3,374 matches
-
vers, fie a datelor definitorii pentru un stil/ o temă/ o tipologie etc. Nu se definitivase încă o conștiință generică a parodiei, iar autorii o foloseau știind că se află la intersecția mai multor genuri, uneori dintr-o simplă înclinație ludică, alteori cu vehemență satirică, selecționându-și însă textele sau autorii "atacabili" din genuri diferite. În spațiul prozei, plăcerea ficțiunii și gustul pentru eroic sunt înlocuite de plăcerea povestirii, de cultivarea discursului/ discursurilor aparținând diverselor personaje, printre care și cel care
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
pentru eroic sunt înlocuite de plăcerea povestirii, de cultivarea discursului/ discursurilor aparținând diverselor personaje, printre care și cel care narează așa-zisele evenimente (de fapt simple pretexte pentru trecerea de la un stil la altul, de la registrul serios la unul comic/ ludic etc.). Oratorismul unei scrieri precum Satyricon nu pune totuși în umbră nici parodia acelor scrieri didactice pe care Petronius o realizează atribuindu-le personajelor sale tot soiul de libertăți și îndepărtându-le de morala epopeică. Deși romanul este, la începuturile
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
etc. Seneca practică astfel cu succes ulterior denumita tematizare a naratorului, procedeu eminamente parodic trimițând la ideea unei poetici răsturnate ce s-ar găsi înglobată, de fapt, în orice narațiune de gen. Cel care narează aici o face la modul ludic, jucându-se, pentru început, cu principiul verosimilității, luând în derâdere tipul realist de introducere în "miezul faptelor" prin fixarea cronotopului: "Vreau să încredințez posterității spre aducere aminte ceea ce s-a petrecut în cer la trei zile înainte de idele lui Octombrie
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
a transformat dintr-o critică la adresa unor creații/ creatori într-o creație înțeleasă ca întreg și funcționând după reguli proprii. Aproape că nu există opere de acest gen în care un narator sagace și întotdeauna cu un deosebit simț al ludicului, amuzându-se pe socoteala personajelor/ situațiilor pe care le "împrumută" doar temporar din opera altor scriitori, rar malițios, să nu ne surprindă cu intervențiile lui. Există însă și excepții, momente în care iese în evidență parodia anumitor stiluri, precum cel
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
intervenția divină și de pedeapsa ulterioară morții. Observând că lectura lui Epicur îi "izbăvea" pe oameni de temerea de Apocalipsă, parodiștii (nu trebuie menționați numai cei italieni) își îndreaptă armele împotriva motivului Lumii de Apoi, multe din scrierile lor transformând ludic chiar Infernul dantesc. Cel puțin două episoade se cuvin menționate: cel al morții prin râs din Morgante a lui Luigi Pulci și Infernul-pe-dos, în care diavolul este depășit în răutate și viclenie de nevastă, din Belfagor Arhidiavolul sau Povestea dracului
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
formal, dar cu material lexical ca urmărește distorsionarea sensului. În paralel, trebuie ținut cont și de faptul că "încă de la sfârșitul secolului al XIV-lea, lamentațiile amoroase din sonetele lui Petrarca sunt parodiate"205, chiar forma sonetului trece în registru ludic și este coborâtă de pe piedestal. Divina Comedie mai mult decât orice altă operă a îndemnat la parodie, tocmai pentru că aderența ei la public a fost maximă. Lorenzo Magnificul a reușit să dezvolte un comic de calitate (Simposio sau I Beoni
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
vârcă/ Înaintând, și află că-i năpârcă!". Față de celelalte poeme eroi-comice renascentiste, Ariosto introduce elementul moralizator, trimițându-ne cu gândul la fabule. Îl vom regăsi în mai toate episoadele, fie ele și secundare, ceea ce ne îndreptățește să afirmăm că intenția ludică are și o coloratură satirică: Deși ia multe chipuri, țineți minte:/ Aceeași este nebunia! Este/ Ca o pădure plină de cuvinte/ Ce-atrage și te pierde fără veste,/ În sus, în jos, în urmă, înainte.../ Dar, ca să-nchei, vreau să
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
pentru acea epocă) pluralitate de sensuri a unui roman ce a pariat mai degrabă pe nuanța parodistică decât pe referințele precise la mode/ modele precise, intuind, poate, că le va depăși. Sub acest aspect, parodia se alătură, în romanul cervantesc, ludicului: chiar prim-planul textual pe care ni-l propune textul emis de autor își conține, câteva pagini mai încolo, propria negare. Ca într-un joc de șah, ni se dezvăluie "mișcarea inteligentă", abilă de-abia în momentul în care nu
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
anagrama autorului, Alcofribas Nasier, tipărită cu caractere îngroșate, nu lasă loc nici unor speculații cu privire la identitatea sa. Interesant de urmărit este și modul în care evoluează percepția lui Rabelais însuși asupra prezenței sale pe frontispiciul cărții: dacă în primele cărți semnează ludic, parodiind chiar ideea autorității auctoriale (sau, după unii, încercând să se sustragă cenzurii), numindu-se "Domnul Alcofribas", dar neuitând să-și adauge particula nobiliară "abstrăgător de chintesență", vom constata că, ulterior, Cartea a treia va fi alcătuită chiar de "Domnul
