130,794 matches
-
răstimpul în care autoritățile sovietice goleau în cea mai mare grabă România cam de tot ce apucau, eroicii soldați roșii își făceau partea lor, după împrejurări. O listă județeană din 1948, numea pe luna respectivă: agresiuni contra jandarmilor 42, devastări locuințe, întrepridneri 7929, persoane jefuite 4105, femei siluite 213, uciși 56, răniți 27". Era, desigur, în ciuda liniei oficiale a unei tovărășii pe cât de recente, pe atât de calde, replica unui război dus adânc pe teritoriul sovietic. Dar și altceva. Cele peste
Cu istoria nu-i de glumit by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16203_a_17528]
-
a se rima în penta și hexametru. Din mai mulți cîți l-am văzut pe nici unul nu pare a ne fi cunoscut... Cam aceasta e starea lui de pînă azi și pe care doctorii ne-au declarat - cu ocazia achitării locuinței - că n-ar privi-o chiar ca grea dacă n-ar exista complicația boalei în familie." Reiese, de aici, și din alte documente, că poetul bolnav era întreținut de un grup de prieteni care cotizau, lunar, în acest scop. " Cheltuielile
Documente inedite Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16231_a_17556]
-
înfățișată, de pildă, scena răsfățării unui pui de monstru de către mama lui: " Trezit din somn, puiul de/ monstru pufăie, împroașcă,/ stropește cu stropi mici de/ salivă - o desfătare// mama monstrului e moartă/ de plăcere, despădurește un munte,/ strivește două, trei locuințe/ lacustre// caută nisip roșu/ pur pentru micul dejun// la plecarea familiei de/ monștri totul rămâne ars, pustiu/ stropii de salivă ai puiului de/ monstru au săpat în/ aer găuri negre prin care/ se scurge energia acestei lumi". Inconștiența cu care
Penelopa lui Matei Vișniec by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16248_a_17573]
-
să adopt registre variate... După Revoluție, v-ați întors de mai multe ori în România, cu gândul de a rămâne definitiv acasă. Ce v-a determinat să vă răzgândiți? Împrejurările se cam cunosc. Mi-a fost imposibil să obțin o locuință la care aveam dreptul, datorită primarului și a viceprimarului de atunci (din sectorul IV), corupți și lacomi. Unii au încercat să mă ajute, dar "mafia" s-a dovedit mai puternică. Deci, după cum am mai spus, am fost de două ori
Nina Cassian - "Simțeam nevoia unei evadări într-o zonă în care se mai putea strecura feeria" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16234_a_17559]
-
din resturi - chiar adunînd toate bucățile, întregul nu se mai poate forma niciodată, pentru că niciodată nu a existat. La fel ca în Casa spiritelor a peruanei Isabel Allende, ceea ce face să meargă mai departe complicatul angrenaj al familiei Valldaura este locuința lor, spațiul sacru ce adăpostește copii nelegitimi, adultere, ură, boală, moarte, dar și dragoste, multă dragoste. Bîntuiți de demonii păcatelor și amorurilor de tinerețe, Teresa și Salvador, apoi Sofia și Eladi trăiesc cu iluzia evadării, sfîrșind inevitabil prin a fi
Mărirea și decăderea casei Valldaura by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16272_a_17597]
-
americanul care merge să vadă Othello. a acaparat totul: de la limbaj și comportament la televiziune, de la muzica pe care o difuzează F.M.-urile sau care face săli pline la reclame, postere, publicitate în general, de la aspectul străzii la acela al locuințelor, de la paradele de modă la paradele militare. E de prost gust, în politică, să-ți insulți predecesorii acuzîndu-i că au făcut totul rău, să devii parlamentar fără să ai habar de răspunderea care-ți incumbă; e de prost gust, cînd
Prostul gust by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16326_a_17651]
-
evenimente care au preocupat și chiar au obsedat presa: eclipsa de soare, Jocurile Olimpice, trecerea într-un nou mileniu, însoțită de spaima că va avea loc sfârșitul lumii etc. Peisajul însuși este actualizat: în locul pădurilor tenebroase, al palatelor, apar blocuri de locuințe, restaurante, piețe publice din diferite orașe ale lumii. Din realitatea vieții de fiecare zi se alunecă aproape pe neobservate în fantastic. În Călătorie fantastică în vreme de eclipsă, doi dintre eroii-copii ai cărții, Alexis și Alexandra, se suie într-un
UN PROFESIONIST AL SCRISULUI by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16348_a_17673]
-
