4,609 matches
-
mare și teribilă a lui Dumnezeu, pentru a întoarce inimile părinților către fii lor și pe cele ale fiilor către părinții lor, înainte să vin și să întunec pământul acesta. Părea că adormisem numai o secundă, însă încăperea era deja luminată, printr-o crăpătură îngustă a oblonului se împinge înăuntru soarele în toată splendoarea sa, Noga sare în patul meu, mami, trezește-te, mâine este ziua mea și încă nu am cumpărat nimic, iar eu mă ridic și mă îmbrac simțindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și o prăjitură mică? — Da, sînt convins. — Mai bine nu mai vorbim de asta. Mi se face tare foame. Mai avem de mers cam de Încă o ceașcă și ajungem. Conduceau prin Întuneric pe drumul mărginit de mlaștina neagră și luminat de farurile puternice. BĂutura gonea trecutul așa cum farurile tăiau Întunericul și Roger spuse: Fata mea, aș mai bea una dacă vrei să-mi faci. Nu vrei să ți-o țin eu și să ți-o dau doar cînd ceri? spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
animalice - mi se pare că în Hanover Square e o liniște mormântală. Aici e întuneric și miroase neplăcut de la canalizare. Mă grăbesc spre Oxford Street, dar și aici situația e aceeași. Vitrine înalte, obiecte scumpe care strălucesc dincolo de geamurile bine luminate, părând mai inaccesibile decât de obicei. Cel puțin așa le percep în seara asta, când văd lucrurile numai în negru. Ploaia nu e ploaie. E starea mea de spirit. Un autobuz care întârzie o oră mă face să mă gândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
acum au început să se audă niște zgomote dinăuntru. Parcă ar fi o femeie, țipând și izbind diverse lucruri. Se trântește o ușă și prin sticla mată a ușii de la intrare vedem cum se înfiripă un corp în holul slab luminat, și cum se apropie vertiginos de ușă. Aceasta se deschide atât de violent, că Ben sare înapoi să evite o lovitură. — Cine mama naibii sunteți voi? urlă femeia la Ben. Cu lumina venind din spatele ei, este greu să-i distingem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
picioare, dacă m-ar fi descoperit, aș fi putut oricum să mă prefac că sunt un vizitator absorbit, rămas să se bucure de minunăția aceea. Curând se stinseră luminile și sala rămase Învăluită În penumbră, ghereta deveni mai puțin Întunecoasă, luminată slab de ecranul la care continuam să mă uit țintă, pentru că reprezenta ultimnul meu contact cu lumea. Prudența cerea să rămân În picioare, iar dacă picioarele mă dureau, ghemuit pe vine, cel puțin vreo două ore. Ora de Închidere pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
un toiag. În partea dreaptă, aproape În fața turnului, un pisc, o stâncă de pe care se arunca un personaj cu spadă, iar În partea opusă, În perspectivă, Araratul, cu Arca Împotmolită pe culme. În partea de sus, În colțuri, doi nori luminați fiecare de câte o stea, trimițând asupra turnului raze oblice, de-a lungul cărora levitau două figuri, un bărbat gol Încolăcit de un șarpe, și o lebădă. Sus, În centru, un nimb având deasupra cuvântul «oriens» cu caractere ebraice imprimate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
descoperirile mele. Seara era plăcută, dar, cum ar fi scris Belbo În fișierele lui, istovit de literatură, nu se simțea nici o adiere de vânt. Ne permiseserăm un hotel bun, dincolo de fereastră se zărea marea, iar din despărțitura rezervată bucătăriei, Încă luminată, Îmi surâdea reconfortându-mă, un coșuleț cu fructe tropicale cumpărate de dimineață la piață. „Zice aici că În 1614 apare În Germania o scriere anonimă, Allgemeine und general Reformation, sau Reforma generală și comună a Întregului univers, urmată de Fama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
formulă politică În stare să ducă la o societate mai armonioasă. Sinarhia ca opus al anarhiei. O societate europeană, guvernată de trei consilii care să reprezinte puterea economică, magistrații și puterea spirituală, adică bisericile și oamenii de știință. O oligarhie luminată care să elimine luptele de clasă. Am auzit noi și de altele, mai rele.” „Dar Agarttha?” „Zicea că a fost vizitat Într-o zi de un afgan misterios, unul Hadji Scharipf, care afgan nu putea fi, pentru că numele e albanez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pot urmări acțiunea. Cred că, treptat, toate personajele, inclusiv regele cu pielea Întunecată, erau decapitate și așezate În sicrie, apoi Întreaga sală se