanu și Damian Stănoiu. Compartimentul traducerilor este consistent, ilustrat printr-o selecție generoasă. Astfel, Ion Focșeneanu, Lucian Costin, I. Al. Bran-Lemeny transpun din lirica lui Baudelaire, Verlaine, Ady Endre, Kácso Sándor, A. V. Kolțov, H. Zillich, Heine, Rilke, Egon Hayek ș.a. G. M. Ivanov tălmăcește fragmente de proză din opera lui Mihail Zoșcenko și A. K. Kuprin, iar Radu Prișcu schițe de Cehov. Un
RITMURI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289285_a_290614]
-
D. Teleor dau mici scenete. Sub conducerea lui Al. Macedonski, R.l. urma să devină organul unei mișcări literare tinzând la „reînălțarea școlii franceze în poezia noastră”. Macedonski îl atacă nedrept pe Mihai Eminescu, spre a dovedi eșecul „școlii germane” în lirica românească (Direcțiune în politică), și face să apară versuri din Iuliu Cezar Săvescu, Al. Obedenaru, Traian Demetrescu, membri ai cenaclului său. De reținut sunt Cântece ale slavului din sud și prozele După perdele, Pe drum de poștă, Între cotețe, aparținând
ROMANIA LITERARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289319_a_290648]
-
Face parte din generația „ochiului al treilea” (Nicolae Dabija), care și-a propus să repună esteticul în drepturile lui. Debutează în 1974 cu placheta de versuri Genealogie. Este laureat al Premiului „George Bacovia” (Bacău, 1996). R. se înscrie în albia liricii de factură tradițională, de o mare simplitate și melodicitate, degajată și sinceră. Și-a descoperit repede formula - cea a „citirii” într-un mod nou a proverbelor populare (Citirea proverbelor, 1979). Echilibrul între reflecție și simțire, expresia concentrat-metaforică reprezintă particularități ale
ROMANCIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289307_a_290636]
-
popular. Volumele de versuri mai târzii - Din tată în fiu (1984), Ce am pe suflet (1988), Note de provincial (1991), Un timp fără nume (1996; Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova) și Îndoiala de sine (1997) - afirmă un poet care cultivă lirica de meditație, celebrând sacralitatea pământului de acasă, rădăcinile și traiul firesc. Refractar la modele de avangardă, R. este însă modern prin sensibilitate și viziune, printr-un lirism paradoxal cu accente gnomice, obținute din poante de efect sau construcții oximoronice (Răsai
ROMANCIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289307_a_290636]
-
Mărgăritei Miller-Verghy, un articol despre tălmăcirea sa din Homer (Limba „Odiseiei” mele), precum și mici texte de apreciere a revistei, cu prilejul diverselor aniversări. Traducerile, destul de variate, merg de la poezia clasică chineză și japoneză (în versiunea lui Al. T. Stamatiad) până la lirica unor autori ca Giovanni Pascoli, Georg Trakl, Serghei Esenin. Cele câteva interviuri - cu Panait Istrati (6-7/1934), Camil Petrescu (8-9/1935) -, ca și rubricile „Cronica artistică”, „Cronica dramatică” (ținută de Claudia Millian, sub pseudonimul Dim. Șerban), „Cronica ideilor” (Oscar Lemnaru
REVISTA SCRIITOARELOR SI SCRIITORILOR ROMANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289260_a_290589]
-
descrierea peisagistică nu pătrunde decât în forme voit convenționale; notații pe care, uneori, critica le-a caracterizat ca fiind „minor-sentimentale”, în realitate decurgând din sistemul tradițional al conceptelor, construit de poezia franceză la sfârșitul secolului XIX-lea. De fapt, o lirică a abstracțiunilor, așa cum se va clădi în întreaga Europă pe urmele simbolismului și parnasianismului francez. Dacă versurile din Cuiburi în soare (1926) și din Hermanosa din Corint. Povestea unei hetaire (1927) nu se ridică la nivelul celor din prima culegere
ROMANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289309_a_290638]
-
Elementele corporalității simbolice - neutră, discretă atât ca agitație retorică, cât și ca încărcare referențială - nu ghidează către un sens sub formă de poantă; de aici, o amânare, o indecizie a etalării sensului în majoritatea poemelor. Acesta fiind regimul general al liricii lui R., o relativă evoluție nu poate fi totuși respinsă. Ninge la izvoare umple pliurile unei recuzite modic decrepite (pluvială-lichidă-autumnală etc.) - direcționată cel mai adesea regresiv, către un spațiu al unei blânde surpări cvasiamniotice - cu sonoritățile unei retorici care, deși
ROBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289289_a_290618]
-
larg, în seriale, arta de prozator a lui Ionel Teodoreanu și pe aceea de poet a lui Ion Barbu, Anton Hollban scrie eseurile Viața și moartea în opera d-nei H. Papadat-Bengescu și Despre dialog, iar Lucian Boz se apleacă asupra liricii lui Lucian Blaga, Camil Petrescu și Dan Botta. Relevante sunt, de asemenea, intervențiile confesiv-polemice ale lui Eugen Ionescu în legătură cu propriile-i versuri din Elegii pentru ființe mici (în Jurnalul poeziilor) sau cele referitoare la personalitatea lui E. Lovinescu (în Jurnal
