2,406 matches
-
bisericești nu puteau lipsi, deși grupul pestriț este atât de laicizat și de dezinvolt în tot ceea ce întreprinde, încât este greu să ne imaginăm că preoții, maicile, călugării sau frații nu au împrumutat ceva din impudoarea, truculența limbajului sau înclinațiile lumești ale celorlalți călători. Descrierile pe care naratorul ni le oferă, cu generozitate am putea spune, deoarece este foarte atent la detalii și surprinde acele amănunte care particularizează și individualizează personajul, conferindu-i unicitate, mult mai mult decât făcuse Giovanni Boccaccio
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
asemănătoare unei divinități feminine intangibile și protectoare, abia perceptibilă și mereu drapată în misterul care o înconjura, care nu doar farmecă, ci produce și o înălțare într-o dimensiune elevată, spirituală, așa cum fusese personajul feminin dantesc. Aceasta inspira o dragoste lumească, dar reușea să-l determine pe poet să transceandă mundanul și să pătrundă, în cele din urmă, în sfera celestă. Autorul Divinei Comedii considera că iubirea și noblețea sunt îngemănate 582, iar frumusețea își găsește sălaș acolo unde se află
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de valoare, dar reprezintă mai mult o introducere pentru lucrările următoare. Vânătoarea Dianei se transformă astfel într-o celebrare a zeiței iubirii și concupiscenței, Venus, iar nota ironică nu lipsește, deoarece virtuoasele femei, donne angelicate asemănătoare nimfelor, tind spre plăceri lumești, carnale, spre dragostea profană. Tema dragostei va fi abordată și în operele următoare. Iubirea cunoștea în perioada medievală două accepții antagonice: putea fi nobilă, pură, detașată sau concupiscentă, pasională. De aici putem încă o dată justifica cele două tipologii feminine pe
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Zeus, în timp ce se juca nevegheată de nimeni, prilejuiește o meditație împotriva permisiunii acordate femeilor de a se plimba singure. Povestea Meguliei Dotata, o fată din Roma, care așa cum sugerează și numele era foarte bogată, duce din partea naratorului la condamnarea bogățiilor lumești excesive. și un decret al Senatului roman care le-a permis femeilor să afișeze public bijuteriile și podoabele personale îi inspiră reflecții împotriva frivolității care distruge averea bărbaților, sporind-o în schimb pe cea a femeilor. Naratorul ofteză, recunoscând retoric
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
rangul de stăpână a propriei ființe („era stăpână pe trupul meu”665), de doamnă a sufletului său însetat de iubire: „I am pus iubirea la picioare;/ Mi-era acea făptură dragă,/ Izvor de bucurie-ntreagă,/ Har, viață, binecuvântare,/ Din cer lumească întrupare,/ Iar eu eram deplin al ei.” 666 O lasă să-i guverneze viața și să i-o metamorfozeze, să o transforme într-un spectacol al celor mai alese sentimente și al celor mai nobile elanuri. Femeia este cea care
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
deplină: „O veți cinsti oricând ca pe crăiasa/ Heruvilor, oricine-ar fi să fie,/ De vreme ce-oi lua-o de soție.” 784 Iată că, în intenția conducătorului, stăpâna domeniului său trebuia să fie o donna angelicata, desprinsă de cele lumești, serafică, eterată, desăvârșită. Proveniența socială a viitoarei mirese îi va șoca pe toți, nu avea nici pe departe un rang nobiliar, era fiica unui țăran sărac, dintrun sătuc apropiat cetății, dar se distingea printr-o noblețe sufletească remarcabilă: „Cât despre
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
dar care, uitându 1006 Ibidem, p. 202. 1007 Ibidem, pp. 202-203. 1008 Ibidem, p. 203. 1009 Ibidem, p. 201. 1010 Ibidem, p. 204. (trad. n.) 1011 G. Boccaccio, Decameronul, vol. I, p. 274. 271 și voturile, se dedau tuturor atracțiilor lumești (III. 1, IX. 2, stareța din Povestirile din Canterbury). Imaginea soacrei răutăcioase se încadrează perfect tot în această tipologie (IV. 8, cele două soacre din Povestirea notarului). Cu adevărat malefice sunt poate, la un prim nivel al lecturii, cele două
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
mercur ale doctorului Francisc Isac. Asta o putem zice noi, azi, dar Cornelia Emilian și lumea căreia i se adresa cartea la 1893 nu avea nici un fel de îndoială asupra consensului tuturor medicilor din județ și din țară în privința bolilor lumești ale lui Eminescu și ale oamenilor mari în general. Urmează „Lista de subscripție”, a cărei motivație o cităm: „Subsemnații elevi și eleve ai școalei de pictură din Iași, voind să venim în ajutorul destinsului poet Mihai Eminescu, îndrăznim a aminti
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
