3,155 matches
-
revelației"155. Metafora capătă aici sensuri bivalente, contradictorii sau suprapuse, pendulând între înălțare și năruire, creștere și micșorare, început și sfârșit, născut permanent din fluid, asemenea procesului fluid al refluxului sensurilor 156: "Volumul Refluxul sensurilor se fundamentează pe dinamica unui lirism reflexiv, în interiorul căruia eul meditativ maturizat pendulează între plecare si întoarcere, "flux" si "reflux", găsire si regăsire, un proces circular de rotire a lumilor artistice care se înalță si se năruie la infinit pentru a putea renaște din cuvânt. Disoluția
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Generația '60, curent de tranziție, totodată, între două paradigme majore modernism și postmodernism constituie unul dintre cele mai prolifice moment creatoare, prin rolul său recuperator și de întoarcere spre trecut. Neomodernismul îi urmează aridei perioade lozincarde, încercând o resurecție a lirismului și să recupereze tradiția, pe care modernitatea o ignorase. Un rol similar îl are și deconstructivismul care, printre altele, urmărește o relansare a întregului, păstrând fundamentul și reomntând structura în funcție de cerințele noului. El ignoră vechile interpretări, lansând altele noi, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
se încadrează, cuprinde, după cum am arătat în capitolele anterioare, două laturi: canonul ideologic și canonul estetic. Canonul ideologic este marcat, în cea mai mare parte, de eliberarea de estetismul socialist. Noua estetică, pe care o instaurează Generația '60, vizează resurecția lirismului pur, printr-o înlăturare definitivă a tot ceea ce nu fusese productiv, în arida perioadă a poeziei lozincarde a programului dictatorial impus de partid, readuce întoarcerea către valorile naționale reale, prin revigorarea marilor teme și motive interbelice, printr-o resurecție chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cazul Anei Blandiana, este vorba despre acel tip de sensibilitate, care stimulează către trăiri profunde. Către Ieronim (1970), Inima reginei (1971), Peste zona interzisă (1979), Sora mea de dincolo (1980), reprezintă doar câteva dintre principalele volume în care domină un lirism lugubru care conturează un univers halucinant "populat, ca la unii romantici (Poe, Eminescu), de ființe situate la limita dintre realitate și vis, proiecții ale unei mari tensiuni afectiv spirituale."178 Sexualitatea, văzută ca simbol al fertilității la Ana Blandiana, capătă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
1982) și Urcarea muntelui (1985). Desigur că toate conotațiile politic sociale sunt evidente în mesajul textelor grupate aici, dominând pretutindeni ideea de mulțime dezumanizată, mișcându-se haotic într-un spațiu al absurdului și al vidului. Dispare definitiv orice urmă de lirism, discursul căpătând, ca și în cazul Anei Blandiana, nunațe grave, masculine, reci. Metafora subversivă deconstruiește realități și reconstruiește altele noi, într-un ton mult mai grav însă decât cel blandian: "Pradă visului meu/ Eram luată și dusă pe sus/ Fără
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
absenței corespondențelor și al oricărui punct de referință. Perspectiva de abordare este lipsită de orice emoție, find una masculină, rece, în încercarea ei de a fi obiectivă, mizându-se aproape exacerbat pe autenticitatea actului relatării. Anulând orice trimitere la un lirism înduioșător, mesajul ei este centrat pe o reproducere cât mai lucidită a evenimentelor derulate în epoca ceaușistă. La noi în țară, sunt cunoscute patru tipuri de literaturi, dezvoltate în perioada postbelică, grupate în jurul Generației '60, și anume: literatura oportunistă, literatura
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
și posibilitatea de pătrundere și de dezvoltare, în aceste condiții rigide, a unor criterii benefice, în critica textelor literare și, implicit, în dezvoltarea literaturii, precum criteriul estetic 240. Noua estetică, pe care o instaurează Generația '60, și care vizează resurecția lirismului pur, printr-o înlăturare definitivă a tot ceea ce nu fusese productiv, în arida perioadă a poeziei lozincarde a programului dictatorial impus de partid, readuce întoarcerea către valorile naționale reale, prin revigorarea marilor teme și motive interbelice, printr-o resurecție chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
plan secund, în favoarea promovării unei literaturi urbane. Această poezie este ceea ce Alex Ștefănesu numește poezie de idei, "care nu se aseamănă prin nimic cu ideologizarea forțată din timpul comunismului, care a creat o formă de aversiune împotriva oricărei forme de lirism reflexiv, considerat aproape prin consens impur și inautentic. Ana Blandiana reabilitază instantaneu genul, promovându-l pur și simplu, fără să-și ia măsuri de precauție. Așa cum alți poeți visează sau plâng sau își declară dragostea, ea gândește la scenă deschisă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