ROMANIA LITERARA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289321_a_290650]
-
se vede definitiv atașat de obârșia dură, țărănească, pe de alta, ființa privilegiată, creatorul, cel care investighează misterele lumii și tainele poeziei. Cele două identități nu se opun, ci se confundă. Titlul trimite și la erotică, alt segment important al liricii lui R. În Presiunea luminii (1968) și în Aberații cromatice (1969) se disting aceleași ipostaze, fiind adusă în prim-plan confruntarea dintre o realitate interioară agitată, nonconformistă și o lume dinamică, brutală, copleșitoare, căreia, dincolo de aparențele ce țin îndeosebi de
ROMANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289310_a_290639]
-
anterioare, R. își concentrează atenția asupra condiției poetului, pusă și ea sub semnul unei duble identități (derivată din prima): privilegiul și nefericirea. Astfel, „poet al uriașilor” este în același timp „grăjdarul” sau „soldatul fără raniță”, este Hercule, eroul și sacrificatul. Lirica erotică din Baia de nori (1973) pune accentul pe condiția însinguratului care își caută perechea. Începând cu Lavă (1974), confesiunea și reflecția se strâng în jurul poeziei, văzută ca „forță” ce „nu mai păstrează nimic din frumusețe”. Aceeași trudă umilă a
ROMANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289310_a_290639]
-
Stat al RSS Moldova. Publică versuri din 1950, debutând editorial cu placheta Bat gândurile (1965), remarcată și de A.E. Baconsky. Poetă cu un puternic simț al realului, dar și deschisă spre oniric, R. a cultivat totuși multă vreme o lirică preponderent ocazională, semnând numeroase stihuri ce au exaltat în tonalități patetice teme civice de conjunctură. Scrisul său cuprinde registre variate, de la versul pur folcloric la cel de factură modernă. S-a realizat însă în lirica meditativă. Volumul Scrieri alese (1987
ROSCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289373_a_290702]
-
cultivat totuși multă vreme o lirică preponderent ocazională, semnând numeroase stihuri ce au exaltat în tonalități patetice teme civice de conjunctură. Scrisul său cuprinde registre variate, de la versul pur folcloric la cel de factură modernă. S-a realizat însă în lirica meditativă. Volumul Scrieri alese (1987) îi stabilește oarecum evoluția: autoarea se regăsește sub semnul a tot ce e valență autohtonă, a tot ce e sacru și etern. Mărturie elocventă stau poeziile din Aerul de taină (1995), cuprinzând spovedanii unde tendința
ROSCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289373_a_290702]
-
sacru și etern. Mărturie elocventă stau poeziile din Aerul de taină (1995), cuprinzând spovedanii unde tendința de clasicizare a formulei lirice se întâlnește cu aceea de purificare estetică a mesajului. Cartea include și câteva notabile poeme închinate limbii române. Poetă lirică prin excelență, R. practică și satira (ciclurile Satire, Fata morgana, Spini rătăcitori) și manifestă o predilecție aparte pentru epigramă. Împreună cu criticul Vasile Coroban a editat, prefațat și comentat opera lui V. Alecsandri (I-IV, 1958-1959). Este și autoarea unei ediții
ROSCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289373_a_290702]
-
Al. A. Philippide și Miron Radu Paraschivescu, numeroase poezii ale lui Eugen Jebeleanu, pagini sau grupaje întregi semnate de autori din toate generațiile, cu viziuni și stiluri diferite, ceea ce a permis să se ofere o imagine globală și vie a liricii românești contemporane. Din această panoramă nu lipsesc poeții afirmați încă din perioada interbelică, precum Victor Eftimiu, Demostene Botez, Radu Boureanu, Virgil Gheorghiu, Maria Banuș, Mihai Beniuc, nici cei care debutau în preajma celui de-al doilea război mondial, pentru a se
ROMANIA LITERARA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289323_a_290652]
-
Popescu și Mariana Pârvulescu), „Cronica plastică” (Petru Comarnescu, Maxim Cosma, Dan Grigorescu). Alte rubrici: „Revista revistelor”, „Evocări”, „Note de drum”, „Însemnări de cititor”, „Inscripții”, „Artă și realitate”, „Cotidiene”, „Zigzag”, „Semnal”, „Agenda zilei”, „Creație și angajare”, „Festivalul Național «Cântarea României»” ș.a. Lirica de substanță lipsește. Poezia publicată ocazional este, în faza de consolidare a regimului comunist, propagandistică, agitatorică, imnică, iar ulterior invariabil encomiastică, aducând osanale Partidului și conducătorului acestuia. Numărul versificatorilor din această zonă e mare: Miron Radu Paraschivescu, Eugen Jebeleanu, Dan
ROMANIA LIBERA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289316_a_290645]