lațul s-a strâns primejdios de mult în jurul delicatului său gât. Generalul Stăculescu sărac lipit pământului?! Haida-de! Numai cine n-a călătorit în ultimii zece ani în străinătate își imaginează că poți subzista în Occident pe gratis! Costă mâncarea, costă locuința, costă transportul, costă telefonul! Să se bazeze dl. Stănculescu doar pe banii de pensie și pe micile economii (în lei, firește!) ale familiei? Sau te pomenești că, în virtutea piciorului rupt în revoluție, dl. Stănculescu e sponsorizat de vreo fundație umanitară
"Cipăndeil"-ii au psihicul labil by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16346_a_17671]
-
oarecum "exotice". Vom vedea imediat și de ce. Acțiunea se petrece la vreme de iarnă grea, în București, într-un interval strict delimitat, între 2 februarie și 14 februarie 1997. Decorurile alternează: Hotelul Sofitel, cu toate dependințele sale de lux, cîteva locuințe particulare, clădirea ambasadei germane de pe strada Rabat, parcurile Herăstrău și Cișmigiu, cîteva străzi, restaurante, Cazinoul - toate din București. După Charlotte care, sosind în București, își face prima intrarea pe scenă, restul personajelor romanului nu întîrzie nici ele. Conform protocolului, ele
Thomas Prinz - Sosirea la București sau Charlotte în acțiune by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16323_a_17648]
-
de lapte de ren muls chiar de soția intendentului hotelului, - o laponă tăcută, luată de nevastă de tânărul englez, un blond finuț, având în grijă hotelul de turiști, modern, cocoțat pe niște stâlpi negri de bazalt cu aerul unei confortabile locuințe lacustre. Lacuri și aici, ca în toată Finlanda. O puzderie, peste tot. Apă limpede, albăstruie, rece ca gheața, în adâncul căreia înoată pești capabili să reziste la temperaturile cele mai joase și care - se spune, peștii în persoană, adică - luptară
Cercul arctic by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16417_a_17742]
-
avere, de amanți persecutați de soartă, bănuitori, litigioși sau numai posesivi ș.a.m.d. Remarcabil la Ioan Neșu este darul de a trece rampa spre inima și mintea cititorului prin tehnica simplității nedisimulate și prin temeritatea locului comun. Descrierea unei locuințe improvizate în apropierea Călmățuiului, a obiectelor din ea, ca rapel al zugrăvirii vieții și morții personajului Cișimis, este antologică. Introducerea detaliului vizual, parte a rețelei epice, se asociază cu flash-uri psihologice relevau, susținute mereu de fapte și părelnice amintiri
Povestiri din zona gri by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16428_a_17753]
-
de spațiu, bărăgan de jur-împrejur cît încape. Aici s-a ridicat un palat, dincolo un bordei, aici s-a tăiat un parc, dincolo a rămas un loc liber, un iaz, un crîng printre case. Nicăieri ordinea lipsită de farmec a locuințelor paturilor de mijloc nu ocupă mult loc; aceasta pătură extrem de onorabilă, dar puțin interesantă pentru pictor și poet, este slab reprezentată în București; cu atît mai mult șunt însă aristocrația și sărăcia din palatele și bordeiele tihnite. Dincolo se înalță
Călătoria lui Kunisch by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16451_a_17776]
-
definitiv la București, profesorul publicase deja 4 volume din Filocalia, Viața Sf. Grigore Palama, Ortodoxie și românism, Isus Cristos sau restaurarea omului. Era prea cunoscut ca să nu i se ofere un post la catedra Institutului de Teologie și chiar o locuință destul de precară, unde va locui aproape 30 de ani. Autoarea susține că părintele Stăniloae n-a făcut parte din grupul Antim și mișcarea spirituală Rugul Aprins, deși în 1958 va fi arestat și condamnat la cinci ani de închisoare în cadrul
Credința trăită by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16484_a_17809]
-
sfâșietoare. Este ca și cum am vizita Atlantida, știind că nu avem nici o posibilitate de-a o scoate din adâncul oceanului. Cum se trăia în România de altădată? Annie Bentoiu ne plimbă pe străzile Bucureștiului (oraș în care familia ei avea o locuință în Piața Amzei, folosită alternativ cu reședința din Oltenița), ne arată șlepurile de pe Dunăre, ne duce la munte, ne introduce în mediul studențesc (povestind cum a devenit studentă la Drept), ne creează prilejul de a înțelege cum iubeau tinerii pe
Annie Bentoiu își amintește... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16481_a_17806]
-
și bocete, ca mulțimea adorînd oasele sfintei Paraschiva?... Adio, Moșule bun și cu barbă! Adio, îngeri, arhangheli, demoni! Mileniul vostru expiră... Doar Poetul mai veghează: De-atîtea nopți aud plouînd, Aud materia plîngînd... Sunt singur, și mă duce-un gînd Spre locuințele lacustre.