George Potra este de două ori important: pentru aducerea acestei noi dovezi medicale și, mai ales, pentru această intervenție a lui G. Călinescu care anulează pare-se, definitiv orice nouă tentativă de a-l scoate pe poet de sub pecetea bolilor lumești. Începem chiar cu textul lui G. Călinescu, publicat în Adevărul literar și artistic (unde s-a fixat criticul după scurta experiență a Universului) și necunoscut pentru că nu a fost preluat nicăieri de către el însuși iar la locul publicării n-a
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
de lumea de aici și pentru a-i îndruma pașii în lumea de dincolo, iar "toiagul" se așează pe o cană cu apă curată, împreună cu un colac, și se arde trei nopți după înmormântare, pentru a-l curăța de păcatele lumești.195 Această formă în spirală, ca labirint al destinului, a fost descoperită pe multe vase de lut ars, datând din epoca neolitică (Vădastra-Hunedoara, Cucuteni-Iași).196 Labirintul (dezvoltat din spirală) a fost asociat ideii de moarte și înviere, în riturile de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Ochii mei de dor adânc, / Veștejit ca iarba-n câmp. Tremură frunza pe fag, / S-o dus norocu meu drag; Tremură frunza pe-alun, / S-o dus norocu meu bun / Ș-am rămas nenorocit, / Ca și bradu desfrunzit."232 Transgresarea "lumescului", pășirea într-o altă existenția litate, se realizează printr-un pact gnoseologic dintre individual, cosmic și social, pact realizat, la nivel semantic, de metafora revelatoare și de comparațiile analogice: "Lume, lume și iar lume, / Cin` ți-o pus numele lume
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
excesul de scupule morale Îi face pe unii oameni să-și amplifice În așa măsură sentimentul vinovăției proprii, Încît să-i ducă pînă În pragul de a nu se mai putea suporta, dorind și Înfăptuind „suicidul”. * „Omul care caută gloria lumească se preamărește tot mai mult, iar pe măsură ce se preamărește În ochii oamenilor, slăbește tot mai mult În sine și ajunge să nu mai poată face nimic singur. Însă omul care caută aprobarea lui Dumnezeu se umilește din ce În ce mai mult Înaintea oamenilor
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
să-și aleagă destinul. Cei doi ghizi, Logistica (rațiunea) și Thelemia (dorința) îi indică trei uși, Pima ușă îl conduce pe calea glorificării lui Dumnezeu (care în cazul lui Perceval este calea frăției Graalului), ușa numărul doi îi oferă gloria lumească, iar ușa numărul trei este calea către Mama Dragostei (Venus), cale pe care o și urmează. Trecând de cealaltă parte a vitrinei, lui Polifil îi este arătată o procesiune sacră, în numele dragostei lui Zeus. Aceasta determină prima sa revelație, în interiorul
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
veniturile și de dota pe care o puteau oferi familiile în care existau mai multe fete, prima născută avea posibilitatea de a se căsători, iar cea mai mică lua calea mănăstirii. Foarte rar aveau posibilitatea de a alege între viața lumească și cea monahală, acest drept revenind tatălui. Dorim să precizăm că pentru a intra la mânăstire, pentru a deveni soția lui Christos, tinerele fete aveau și aici nevoie de o dotă, însă mult mai mică decât cea solicitată pentru căsătoria
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
și cea monahală, acest drept revenind tatălui. Dorim să precizăm că pentru a intra la mânăstire, pentru a deveni soția lui Christos, tinerele fete aveau și aici nevoie de o dotă, însă mult mai mică decât cea solicitată pentru căsătoria lumească. Fetele provenind din pătura burgheziei și care erau mai sărace erau forțate să intre în mânăstiri restrictive, cu un regim de viață cazon. Din acest motiv și rata mortalității în acele lăcașuri de cult era mare. în lucrarea memorialistică intitulată
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
cel nou”. Când rostim rugăciunea numai cu gura și cu buzele, nu-l putem slăvi pe Dumnezeu, ci trebuie să ne rugăm și cu inima. într-adevăr, a ne ruga numai cu gura, iar cu mintea a cugeta la cele lumești este un lucru fals înaintea lui Dumnezeu, care cunoaște și cele mai adânci taine ale sufletului nostru. Viața de azi, zisă modernă, se caracterizează prin grabă. Obișnuim să afirmăm că trăim în secolul vitezei, în secolul în care totul are
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
care totul are un ritm accelerat. Rugăciunea are o lege sfântă, care ne face să ne desprindem din zbuciumul intens al acestei lumi, din frământările neâncetate pe toate planurile vieții și ale activității spirituale. Ne detașăm câteva clipe de cele lumești ca să ne putem ruga și viața noastră să devină sublimă, plină de pace și de bucurie. Prin rugăciune, părăsim grija cea lumească și ne întâlnim cu Dumnezeu. Este o taină mare a sufletului nostru, greu de înțeles de logica noastră