transformă Într-un țărm de mare, sau de lac, și văzurăm trăgând la chei șase vase mici, luminate, pe care au fost transportate coșciugele, vasele s-au depărtat pe oglinda apei pierind În noapte, totul se desfășura În timp ce fumul de tămâie devenise palpabil sub formă de aburi groși; o clipă m-am temut să nu fiu printre condamnați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pe Prințesa cu capul în poală, suflă de trei ori peste fruntea fetei și își spune descântecul: Fugi izdate Blăstămate Nu izda Nu săgeta Cu tămâie l-oi lăpăda Acolo să mănânce Acolo să zdrumice Și Prințesa să rămână curată Luminată Ca steaua pe ceri Ca apa pe mări Ca argintul curat Ca aurul luminat.” — Te sâmți mai bine? Așază-te aici pă saltea că îndată îți va trăce. Dedi le avea cu descântecele și cu ghicitul. Avea un ghioc mare
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
își spune descântecul: Fugi izdate Blăstămate Nu izda Nu săgeta Cu tămâie l-oi lăpăda Acolo să mănânce Acolo să zdrumice Și Prințesa să rămână curată Luminată Ca steaua pe ceri Ca apa pe mări Ca argintul curat Ca aurul luminat.” — Te sâmți mai bine? Așază-te aici pă saltea că îndată îți va trăce. Dedi le avea cu descântecele și cu ghicitul. Avea un ghioc mare, lucios de care nu se desprindea când pleca din cort. Femeile o cunoșteau și
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
printre scaune, Izaura și Rusalda abia se țineau după ghid stârnind curiozitatea spectatorilor așezatți pe locurile lor. Le urmau Ismail, Păun, Rozmarin și Nectar, soțul Izaurei, că Dedi murise. Erau pentru prima dată într- o sală de spectacol mare, spațioasă, luminată, cu atâta lume. — Ce mare încăperea, Doamne păzăște!se minuna Rusalda. — Câtă lume! N-am mai văzut, mamo, așa ceva, era uimită Izaura. — Tacă-vă fleanca, fă, că ne scot ăștia afară, le mustra Ismail, care-și învârtea capul în toate
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Veșnic Viu, cu ajutorul Potirului care a cules stropii vieții pământești a unui Fiu Prea Mult-Iubit, prin Armele purtate de Eroii de odinioară și prin energiile harice ale Cuvântului Făuritor, care zidește, Cuvântul cu puteri nemăsurate. Fie ca luptătorii oștirii celei luminate, muritorii cei ce au ales și au fost deja aleși, să se grăbească la întâlnirea cu domniile voastre! A-haa, deci vom avea și colaboratori. Parteneri umani, amatori, cum ar veni, meditează Iepurele. Vom interacționa cu ei... Stresant! Dar tu, Arhanghele, nu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
stație mai devreme de ținta propusă. Spre consternarea furioasă a moșulețului cu colimator ager și cu simț civic exacerbat! Cei patru nu mai aveau acum altă cale, decât aceea de a se încadra pe o porțiune de drum din abundență luminată și relativ circulată, chiar și la acea oră din noapte, defilând în josul fostei străzi Karl Marx, către proxima intersecție, marcată de două bine-cunoscute obiective citadine, fiecare în parte, de un real și statornic interes: Restaurantul familial "Pomul Verde" și biserica
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
rânjiți, care continuau să șarjeze, sporind presiunea asediului, pe un fundal de hămăieli, hăulituri și mârâieli asurzitoare. Atunci, Arhanghelul își ridică ovalul feței lui serafice, spre stelele ce licăreau impresionant, în constelații, cu mult mai vii decât în porțiunea stradală luminată artificial și își împreunează palmele a rugă, devenind el însuși o statuie semeață, care începe să reverbereze pulsuri-pulsuri de raze, ca niște snopi ori ca niște săgeți albastre, de sub cârpele șterse și desperecheate, ce-l acopereau. Apoi, minune...! Două aripi
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de extindere, până la eventuala sosire a echipajelor brigăzii orășenești de pompieri: Walpurgisnacht! Ne oprim la birtul lui Mariusache, băieți, anunțase deja Dănuț, ca pe ceva de la sine înțeles, cu atât mai mult cu cât nominalizata crâșmă se ițea și dânsa, luminată, printre umbrele adânci ale unui pâlc împrejmuitor de tei, chiar în fața lor, ca la vreo sută de metri depărtare. Știți ce mi se pare mie din cale-afară de bizar? deschide gura Avocatul, după o pauză medie de gândire. Mă intrigă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Țâța să-i plezneasă, Laptele să-i curgă, Să se facă gârlă! Șobo dă un răcnet sugrumat, neomenesc! ... De-o fi de moroi Ori de berevoi, Ducă-se din noi! urzește baba. Descântatul șuieră și clănțănește în gol, accelerat! ... În loc luminat, Binecuvântat, Mănăstire albă, Cu altare salbă! Mănăstire mare, Cu șapte altare! Șobolanul nu se mai clintește, de nici un fel! Baba-Știma îi cuprinde de-a-nvârtita mâinile, cu legătura mortului. S-a gătat, conașilor, zice dânsa. După care, își duce trei degete încârligate
