2,404 matches
-
cititorului, ci conștiința faptului că aproximarea propriului eu se dovedește imposibilă, ea scăpând oricăror tentative de analiză. Adesea, în cazul eroului, se observă intenția bine marcată prin varii referințe textuale (tragediile lui Racine, romanul proustian) de adecvare la o paradigmă livrescă. De asemenea, ariile muzicale menționate în majoritatea romanelor produc un context dramatic față de care se ridică problema adaptării substanței narative. Toate aceste preocupări de rafinament intelectual manifestate de Sandu contribuie și ele la susținerea și acutizarea lucidității torturante a analizei
HOLBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287444_a_288773]
-
toate patrupedele:/ mesele, taburetele, fotoliile, scaunele./ Sunt regele castelului cu jucării mecanice,/ cu leoparzi, fantome, roboți și scări rulante./ Din când în când, bezmetic, pornesc casetofoanele/ și se aude vocea subțire a lui Dante.” O atmosferă colorată de iarmaroc al livrescului umple spațiul dintre piesele de mobilier ale acestei poezii, care se refuză convenționalului actual pentru a-l reintroduce pe cel vechi, sub pretextul ironic al reabilitării. Resursele procedeului nu sunt pur parodice. Astfel, lăsând la o parte pastișele prea șarjate
IARIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287488_a_288817]
-
ecou al prospețimii senzațiilor, entuziasmul pentru efortul țărânilor sau al muncitorilor sondori sună în schimb convențional. Hora de mână (1968) notează poezia vieții cotidiene și alcătuiește, cu unele accente folclorice, un pastel monografic oltenesc. Într-o poezie în care imaginile livrești jalonează izbucnirea sinceră, Sub umbrela mea roz (1973) investighează universul interior și reține aspirația spre armonie a eului măcinat de o tensiune permanentă. Zilele una cu alta (1982; Premiul Asociației Scriitorilor din Craiova) reia o mai veche neliniște existențiala, cu
DANCIULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286682_a_288011]
-
în literatura pentru copii. Maturizându-se, poeta evoluează spre sensul simbolic al miturilor, în volumul Vocile metamorfozelor (1980). Cum poezia română are numeroase surse mitologice, se poate vorbi acum la ea de modelul Eminescu, Blaga, Emil Botta, Philippide în ce privește ecourile livrești. După stabilirea în Israel, C. pare să revină la o delicată ironie, prin care iluminează și transfigurează viața de zi cu zi a femeii. Deși pare a consemna gesturi și clipe banale (călcatul, spălatul ferestrei), poeta aspiră spre sensurile cosmice
CAROL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286119_a_287448]
-
de diverse ipostaze ale platonismului târziu. Naturismul baroc din prima etapă este înlocuit cu un ceremonial ritualic în care convenția culturală și artificiul joacă un rol important, ceea ce a determinat-o pe Roxana Sorescu să vadă în C. un poet livresc. Autorul preferă acum forma fixă a sonetului, inventând, prin hibridare, „rondosonetul” (Pasărea de cenușă), „glossosonetul” (Triumful iubirii), sonetul cu versuri albe (Dorador) și supunând limba la metamorfoze menite a potența impresia de gest sacerdotal al rostirii poetice („a fire”, „chip
CARNECI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286116_a_287445]
-
anotimpurilor (1976) e o scriere „pentru copii”, în care răzbat pe alocuri unde de suavitate sau scânteieri ludice. În Adalbert Ignotus, ciclu baladesc despre un ciudat personaj, „păstor” peste mărunte sălbăticiuni, discursul poetic, de o calofilie discretă, etalează o prețiozitate livrescă și se desfășoară într-un zumzet metaforic, cu ocultarea sau evanescența tramei narative. Al doilea volum postum, Văzduhul de cuvinte, e cel mai viguros și promițător dintre toate. În versuri uneori solemne, chiar patetice, alteori proaspete, impresionând prin autenticitatea rostirii
CAUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286143_a_287472]
-