impusă, este urmată de o propoziție adverstivă, care conține ideea de obligație. Ideologizarea forțată este redată prin lexeme de tipul: condamnat, n-aude, nu vede, nu înțelege, dar înaintează, mame neîntrebate, acesta fiind, cu alte cuvinte, ceea ce Ștefănescu numea un lirism reflexiv. Este o poezie în care deconstrucția funcționează atât la nivelul canonului paradigmatic, cât și la nivelul canonului individual. Transmițând informația printr-un limbaj direct, în care nici necuvintele, nici un arsenal stilistic bogat nu își mai găsesc locul, autoarea deconstruiește
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
În neputința de a găsi cuvintele potrivite pentru a-și face auzit strigătul, neomoderniștii aleg, în consecință, imaginile, rezultat al unei îmbinări inedite de sintagme poetice. Astfel, ia naștere un nou limbaj poetic. Reprezentanții neomodernismului reușesc, astfel, o revigorare a lirismului pur, prin intermediul necuvintelor. Pornind de la definirea limbajului poetic, văzut ca stâlp al modernității, am încercat o stabilire inițială a unei relații text-operă, văzută ca fiind una ascendentă: "textul nu presupune cu necesitate ipostaza de operă, ci tinde doar spre ea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de écriture)"5. Atribuind problematica deconstrucției neomodernismului, am considerat necesară prezentarea detaliată a Generației '60. Marcată de nume precum: Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ana Blandiana, Ioan Alexandru, A. E. Baconski, Ileana Mălăncioiu, aceasta constituie un punct de referință în resurecția lirismului pur, îndepărtându-se de expresia proletcultistă, dominată de realismul socialist, care impunea o poezie de largă inspirație, poeme ample care să cânte transformările socialiste în industrie și agricultură, așa cum dicta partidul unic, comunist și clasa muncitoare în alianță cu țărănimea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
expresia proletcultistă, dominată de realismul socialist, care impunea o poezie de largă inspirație, poeme ample care să cânte transformările socialiste în industrie și agricultură, așa cum dicta partidul unic, comunist și clasa muncitoare în alianță cu țărănimea, o poezie lipsită de lirism, de sentimente, de filosofie. Devenind generația deschizătoare de drumuri, cea care reîmprospătează lirismul, îndreptându-se cu fața spre trecut pentru a recupera valorile și modelele, șaizeciștii sunt atașați mișcării neomoderniste, în fapt, un curent artistic care joacă un rol semnificativ
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
poeme ample care să cânte transformările socialiste în industrie și agricultură, așa cum dicta partidul unic, comunist și clasa muncitoare în alianță cu țărănimea, o poezie lipsită de lirism, de sentimente, de filosofie. Devenind generația deschizătoare de drumuri, cea care reîmprospătează lirismul, îndreptându-se cu fața spre trecut pentru a recupera valorile și modelele, șaizeciștii sunt atașați mișcării neomoderniste, în fapt, un curent artistic care joacă un rol semnificativ în modernitate. Obiectivul central al lucrării noastre l-a constituit, însă, analiza stilistică
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
că omenirea nu se va putea salva decât în măsura în care se va întoarce dinspre consum si materialitate spre spiritualitatea din care poezia reprezintă o bună parte. A.-I. P.: Faceți parte dintr-o generație care a reprezentat o voce pentru resuscitarea lirismului, după o perioadă aridă. Este o generație de tranziție, care face legătură între două paradigme majore: modernismul și postmodernismul. Nu cred că aș exagera dacă aș spune că, luată împreună, Generația '60 este cea mai iubită generație din literatura română
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
analiză fină și veche numai de douăzeci de ani vin trei rânduri noi despre poeziile postrevoluționare ale Anei Blandiana: "Culegerile de după 1989, Arhitectura valurilor și celelalte, se întorc la tonul personal din A treia taină. Dicția poetică redevine impecabilă iar lirismul, înalt și distant". Daniel Cristea-Enache, O istorie critică (II) Istoria critică a literaturii române. 5 secole de literatură, de Nicolae Manolescu, din Sursa: http://atelier.liternet.ro/articol/10447/ Daniel-Cristea-Enache/O-istorie-critica-II-Istoria-critica-a-literaturii-romane-5-secole-de-literatura-de-Nicolae-Manolescu.html. 93Vezi Alex Ștefănescu, Istoria literaturii române contemporane (1941-2000
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
a da o replică sfidătoare pretențiilor formulate de autoritățile culturale ale epocii), Ana Blandiana a reintrodus în poezie reflecția, adevărata reflecție, aceea pe care mari poeți, ca Eminescu sau Blaga, au considerat-o adeseori o diafană materie primă pentru fabricarea lirismului". Alex Ștefănescu, op. cit., p. 398. 97 Vezi Ibidem, p. 398. 98Ibidem, p. 398. Există în opera Anei Blandiana și reprezentări de vis, dar și ele sunt construite rațional: Mi-ar place să mă fac păstor de fulgi,/ Să am în
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
p. 622, 623. 120Ibidem, p. 623. 121Ibidem, p. 623. 122Alex Ștefănescu, Istoria, p. 402. 123***, Dicțíonarul general al literaturii române, p. 297. 124Nicolae Manolescu, Literatura română, p. 272. 125"Ineditele de la sfârșitul culegerii arată, fără tăgadă, preponderența acestei formule de lirism aspru, polemic. Trebuie să admit că metamorfoza mă ia, cum se zice, prin surprindere și găsesc greu punțile de legătură cu poezia anterioară a Blandianei". Nicolae Manolescu, Literatura română postbelică, p. 274. 126***, Dicționarul general al literaturii române, p. 296