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
lumi, din frământările neâncetate pe toate planurile vieții și ale activității spirituale. Ne detașăm câteva clipe de cele lumești ca să ne putem ruga și viața noastră să devină sublimă, plină de pace și de bucurie. Prin rugăciune, părăsim grija cea lumească și ne întâlnim cu Dumnezeu. Este o taină mare a sufletului nostru, greu de înțeles de logica noastră pământească. Dar știm că în rugăciune suntem chemați să ne lepădăm de tot ce este rău, de tot ce este păcat și
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
vameșul ajungând în final să ceară îndurare de la Hristos, Tatăl ceresc, pentru nechibzuința sa. Zaheu în întunericul păcatului, l-a dorit pe Dumnezeu. Lângă Hristos, Zaheu a înțeles toată ticăloșia vieții sale până atunci - cum zice un sfânt părinte: „Cel lumesc și trupesc s-a făcut casa lui Dumnezeu”. Fiul risipitor, prin viața pe care și-a ales-o, închide în povestea lui drama tuturor acelora care părăsesc casa părintească și trăiesc în plăceri, dezmierdări și patimi. în momentul când își
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
aici pe pământ, cât și în viața veșnică. Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Dumnezeul milei și al îndurărilor Te rugăm să primești această rugăciune de la noi, fie că suntem departe sau aproape de Tine, în învălmășeala confuză a oamenilor, în agitația lumească, în grijile pământești, sau în singurătate, în părăsire, în necunoaștere sau în bucuriile vremii în durere sau necaz, să ne învrednicești și să ne dai putere ca în orice ceas ne-am afla să ne dai putere să ne rugăm
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Alexis Carrel, a zis: „Când ne rugăm, intrăm în legătură cu nesecata iubire, care leagă și ține la un loc tot universul.” Prin rugăciune luăm „duhul cunoștinței”, duhul cunoașterii lui Dumnezeu, care ne descoperă dragostea Sa, mai presus de orice altă dragoste lumească. Prin rugăciune dobândim putere neprihănită de păcat și devenim învingători, înțelegând că „ajutorul nostru este de la Dumnezeu Cel ce a făcut Cerul și pământul.” Cel mai bun prieten te poate părăsi în ziua necazului, singur Dumnezeu nu se întoarce de la
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
des, mai ales când suntem supuși la ispite, când avem necazuri, dar și la bucurie, împlinire etc. Toate acestea e necesar să le știe fiecare copil sau elev, fiecare om, și atunci când se roagă, să lase deoparte „toată grija cea lumească”, astfel încât să se miște duhul nostru, să se adâncească mintea noastră și toate simțurile cele alese ca să ne putem ruga profund: „dintru adâncuri am strigat către Tine, Doamne”. Să ne rugăm cu toată credința, așa cum spune Mântuitorul „Toate câte veți
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
voi cina cu el și el cu Mine.”. Nici o rugăciune nu poate fi rostită fără puterea Duhului Sfânt, adică cu „putere de sus”. Din acest motiv, El este invocat întotdeauna „în Duh și Adevăr” și lipsiți de „toată grija cea lumească”. în raport cu scopul săvârșirii ei, rugăciunea este de trei feluri: de laudă, de mulțumire și de cerere. Cea dintâi și cea mai curată dintre toate, este rugăciunea prin care-L lăudăm pe Dumnezeu, căci El este „Atotțiitorul”, „Atotfăcătorul” și binefăcătorul nostru
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
lumina, darul și binecuvântarea lui Dumnezeu. Biserica creștină este locașul sfânt în care Dumnezeu este prezent pe masa Sfântului Altar, cu trupul și Sângele Lui. Pentru a primi și a participa la jertfa euharistică, e nevoie să lepădăm orice „grijă lumească” și să ne eliberăm de orice păcat, de orice fărădelege. Purificați, iluminați sufletește prin rugăciunile Sfintei Liturghii, vom simți cum coboară în sufletele noastre Duhul Sfânt, care ne curăță de păcate și ne dăruiește o viață nouă, o viață în
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Iisus Hristos, către Maica Domnului și către sfinți, ca să-i ajute să meargă pe calea cea bună, să facă lucrul plăcut lui Dumnezeu, așa cum se roagă fiecare creștin la Sfânta Liturghie. Noi, oamenii, suntem preocupați mai ales de lucrurile lumești, de hrană, de îmbrăcăminte, de cele de trebuință pentru viața de zi cu zi, dar așa cum avem nevoie de cele trecătoare, nu ne putem lipsi de cele veșnice. Așadar, pentru veșnicie trebuie să ne hrănim cu Sfânta împărtășanie și să
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]