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
orice amănunte de istorie literară, opțiunea sa a ținut și de ideea de parodie, anticipând procedeul tematizării naratorului pe care François Rabelais îl folosește până la epuizare. Construind un alter-ego printr-o anagramă, romancierul și-a asumat și denunțat gustul pentru ludic, apoi a urmărit să dezvelească gravitatea satirei printr-un umor care se adresează, în egală măsură, oricărei vârste și oricărei categorii umane, dovedindu-se cu atât mai hâtru cu cât realiza că nu toate îl vor percepe la fel. Tipul
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
nici parafrazările comice ale stilului homeric, de genul invocației "Grăiește, zeiță mai mare pe veac și istorie, și spune-mi pe cel ce păși mai întâi pe câmpul de luptă". Importanța textului în economia lucrării noastre reiese însă din sublinierea ludicului drept parte esențială a parodiei literare. Această a doua parte funcționează ca o exemplificare imediată a tezei expuse până atunci de un "librar" închipuit, custodele Bibliotecii regale, cu privire la "cărțile de controversă" în rândul cărora trebuie căutate și parodiile și care
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de precizie la care vor ajunge, mult mai târziu, Genette sau Hutcheon în stabilirea operelor literare parodice. Rezultatul? Atunci când sub semnul parodiei sunt "puși perechi, perechi împreună sau chiar înjugați de scoarțe" eroi și antieroi, motive literare aflându-și antiteza ludică "precum în amestecătura otrăvurilor contrarii", se așteaptă ca "veninurile să li se poată cumpăni într-olaltă cu folos"279. Și ce alt folos dacă nu repunerea în circuit a operelor/ autorilor care vădeau tendința de a-și pierde și publicul
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
în dezvoltarea propriei terminologii, cum singur o mărturisește. Oricum, textele la care ne-am referit se opresc asupra unui aspect esențial în teoriile pe care secolul XX le închină parodiei: dialogul (între opere, autori, teme sau motive literare) și tenația ludicului. Un exemplu fericit pentru ilustrarea teoriei de mai sus este parodia realizată de William Thackeray la arsenalul de procedee specifice romanului istoric, avându-l ca punct de plecare pe Walter Scott cu al său Ivanhoe. Este vorba despre un roman
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
părți" ca parodie; revenim așadar la ideea recognoscibilității textului de origine în opera literară parodică. Tot Tînianov face referire la același factor comic de care uzase și Tomașevski și care, ulterior, își va adjudeca tipuri de discurs diferite, subsumând ironia, ludicul etc. Comicul asigură glisarea dinspre stilizare spre parodie, căci "stilizarea, motivată sau subliniată în plan comic (s.n.), devine parodie". Așa se face că, spre exemplu, parodiind o tragedie vom obține o comedie, posibil fiind și reversul, din parodierea comediei să
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
pentru că, în goana după estetizarea și esențializarea intelectualistă a literaturii, după noutate cu orice preț, el s-a îndepărtat de la adevărata și marea tradiție literară a secolelor trecute. Această tradiție (adică adevăratul trecut) se cuvine recuperată și reinterpretată în spirit ludic, ironic și parodic, adică postmodern, ceea ce presupune întotdeauna, de cealaltă parte a baricadei lui Moebius, solidaritate și nostalgie. Postmodernismul în această manieră slabă este deci o reacție la izgonirea din poezie, de către moderniști, a plăcerii lecturii, a fabulației, a digresiunii
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
un gen sau altul (roman de aventuri, nuvelă sau poem eroi-comic), tinde și chiar devine un gen în sine. Chiar anumite teme revin obsesiv. Și parodiștii postmoderni își îndreaptă armele împotriva motivului Lumii de Apoi, multe din scrierile lor transformând ludic, din nou, Infernul lui Dante 308. Moartea prin râs din Morgante a lui Luigi Pulci și Infernul-pe-dos, în care diavolul este depășit în răutate și viclenie de nevastă, din Belfagor Arhidiavolul sau Povestea dracului care și-a luat nevastă a
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
ajungând uneori la performanța apariției unor noi specii, cât și postmodernismul, atunci când pune accentul pe eterogenitatea codurilor. Până și critica ajunge să se numească în concepția lui Raymond Federman criticfiction pentru că "finalitatea interpretativă a discursului critic este înlocuită cu gratuitatea ludică a acțiunilor", în timp ce creația devine surfiction pentru că "meditează asupra propriei condiții literare, lăsând osatura textuală la vedere". Din lista de concepte pe care Ihab Hassan le enumeră drept fundamentale în ceea ce privește retorica postmodernismului în postfața cărții The Dismemberment of Orpheus, se
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