materie de cultură („Răsfoim azi o broșură cum este Critica criticii de Ion Vitner, apărută în 1950, și... ne amuzăm!”). În Ipostaze (1970), C. a adunat tot texte de critică a criticii. Un volum de versuri, Celălalt (1982), eclectic și livresc, nu a stârnit ecouri deosebite. SCRIERI: Arghezi și folclorul, București, 1966; Permanențe ale criticii, București, 1968; Ipostaze, Cluj, 1970; Celălalt, Cluj-Napoca, 1982. Repere bibliografice: Mircea Ciobanu, Note de lector, „Scânteia”, 1966, 7108; Dumitru Micu, Periplu, GL, 1967, 21; Mihai Ungheanu
CESEREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286177_a_287506]
-
asumare prin delimitare și caricare, ci de o voință integratoare grație căreia Eminescu se întâlnește cu T. S. Eliot, Urmuz stă bine lângă Rilke, iar Valéry și Michaux sunt citați împreună cu marele campion al heteronomiei, Fernando Pessoa. Deschis deopotrivă acumulărilor livrești și realității cotidiene ca material poetic, C. a fost definit, în consecință, drept „cel mai doinașian dintre poeții tinerei generații” (Ștefan Borbély) ori ca o „candoare ce conservă puritatea simțirii în propriul ei exil”, „candoare” fascinată de „scufundarea în lucruri
CHIFU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286194_a_287523]
-
Borbély) ori ca o „candoare ce conservă puritatea simțirii în propriul ei exil”, „candoare” fascinată de „scufundarea în lucruri”, de „mistuirea în trăire”, în „contopirea cu preajma mirifică” (Ștefan Aug. Doinaș, pe coperta a patra a volumului Lamura, 1983). Aluviunile livrești, invazia conceptelor și voința de filosofare poematică erau caracteristici prea puțin prezente la debutul autorului cu Sălaș în inimă (1976), când tinerețea se lasa îmbibată de multe dintre elementele „mitologiei” poetice tipice generației ’60. Acolo dominau senzațiile, pofta de concret
CHIFU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286194_a_287523]
-
Dicț. poeți, 56-58; Geo Vasile, „Oceanul schizoidian”, TMS, 2000, 2; Grigurcu, Poezie, I, 230-240; Luminița Marcu, Critica visului poetic, RL, 2001, 17; Petraș, Panorama, 180-181; Gheorghe Grigurcu, O Veneție „monstruoasă”, RL, 2002, 17; Mircea A. Diaconu, Poemele carnale ale delirului livresc, CL, 2002, 11; Ștefan Borbély, Relecturi: „Oceanul schizoidian”, LAI, 2002, 49; Mircea Iorgulescu, Un poem eseistic, „22”, 2003, 676; Marius Chivu, În cheia sexualității, RL, 2003, 40; Dicț. analitic, IV, 621-623. E.M.
CESEREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286176_a_287505]
-
Sibiu, librar - o scurtă perioadă -, iar din 1990 până în 1992, apoi din 2001, redactor-șef al revistei „Euphorion” și, concomitent, lector de literatură comparată la Facultatea de Litere a Universității „Lucian Blaga” din Sibiu. C. scrie o poezie discretă, fină, livrescă, ușor sentimentală, cultivând cu rafinament imaginile plastice. E vorba despre „stampe lirice” expresive, atmosferă romanțioasă, blajină, pe alocuri cu o scriitură chiar prețioasă: „Mâna care scrie (când odihnește) / îmi pare demonic de transparentă; / sub piele venele, ca într-un acvariu
CHIOARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286199_a_287528]
-
aici este și redactor-șef), „Junimea literară” (îndeplinește funcția de secretar de redacție), „Gazeta Bucovinei”, „Bilete de papagal”, „Gândirea”, „Convorbiri literare”, „Bucovina”, „Universul literar” (unde a fost redactor), „Bucovina literară” (fiind și în comitetul de redacție), „Revista Fundațiilor Regale” ș.a. Livresc și prețios, cerebral până la ariditate, cu înclinație spre teoretizări, C. cultivă în cogitațiile sale „răzgândirea”. Cu alte cuvinte, gândind cu mintea lui, caută să nu calce pe urmele unor „sentințe consacrate”. Eseistica, de suflu scurt, comprimată adesea până la dimensiunile unui
CHELARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286187_a_287516]
-
izolare și singurătate, suferința inutilă impun substituiri simbolice din ce în ce mai halucinant-coșmarești: „Pietricica spaimei/ mi-a intrat în talpă./ Șchioapăt tot mai tare/ prin această lume./ Cui să-i fie milă/ de-o cămilă șchioapă,/ chiar dacă deșertul/ n-are pic de apă?” Livrescul, sursă esențială de inspirație, filtru al trăirilor, nu sugrumă însă spontaneitatea și capacitatea asociativă. Perceperea lumii prin intermediar cultural, sfidarea tabuurilor, umorul negru orientează și selecția textelor traduse. Capacitatea de invenție lingvistică este cu totul remarcabilă. Inventatoare a unei limbi
CASSIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286136_a_287465]
-
parte, tot mai puternic și mai permisiv demonstrate de eterogena mondenitate citadină, începând cu secolul al XIX-lea. Deloc întâmplător, figurile de romantici și prototipul „eternului student” din literatura acestei epoci „bântuie” asemenea locuri, din a căror substanță personalitatea lor livrescă împrumută mult, iar dadaismul se naște, în 1916, în Cabaretul Voltaire din Zürich, un loc des frecventat de Tristan Tzara. Avangarda și suprarealismul, apoi existențialismul parizian beneficiază din plin de perimetrul nonconformist al cafenelei, unde se dă citire manifestelor, se
CENACLU LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286162_a_287491]
-
slab roman al lui C. Cel ce a scris în registru poematic Cartea nunții n-a încetat niciodată să scrie versuri, cultivând o lirică mitologică (Fragment epic, Herodot IV. 8-9, Idilă teocritiană), bucolică (Georgicon), dar uneori cu reflexe romantice (Vânătorul), livrescă (Deborah, Fons Bandusiae), goliardică (Cântece de petrecere), s-a configurat mai târziu ca un poet al elementelor (aerul, focul, zăpada) în ciclul Lauda materiei, umbrit pe alocuri de conformism, și mai ales ca un cântăreț al erosului, în ciclul Statornicie
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
un cântăreț al erosului, în ciclul Statornicie din Lauda lucrurilor. Poezii ca Epitalam, Vino din Liban, mireasă, precum și O, tu cu ochi albaștri... sau Til a intrat în casă continuă să transmită o autentică vibrație lirică. Ele contrabalansează caracterul excesiv livresc al unei bune părți din versuri. În poemul dramatic Șun sau Calea netulburată, „mit mongol”, înstrunează C. pentru prima dată o „laudă a lucrurilor”, a elementelor primordiale și a circuitului cosmic. Șun e un înțelept și un poet, un conducător
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
aproape exclusiv cărților de poezie, publicate în revistele „Echinox” și „Familia”, C. și-a construit o personalitate și un stil. În Poezie și livresc sunt selectate treizeci de foiletoane critice (de fapt, dense eseuri-portret, adevărate medalioane), alcătuind, sub titlul Barometrul livrescului, un decupaj tipologic privitor la poezia românească de azi (de la Ștefan Aug. Doinaș la Mariana Bojan). Un Conspect și o Aplicație (fină interpretare a poeziei lui Mircea Ivănescu) trasează liniile generale spre o tipologie a spiritului poetic livresc. Acțiunea criticului
CISTELECAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286280_a_287609]
-
titlul Barometrul livrescului, un decupaj tipologic privitor la poezia românească de azi (de la Ștefan Aug. Doinaș la Mariana Bojan). Un Conspect și o Aplicație (fină interpretare a poeziei lui Mircea Ivănescu) trasează liniile generale spre o tipologie a spiritului poetic livresc. Acțiunea criticului se înscrie într-o campanie de recunoaștere, definire și „reabilitare” a conceptului, susținută, printre alții, de Adrian Marino și Al. Paleologu, și vizează descrierea și evaluarea fenomenului în spațiul poetic românesc. Explicând succint această „fenomenalitate în progresie, înscrisă
CISTELECAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286280_a_287609]
-
cultural”, C. constată că există „un tip de sensibilitate ce trăiește din mediere, și nu din frustețe și inocență, dintr-o cultură a senzației, și nu din senzația pură și diformă”. Având ca specific un dezechilibru al funcțiilor creative, „poezia livrescă se ivește în umbra celei clasice, reflexive și vizionare, destructurând nucleul ei funcțional”. După modul în care receptează „convenționalizarea poemului” și după reacția la „presiunea ideologiei literare”, poeții livrești se grupează, în terminologia criticului, în „rentieri ai convenției” și în
CISTELECAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286280_a_287609]
-
și diformă”. Având ca specific un dezechilibru al funcțiilor creative, „poezia livrescă se ivește în umbra celei clasice, reflexive și vizionare, destructurând nucleul ei funcțional”. După modul în care receptează „convenționalizarea poemului” și după reacția la „presiunea ideologiei literare”, poeții livrești se grupează, în terminologia criticului, în „rentieri ai convenției” și în „prizonieri ai convenției”. Obiectivul cărții nu este o investigare strict teoretică a livrescului, deși autorul caută să identifice criteriile tematice și stilistice, de atitudine și de viziune care îl
CISTELECAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286280_a_287609]
-
funcțional”. După modul în care receptează „convenționalizarea poemului” și după reacția la „presiunea ideologiei literare”, poeții livrești se grupează, în terminologia criticului, în „rentieri ai convenției” și în „prizonieri ai convenției”. Obiectivul cărții nu este o investigare strict teoretică a livrescului, deși autorul caută să identifice criteriile tematice și stilistice, de atitudine și de viziune care îl delimitează, ci descrierea și valorizarea varietăților sale în lirica românească modernă, fără să țintească atât un tablou complet, cât unul elocvent. Analiza ipostazelor individuale
CISTELECAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286280_a_287609]
-
Un destin istoric: Biserica Română Unită. Ancheta revistei „Vatra”, Târgu Mureș, 1999 (în colaborare). Repere bibliografice: Mircea Mihăieș, Vârtej încremenit, AFT, 1987, 3; Laurențiu Ulici, Al. Cistelecan, „Poezie și livresc”, CNT, 1987, 27; Radu Enescu, Cavalerul Cis în luptă cu livrescul, F, 1987, 8; Mircea Mihăieș, Pre-vernisaj, O, 1987, 28; D.I. Cenușer, Livrescul în poezie, T, 1987; 11; Mihai Dragolea, Al. Cistelecan, „Poezie și livresc”, ST, 1988, 5; Nicolae Oprea, Al. Cistelecan, „Poezie și livresc”, ARG, 1988, 10; Regman, Nu numai
CISTELECAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286280_a_287609]
-
în colaborare). Repere bibliografice: Mircea Mihăieș, Vârtej încremenit, AFT, 1987, 3; Laurențiu Ulici, Al. Cistelecan, „Poezie și livresc”, CNT, 1987, 27; Radu Enescu, Cavalerul Cis în luptă cu livrescul, F, 1987, 8; Mircea Mihăieș, Pre-vernisaj, O, 1987, 28; D.I. Cenușer, Livrescul în poezie, T, 1987; 11; Mihai Dragolea, Al. Cistelecan, „Poezie și livresc”, ST, 1988, 5; Nicolae Oprea, Al. Cistelecan, „Poezie și livresc”, ARG, 1988, 10; Regman, Nu numai, 174-182; Țeposu, Istoria, 191-193; Ștefan Borbély, Alexandru Cistelecan, ECH, 1994, 1-3; Papahagi
CISTELECAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286280_a_287609]
-
1959 într-o plachetă editată de Casa de Creație din Bacău. I s-au decernat Premiul Asociației Scriitorilor din Iași (1972, 1983, 1993) și Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1974). Poezia lui G. este dominată de întrepătrunderea dintre rafinamentul universului livresc și savoarea delicată a gesturilor și senzațiilor simple. Regăsirea simplității dă naștere unei euforii lirice cu atât mai intense cu cât îndepărtarea de o candoare resimțită ca „originară” este mai mare. Reîntoarcerea la paradisul sentimentului frust se face însă dintr-
GENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287210_a_288539]
-
nostalgia umbroasă a originilor (Amurg la Agapia Veche, Meșteri în ploaie), laolaltă cu bucuria reamintirii, în versuri ludice, a jocurilor copilăriei (Săritură-ntr-un picior) și cu elogiul vieții simple, în acord cu ritmurile naturale (Țapinarii). De cealaltă parte, influența livrescului apare, în finalul culegerii, în versuri care celebrează craii lui Mateiu I. Caragiale (Epilog la Curtea-Veche) sau universul operei lui Ion Creangă (Humulești, Ozana, Durată). Nuduri (1967), volum mai închegat și mai unitar, este expresia exploziei unui erotism intens, în
GENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287210_a_288539]