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cuteza a-l apipăi. [...] și luându-l cu scutece l-au înfășat și cu brațele l-au cuprins și țițe feciorești dându-i în gură, cu lapte curat l-au adăpat".14 E adevărat că și limba veche contribuie la lirismul descrierii prin sensul arhaic, de origine păstorească, al verbului "a apleca" (a alăpta), prin polisemantismul substantivului "pohtă" (însemnând aici așteptare fierbinte), prin forma etimologică a cuvântului "țițe", ori prin cea arhaică a cuvântului "mumă" (care, după cum se știe, nu provine
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
astfel încît, putem urmări în antologiile manuscrise păstrate tribulațiile casei de Provența, spre exemplu, sau necazurile lui Henric II Plantagenet, și multe alte relatări despre acuze, trădări, perfidii, ascunse cu virtuozitate în dulceața versului melodic. Pînă la sfîrșitul Evului mediu, lirismul va amesteca în chip neobișnuit o formă de erotism sublimat cu elanuri și mesaje politice, cum ar fi cînturile care îi chemau pe credincioși la cruciadele împotriva păgînilor și care luau, cel mai adesea, forma unor poeme de dragoste. Mai
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
frazei lui Cezar Petrescu e alcătuită în așa fel încât să fie ascultată, mai mult decât citită; autorul pare a presupune un auditor, mai mult decât un public cititor; scrisul său e retoric și prin canalul retoricii se introduce și lirismul" (1963: 189). Acest fapt se datorează, cred, predispoziției dialogice a autorului, dispus tot timpul să însceneze o dezbatere interactivă între narator și public. Structural, Cezar Petrescu este autorul român cel mai apropiat de estetica șocantă, cu înscenări ale macabrului sau
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
al Minei Harker, vampirizate de Dracula. 102 Date fiind circumstanțele social-politice în care fusese proiectat, probabil că lectorul român și-ar fi dorit foarte rar să guste din deliciile terifiantului: acestea sunt destinate unei societăți libere. 103 Aceasta se datorează lirismului difuz care străbate, ca un parfum vechi, aproape fiecare pagină de proză cărtăresciană. 104 Numărul este încărcat de valențe mistice, trimițând mai ales la cei patruzeci de legionari din serviciul împăratului roman Licinius, deveniți, grație credinței, mucenici în tradiția creștină
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
lui Puvis de Chavannes"58. Analizând aceste proiecte, dintre care numai Munca va fi realizat, istoricul de artă sesizează întrebuințarea civică a unui limbaj plastic simbolist, de la nudul feminin senzual, la alegoriile sensibilizate, de la gesticulația hieratică, la spiritul emblemelor, de la lirism, la spiritualism etc. Pictorul de origine română aplică principiile unei picturi murale impregnate simbolist ale maestrului francez. "Utilizarea tentelor pastel, respectând tonalitatea mai mult sau mai puțin gri a pietrei, absența profunzimii, subtituirea liniei modelului, toate aceste principii moștenite de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un temperament bolnăvicios, că operele lui au o tendință pesimistă, nesănătoasă, decadentă (s.n.). Cu toate acestea cunoaștem acest decadentism, suntem buni prieteni cu acest sentimentalism; este al nostru, al epocei noastre"76. Decadentismul este definit prin opoziție cu sentimentalismul și lirismul, pe care le evidențiază în pictura lui Burne-Jones, însă pentru pictorul român erijat în critic de artă ele iau parte la cadrul familiar al unei sensibilități tipice epocii, delimitându-și doar spațiul de rezonanță. Sunt decelabile aici și reziduurile unui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
la finele secolului XIX. El se regăsește și în dezideratul estetic destul de general al noii mișcări artistice, deziderat formulat de liderul ei "spiritual", Al. Bogdan-Pitești. Arta modernă a secesioniștilor împrumută astfel ceva din frumusețea artei populare, din fantezia basmului, din lirismul baladei, reproiectând în idealul estetizat al idilei civilizația și cultura țărănească. Nicolae Grigorescu, pictorul ales drept mentor al mișcării "scizioniste" românești care se va regrupa în societatea "Tinerimea Artistică", este artizanul talentat al idealizării vieții pastorale, al transpunerii universului țărănesc
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
evident că tendința de a depăși temele istorice sau religioase și a aborda pe cele sociale chiar și în această formă atât de discretă poate fi frânată atât de un public educat în spiritul falsei sobrietăți a academismului sau al lirismului dulceag, cât și de o critică ce își ascunde nepriceperea sub considerații ca cele potrivit cărora speranța trebuie să rămână o îndepărtată și intangibilă viziune"242. Din acest punct de vedere, remarcabilă este pictura lui Octavian Smigelschi, alcătuită și ea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]