interesant, cu atât mai mult cu cât romancierul (de formație filosof) a simțit nevoia unei continuări 356: ea s-a produs prin publicarea unei versiuni ulterioare, Vineri sau viața sălbatică ("Micul Vineri", cum îl numea autorul însuși), adresată (din plăcere ludică!, de altfel romanul are toate semnele maturității) copiilor și adolescenților, lectura ca recuperare a copilăriei pierdute. Să amintim că Defoe, încântat de priza la public de care s-a bucurat personajul său, a scris, în 1720, The Farther Adventures of
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
ajuns să fie înțeleasă și practicată ca un gen în sine, ale cărui trăsături trebuie delimitate cu precizie și reprezentate cu talent. Dintre acestea, câteva sunt general valabile: prezența unor aluzii intertextuale prin care hipertextul trimite evident la hipotext, plăcerea ludică a stilizării, existența unor similarități notabile între model și textul produs prin parodiere, dublată de semnalarea, prin procedee specifice, a distanței ideologice și artistice între "copie" și "original". A vorbi deschis despre "denudarea" procedeului folosit în parodie nu mai miră
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
sociale și morale care-i pândesc pe contemporanii ei, acea literatură nu-și merită numele". Cum se poate vedea, dezavuând literatura angajată în spiritul căreia i se cere să scrie, Soljenițîn nu se gândește deloc la o literatură autoreferențială sau ludică. El se recunoaște a fi tot un scriitor angajat, dar solicitat de alte repere decât adepții realismului socialist: "(...) sarcina scriitorului este de a trata subiecte universale și eterne: misterele inimii și ale conștiinței umane". Și unde se vădesc mai intens
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
avea drept obiect realitatea, deci vor fi supuse criteriului "adevărat" sau "fals". Textele autoreferențiale, dimpotrivă, fiind rodul unei intenții non-funcționale, nu transmit nici un mesaj și constituie propriul obiect și scop (este vorba, așa cum precizează Paul Cornea, despre "creații idiosincratice, narcisice, ludice, intranzitive, ilustrate de moderniști și, în forme extreme, de unii reprezentanți ai avangardei etc."37). Domeniul cel mai vast, poate, este constituit din textele pseudo- și transreferențiale, utilizate în scopuri indirect comunicative și parțial expresive. În acest caz, obiectul nu
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
are expunerea copiilor și tinerilor la jocurile video, asupra abilităților cognitive, sociale și comportamentale. Fiind evident o lecție În sine asupra importanței covârșitoare pe care o are imaginația pentru activitățile umane și puterea de fascinație pe care o au activitățile ludice În general, este puțin cunoscut efectul pe care Îl are În plan psihologic implicarea frecventă În jocurile pe computer. Evident, În special În cazul copilului hiperactiv trebuie urmate reguli stricte În acest plan: se impune un control strict asupra timpului
INTEGRAREA ŞCOLARĂ A COPIILOR CU TULBURĂRI DE COMPORTAMENT. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Angi-Grațiela ANDREI () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2182]
-
de a emite variante de răspuns solicitându-i argumentarea propriilor idei și identificarea/precizarea soluției optime. Activitățile de abilități practice (conform principiilor curriculum-ului actual) încurajează inițiativa, stimulează creativitatea, oferă elevilor posibilitatea de a învăța prin descoperire, explorare /experimentare, elementele ludice acționând ca și catalizator în fixarea /aprofundarea unor cunoștințe și formarea /consolidarea unor deprinderi de muncă. Prin adaptarea conținuturilor învățării la realitatea cotidiană precum și la preocupările, interesele și aptitudinile elevului se asigură premisele proiectării unor demersuri instructiv-educative cu impact pozitiv
Îndemânare şi creativitate : repere metodologice by Amalia Farcaş () [Corola-publishinghouse/Science/1205_a_1937]
-
box thailandez și profesor de fitness). Coregrafie ce combină tehnicile de kickboxing și deplasările cursurilor cardio vasculare de fitness. Este un program de antrenament muscular și cardio-vascular complet în muzică, accesibil tuturor. Este o metodă de pregătire fizică structurată și ludică. Cursul durează 60 de minute și se împarte în 4 ateliere: Shadow-Box Fit-Bages Culture Physique Stretch și Cool Down. Echipament: Fit Bag-ul - mănușile de Fit-Box - o coardă de sărit YOSEIKAN O formă nouă de antrenament care se adaptează tuturor
Gimnastica aerobica – strategii pentru optimizarea fitnessului by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1148_a_1881]
-
155) identifica o componentă configuraționala (descompunerea obiectului în părți, urmată de o recompunere a acestuia), o componentă taxică (trăsături distincte față de obiectele din clasa căreia îi aparțin) și o componentă funcțională (parte a grilei semiotice a consumului, alături de valorizarea critică, ludica și utopica). 7 Peirce face distincția între un interpretant imediat, un interpretant dinamic și un interpretant final. Dacă primul tip de interpretant presupune simplă existența a unui anumit obiect, al doilea tip de interpretant implică o interacțiune perceptuală fizică, unul
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]