3,158 matches
-
Gheorghe Grigurcu Spre deosebire de majoritatea poeților noștri născuți în anii '50, atrași de ludic, de zeflemea, de o deriziune în raport cu solemnitatea temelor existențiale (al cărei revers pozitiv ar trebui să-l constituie cultul realiilor umile, neglijate însă în temeiul cinismului conținut în ironie), Dan Damaschin rămîne străjer neînfricat - pe înaltul platou al marilor întrebări
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
Ambiția lui Nimigean mi se pare mai mult decât o provocare. Crimele lui Abăza, urmărite minuțios de indivizi și euri stranii, definesc, minuțios, o poetică a patafizicului. Destul de puțin cunoscut la noi, Alfred Jarry a creat o realitate parodică și ludică dincolo de metafizică. El consideră patafizica știința soluțiilor imaginare, a lumilor paralele, cea mai pură dintre discipline. Patafizica „acordă simbolic lineamentelor proprietățile obiectelor descrise prin virtualitatea lor”. Patafizica este o filosofie asurdistă, idealistă dincolo de absurdul însuși, deoarece presupune că orice eveniment
Un roman patafizic by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3652_a_4977]
-
germ. Schwung ,elan, avînt": conservarea lui ș este motivată etimologic, dar cine nu se gîndește la etimologie folosește și formele jvung sau jvunc). în marea majoritate a cazurilor actuale este însă vorba, pur și simplu, de o intenție expresivă, ironică, ludică. Am găsit extrem de multe exemple în care se poate vedea cum substituția ș/j a depășit contextele normale de asimilare (jmecher, dujman), apărînd nu numai înainte de consoane surde (dejtept, mijto, nijte) - unde s-ar putea încă explica printr-o pronunție
Ș/J by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12356_a_13681]
-
simfonic al Filarmonicii, ne-a prezentat Concertul pentru două piane și orchestră de Francis Poulenc. Ne-a întărit convingerea că tinerețea este o stare a spiritului. Nu a ales întâmplător această muzică în care exultă însăși esența spiritualității franceze, între ludic și imaginativ, între culoare și farmec melodic. Este un tablou de mare atracțiozitate în care poți întâlni - dacă le găsești, dacă le dibui - frânturi melodice din opere franceze și italiene, scăpărari ale clasicismului vienez; este un puzzle imaginat de un
Aniversările muzicale ale primăverii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7505_a_8830]
-
cu viola constituie astfel un tandem care dă temei inclusiv muzical relației cu tovarășa sa de viață și de muzică, cu violista Sanda Crăciun Popa. Iar aceasta pentru că Popa este un spirit viu, neliniștit, nerăbdator, un muzician pentru care dispoziția ludică se constituie înt-o condiție a creației înseși. A îmbogățit literatura instrumentului său prin aranjamente muzicale care pornesc din Baroc și ajung în contemporaneitate. Cu totul recent, la Ateneu, în compania colegilor filarmoniști, a dirijorului Jin Wang, ne-a dăruit una
Aniversările muzicale ale primăverii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7505_a_8830]
-
trece de la un gen la altul, de la un limbaj la altul, de la un material la altul, de la o tehnică la alta, de la o atitudine la alta și de la o viziune la alta cu un soi de urgență care transformă exercițiul ludic și dorința de primenire într-o adevărată misiune. La originea acestei enorme nevoi de mișcare și a capacității de a privi panoramic și unificator o realitate esențialmente fragmentată stă, în mod indubitabil, dualismul profund al artistului, unul născut din chiar
Max Dumitraș sau despre sculptura Zen by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9825_a_11150]
-
critică)? Pentru o atât de generos explicitată și arborescentă problematizare a unor chestiuni dintre cele mai concrete, orientate să susțină efortul creator (mai puțin în varianta sa juvenil genială, cât matur onestă) - exemplele sunt și ele luxuriante, de o erudiție ludică. S-ar putea bănui, printre nenumăratele și variatele subiecte de teze oferite spre ilustrare, unele pe care autorul însuși ar fi vrut să le dezvolte. Limitându-se la schițarea lor în cartea de față, el pare totuși să rescrie interior