Ordinatorul suprem - 3000 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16544_a_17869]
-
Ungaria. Am dormit la un austriac, nu mai intru în detalii, care ne-a dus a doua zi... Hai să vin totuși cu un detaliu. Cînd am ajuns noi, austriacul era pe cîmp și-am rugat să ne dea o locuință pentru o noapte. Deci nu era nimic pregătit dinainte? Nu, aici eram deja în Austria și aveam încredere în austrieci. Am fost colosal de bucuros la Viena, cînd am văzut că austriecii, deși ocupați de ruși, titrau într-un ziar
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
limbaj inteligibil a caznelor la care au fost supuși, pentru că supliciul a pătruns nu doar în carne, ci la nivelele cele mai adânci ale minții și ale sufletului. Mulți foști supliciați, odată eliberați din detenție, se simt protejați doar înăuntrul locuințelor lor regăsite, de unde refuză să mai iasă. Aceste case închise sunt și trupul, dar și gura lor care nu vrea să vorbească, care refuză să se deschidă și tace. Ceea ce trebuie ei să recupereze sunt glasurile firești, care au evadat
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
de realitățile americane care pe atunci îmi erau perfect străine, l-am rugat să-mi acorde o întrevedere de lămuriri. L-am vizitat de două ori - firește cu aprobarea directorului editurii în care lucram și pentru care traduceam cartea -, la locuința surorii Floricăi Bagdasar, unde se instalaseră soții Bellow. Era iarna 1977, anul cutremurului, și Bucureștiul arăta mai sordid, mai friguros, mai urîcios ca oricînd. Pentru Bellow, picat din calda bunăstare din Chicago, din luxul vieții unui scriitor de mare notorietate
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
de realitățile americane care pe atunci îmi erau perfect străine, l-am rugat să-mi acorde o întrevedere de lămuriri. L-am vizitat de două ori - firește cu aprobarea directorului editurii în care lucram și pentru care traduceam cartea -, la locuința surorii Floricăi Bagdasar, unde se instalaseră soții Bellow. Era iarna 1977, anul cutremurului, și Bucureștiul arăta mai sordid, mai friguros, mai urîcios ca oricînd. Pentru Bellow, picat din calda bunăstare din Chicago, din luxul vieții unui scriitor de mare notorietate
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
Atunci locuiam în casa bunicului ( "Conu' Mitiță"). El murise de mult, în 1916, aproape în același timp cu Regele Carol I. Casa se află și acuma, la capătul actualei străzi "Pictor Verona". Camerele mari erau închiriate unei societăți agricole. Fostele locuințe de servitori fuseseră frumos amenajate pentru mine.Aveam de toate: pat, mobile, pian. Buna mea mamă, avusese grijă... Era plăcut. Jenică Țuculescu venea zilnic. Se întâmpla să mănânce la mine. Mă anunța zicând: " Vin la o conopidă". Pe vremea aceea
Mărturii inedite despre Ion Țuculescu - In memoriam Eugenia Iftodi by Dr. S. Sturdza () [Corola-journal/Journalistic/11869_a_13194]
-
simplă ficțiune. Povestea începe cu călătoria ultraorășenilor (două perechi și un agent imobiliar), sătui de hotelurile de cinci stele de pe mapamod, spre un loc izolat din provincie, pentru a vedea o clădire, momentan lipsită de utilități, pusă în vînzare ca locuință de vacanță. Dependenți de celulare și de problemele de serviciu de care se ocupă non stop și în timpul călătoriei cu automobilul (cît timp telefoanele au acoperire), eroii noștri, rămași în pană noaptea, în ploaie, cer găzduire, fără să știe, tocmai
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
de pe Aviator Petre Crețu, în zona în care, în tinerețe, locuise împreună cu Gellu. Pe strada Paul Greceanu, bloc 20 A, etajul I Nu uita codul, 059", mi-a spus Lyggia la telefon, când am vizitat-o prima oară la ultima locuință, cu acea grijă a ei pentru detalii practice care să-ți vină în întâmpinare. Apartamentul era mai mare și mai luminos decât cel vechi. Într-adevăr, lucrurile pe care le văzusem dincolo, arătau altfel aici, se vedeau, erau în lumină
Amintiri cu Lyggia Naum by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/11910_a_13235]
-
fi avut Gellu aici, să scrie", mi-a spus ea, după ce mi-a oferit o cafea și și-a aprins o țigară, cu un gest ștrengăresc, de elev care fumează deși n-are voie. Era extraordinar de activă în noua locuință, unde, din nou, prietenii fideli pe care nu știa cum să-i răsfețe mai bine (și reciproc) o ajutau să pună în ordine arhiva "Gellu Naum", dar plâgea și ofta și râdea și începea o frază din două cu Gellu
Amintiri cu Lyggia Naum by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/11910_a_13235]
-
originea, ne spune doamna Tey, într-un înscris. Un manuscris, transcris, rescris, pînă la urmă - plagiat după aproape un veac, care a devenit acuză fără drept de apel, de-a lungul veacurilor și în veci. Un manuscris găsit în podul locuinței părăsite a lui Sir Thomas Morus, la o vreme după moartea acestuia (încă un asasinat politic, după cum ne amintim din derularea altui film) și atribuit, fără vreo îndreptățire acestuia. Și astfel, printr-un fals postum deliberat, alt fals postum, deliberat
Scrisorile primejdioase by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/11940_a_13265]
-
am lenevit, la un spațiu locativ nu numai decent ci și sigur. Aud din fundal o voce care mă judecă: "Constanța Buzea, de ce nu te-ai dus după '89, când se putea, să ceri și tu de la Uniunea scriitorilor o locuință? Atunci când, printr-o mișcare inteligentă de condei, au primit casă cei mai mulți dintre scriitorii cu probleme locative acute". De ce nu m-am dus? Pentru că la vremea aceea, cei care locuiau în case naționalizate păreau a fi în siguranță, plăteau chirie la
Despre supraviețuire by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/11936_a_13261]