Eco se amuză by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16521_a_17846]
-
Nu lipsește mise en abîme-ul pentru un regizor care-și fixează reperele în spectacolul dramatic, unul dintre cele mai reușite momente ale filmului fiind un excelent decupaj chaplinesc la proiectarea unui film propagandistic și care mi-a amintit de inserțiile ludice de film mut din I served the King of England (2006) al lui Jiri Menzel. Scena merită discutată, întrucît ea oferă o vedere în secțiune asupra întregului film. Sătenii sunt aduși la o vizionare în aer liber a unui film
Zgomotoasa nuntă mută by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7857_a_9182]
-
al lui Kusturica, oferind astfel și un reflex suprarealist filmului. Bunica (Tamara Buciuceanu) și Bunicul (Victor Hrebenciuc) sunt excelent creionați de regizor, iar dinspre cuplul de tineri însurăței Iancu (Alexandru Potocean) și Mara (Meda Victor) răzbate un aer de savoare ludică și un fel de paradisiacă exuberanță care face să leviteze miresele lui Chagall. Există riscul pe care regizorul cred că-l confruntă conștient de a pierde autenticitatea întregii povești derapînd spre kitsch prin împingerea spre burlesc și spectacular a personajelor
Zgomotoasa nuntă mută by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7857_a_9182]
-
Eino Ewers, Suzanne Pouliot, Noëlle Sori, Roberta Pederzoli, Elena Paruola, Riitta Oittinen, Chiara Elefante, Elena di Giovanni, Sandra Beckett, Catherine d’Humières, Nelly Chabrol Gagne, Gilles Brugères, Fernando Azevedo etc. Un loc deosebit acordă autorul noțiunilor de videosferă, de imaginar ludic și de carte-obiect, de literatură transgenerațională, mediologie, termeni necesari pentru a putea vorbi despre mai mult decât o literatură pentru copii, despre o cultură și chiar o producție pentru copii. Poate fi vorba și de termeni mai rari ca „flip
Despre joc, copii, cărți și traducerea lor la ora mondializării by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4479_a_5804]
-
benzii desenate a lui Michel Onfray despre Nietzche readuce în ochii și mintea cititorului ideile acestuia despre copil și viitorul omenirii. Nu e de neglijat nici reîntoarcerea criticului asupra unor idei despre baroc și literatura pentru copii și, în mod ludic, reîntoarcerea leului copilăriei în drapelul care îl propune ca figură emblematică a ei, după ce își ajută eroul aflat la greu, în albumul Revoluție de Sara. Cu o deosebită prospețime și un optimism lucid, Jean Perrot conchide că râsul eroilor videosferei
Despre joc, copii, cărți și traducerea lor la ora mondializării by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4479_a_5804]
-
adică asemenea unui mediu perfect transparent. Acest tip de ambivalență poate lăsa impresia că Marin Gherasim se joacă cu privitorul și, la o analiză mai atentă el chiar o face, dar joaca lui este una gravă, el posedînd acel spirit ludic care ține de reflexul fundamental de viață și nu de unul strict tehnic și gratuit, fără miză și fără finalitate. Această joacă se extinde și în spațiul care privește scopul imediat al reprezentării, situat ambiguu, undeva la intersecția motivului cu
Expresionismul și codurile spirituale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7140_a_8465]
-
ca metaforă extinsă și chiar contextuală a imposibilității nevinovate, a unui antipozitivism funciar, a unui relativism de cursă lungă. Într-un fel, depășind delimitarea impusă de copertele volumului, titlul spune ceva - și nu puțin - despre relația cititorului cu textul. Un ludic utilitar, un defect oricând disculpabil, un exotism stilistic obligatoriu, o elegantă incompatibilitate în pofida apropierii - toate ne sunt promise și toate ne sunt retrase pe parcursul adâncirii în capitolele Cărții de colorat pentru orbi. Ineditul acestui roman, atât cât este, vine din
Cumințenia pământului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8835_a_10160]
-
de greoaiele tancuri sovietice/ trebuie înlocuit/ cu un regim liber consimțit,/ democratic,/ supravegheat/ de frumoasele,/ ultraperformantele/ și extrem de competitivele/ tancuri NATO" (Intrarea în NATO). Manifest politic, dar și pur și simplu uman, efectuînd vivisecții dureroase, sub perdeaua unei retorici fals ludice, voit desentimentalizate, poezia lui Augustin Pop reabilitează conceptul "angajării", terfelit, în răstimpul puterii comuniste, de industria barzilor ce l-au adulat, indicînd că e posibilă o punte onorabilă peste acest hiatus către poezia onest-militantă din trecut. Scriitura uscată, echivoc surîzătoare
Absurdul ca instrument by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15535_a_16860]
-
se destramă, își pierde normalitatea, se deconstruieste. Același lucru este valabil și pentru naționalitatea lui Moraes, resimțită că o naționalitate infirmă, incompletă, dureroasă. Născut dintr-un tata evreu și o mamă catolică, nu-și poate gândi condiția decât în termeni ludici, creând din cele două cuvinte, "evreu" și "catolică", alte două noi, "evrolic" și "catreu" (în engleză "jewholic" și "cathjew"): "Eram amândouă și nici una; un anonim evrolic, o nulitate catreu, un ghiveci, o potaie corcita. Eram - care e cuvântul ce se
ORASUL PALIMPSEST by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/18077_a_19402]
-
din județul Maramureș, absolvent al Facultății de Filologie, secția română-spaniolă, a Universității din Cluj) lucrează încă din timpul studenției ca redactor la revista Echinox (1974-1978). Scrie cronică cinematografică, ia interviuri unor personalități, compune și o piesă de teatru amuzantă, Școala ludică, în care, alături de alți echinoxiști, joacă Radu G. Țeposu, Emil Hurezeanu și autorul însuși. înțelegerea scrisului ca o colaborare în regim de exuberanță studențească și, totodată, ca o participare la un complot împotriva prostului-gust specific propagandei comunistei face din Ioan
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16837_a_18162]
-
Ioan Groșan o pradă sigură pentru activiștii postmodernismului, care s-au grăbit să și-o anexeze. Este un abuz, întrucât esența acestei literaturi constă în altceva decât în jocul de-a literatura. Când se lasă cu adevărat în voia spiritului ludic al unui fost student de la filologie, așa cum se întâmplă în O dimineață minunată pentru proza scurtă și Insula și așa cum fac toți postmoderniștii propriu-ziși, Ioan Groșan scrie, ca și ei, o literatură agreabilă, dar minoră.) Ioan Groșan seamănă prin preocupări
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16837_a_18162]
-
care elita societății românești a trebuit să o îndure ca pe un coșmar. Ca pe un blestem cumplit. Nici o secundă tonul lui Dinu Cernescu nu devine unul melodramatic cînd își amintește adolescența și prima parte a tinereții. Dimpotrivă. Umorul, spiritul ludic aduc în prim plan farmecul unor chipuri pitorești, a l unor locuri din București care ascundeau forme de supraviețuire, de sens al vieții. Impresionant. Rafinamentul și eleganța acompaniază aceste însemnări-confesiuni. Sînt multe scene incredibile. Aiuritoare de-a dreptul! De pildă
Ce este infinitul pentru dumneavoastră? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6848_a_8173]
-
capitol despre cuvintele și expresiile care sînt simțite de vorbitori ca aparținînd limbajului infantil (baby talk): folosite de copii, de maturi pentru a le vorbi copiilor, sau - tot de maturi - în diverse scopuri stilistice, în primul rînd cu intenție ironică, ludică. Nucleul stabil al categoriei e format din termeni ca papa, nani, buba, cîh, gigea, cuțu, nenea, tanti, hipocoristice ale unor termeni de rudenie (mămică, tătic, mamaie, tataie), sintagme tipice (papa bun, face nani, are buba), eufemisme pentru organele sexuale și
"Ata ete" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14723_a_16048]
-
localizare), multiversitate (din multi- și universitate), democratură (democrație + dictatură) etc. Unii dintre acești termeni intră definitiv în lexic (pentru engleză, sunt citați adesea smog (din smoke și fog) sau mai recentul brunch (din breakfast și lunch). Alții sînt creații efemere, ludice, așa cum au apărut foarte multe în presa românească de după '90 (polițieni, milițiști) și cum se pot găsi în număr mare la Paul Goma (slavonvechite, vechincuiate) sau la Luca Pițu (universecuritari). Succesul acestor cuvinte-valiză depinde de context, de factori exteriori - cine
"Fabulospirit" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9522_a_10847]
-
trecut-prezent, recursul la arte și jocuri (scrimă și șah, pictură și muzică) reînvie romanul popular, modelul preaiubit fiind foiletonul secolului al XIX-lea și regele acestuia, Alexandre Dumas, pe care îl omagiază în spirit postmodern, într-un amestec debordant de ludic și livresc, de fantezie și erudiție. Seria ajunsă la cinci romane Căpitanul Alatriste arată un autor îndrăgostit de "Secolul de aur" spaniol, hotărât să-și contamineze cititorii cu farmecul iberic. Toate războaiele planetei Ceva lipsea totuși din panoplia lui Arturo
Granițele ficțiunii, după Arturo Pérez-Reverte by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8591_a_9916]
-
trec prin gură asemeni gumei de mestecat pentru a rămâne din ele o aromă și uneori nici măcar atât. Prefer tricourile lui de o mie de ori celor cu Che Ghevara cu basca lui cu stea în frunte. În micul univers ludic al artistului, articulația devine bucurie, invectiva nu mai are nicio fărâmă de sarcasm, nicidecum de violență, ci acea voioșie deliberat clandestină a unui gest provocator și inocent în același timp: Suck My Book, Suck My Shoes, Suck My Mojito, Suck
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6333_a_7658]
-
mai sigură, adică cea mai aproape de intențiile autorului." Desfășurarea românului seamănă în mare măsură cu desfășurarea unui joc de șah. Autorul se joacă de-a literatura, dar se joacă în deplină cunoștință de cauză, cunoscând bine regulile domeniului. Spiritul sau ludic n-are nimic comun cu naivitatea. Este vorba de fapt de o formă de rafinament. Se dovedeste astfel încă o dată că autorii care debutează cu manifeste literare dinamitarde ajung la maturitate un fel de aristocrați ai scrisului. Dumitru Tepeneag, Pont
COMEDIA LITERATURII by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17826_a_19151]
-
de Renart”, din Franța secolelor XII și XIII, și dramatizat de Constantin Dicu. Reprezentația aduce, în fața publicului spectator, povestea unei trupe de artiști care reimaginează aventurile istețului vulpoi medieval, jucându-se de-a teatrul în teatru. Îmbinând, într-o manieră ludică, parodiile muzicale și fabulele moralizatoare, "Renart Vulpoiul" se dorește a fi un spectacol distractiv, pentru copii și părinți deopotrivă, o întâlnire neconvențională cu teatrul, la granița dintre scenă și regatul animalelor. Regia: Constantin Dicu; Scenografia: Vladimir Turturică; Asistent scenografie: Anca
Începe cea de-a 49-a stagiune pentru Teatrul Ion Creangă by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/72188_a_73513]
-
de-a dreptul extraordinare. Desigur, azi o asemenea exemplaritate riscă să pară neverosimilă sau, mai rău, să fie dedramatizată ori chiar bagatelizată. Postmodernitatea nu mai suportă convingerile tari, gravitatea e suspectată și deseori ironizată, tragicul trebuie neapărat agrementat cu spirit ludic spre a fi tolerat. Nici modernismul anterior nu dădea o importanță prea mare biografiei unui creator. Ceea ce conta era opera. Distincția proustiană între eul estetic și eul empiric a transformat interesul pentru viața unui artist într-o preocupare nerelevantă, chiar
B. Fundoianu, 65 de ani de la moarte by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/6835_a_8160]