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
au făcut n-au pereche!... În alte părți au mai avut nițică rușine, aici au fost în stare să măcelărească, și femei, și bătrâni... Pe când maiorul Tănăsescu vorbea așa, de jos, se ridică un țăran cu părul vâlvoi, cu fața luminată, și se apropie cu glas arzător: ― Domnule, domnule, văd că te-ai pus să omori pe creștinii lui Dumnezeu și nu vrei să asculți poruncile care trâmbițează în văzduhuri... ― Jos, jos! strigară câțiva soldați zeloși. ― Ce porunci?... Ce zice?... făcu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
avântă în pâcla deasă. ― "Căutătorul" merge fără probleme, zise Dallas lui Ash. Ne recepționezi perfect? În laboratorul științific situat sub burta astronavei, Ash își luă privirea de la formele neclare care se îndepărtau de navă și-și concentră atenția pe pupitrul luminat abundent. Trei imagini se detașau precis pe ecran. Trase de manetă. Scaunul pe care era așezat lunecă și se opri, fixându-l pe Ash exact în centrul ecranului strălucitor. ― Vă văd precis. Vă aud tare și clar. Am o imagine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
în sfârșit ceva. ― De n-ar fi exact contrariul, făcu Lambert, ironică, fără să-și ascundă entuziasmul. Îi era lehamite și încă nu ajunseseră la sursa semnalului. Oboseala și această dezolare copleșitoare o apăsa cumplit. Îi era dor de pupitrul luminat, curat, familiar. Lumina ce creștea nu le venea prea mult în ajutor. În loc să le ridice moralul, răsăritul soarelui, modificând culoarea atmosferei de la portocaliu la roșu sângeriu, le mai împuțină curajul și-așa știrbit. Dar cine știe? Atunci când mica stea va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
un puț de acces. Plecă de la gaură, puse jos lampa și detașă tot echipamentul ce-i atârna de centură. La fel făcu și cu rucsacul. Odată scăpat de această povară, se ridică și privi cu mare atenție sala cenușie, vag luminată. ― Ce-o fi acolo jos mai poate aștepta, reluă Dallas. Să aruncăm o privire pe aici. Vreau să m-asigur că nu vom avea surprize. Și poate descoperim un drum mai ușor în jos. Își luă din nou lampa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
mai făcuse înainte de douăzeci de ori și se răzgândise de fiecare dată. De-acum înainte, nu va mai da înapoi! Îndreptă detectorul spre coridorul întunecos care se închidea în fața lor. Nimic! Mirată, îl expuse în sus; imediat pâlpâi lumina, acul luminat înregistră o prezență, foarte clar. ― Bun, să mergem! Ea o luă din loc încrezătoare în micul aparatul pentru că știa că Ash făcuse o treabă serioasă, pentru că nu greșise până acum, și pentru că nu avea încotro. ― În curând vom ajunge la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Brett se încurcă în plasă. Nimeni nu se gândi să râdă, într-atât erau de încordați. ― Suntem pe-aproape? murmură Parker, chinuindu-și ochii pentru a pătrunde umbrele înșelătoare dimprejur. Ripley verifică poziția acului pe scala fixată pe micul ecran luminat, ― După aparat, obiectivul se găsește la mai puțin de cincisprezece metri. Parker și Brett strânseră din nou plasa în mâini, fără să se lase rugați. Ripley își ridică arma și o activă. Făcu câțiva pași înainte, cu tubul în mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
dintre experții Companiei... Era așezată în fața pupitrului ordinatorului central când Parker și Lambert o găsiră. Abandonă momentan cadranele. Era deznădejde în glasul ei și tristețe în ochi. ― Ash avea dreptate asupra unui punct. Nu avem nici o șansă. (Indică un cadran luminat.) Ne mai rămân mai puțin de douăsprezece ore de oxigen. ― Atunci s-a sfârșit totul! (Parker își lăsă ochii în podea.) Reconectarea lui Ash ar fi o formă mai expeditivă de sinucidere. O, dar sunt sigur că o aibă grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
pas cu pas”. După câteva zile, din nara stângă, mi s-a scurs un lichid subțire și apoi și bucățele grena. Cu ochiul stâng văd, dar cu foarte puțină lumină, ca și cum m-aș afla, noaptea, într-un spațiu foarte slab luminat. Continui să-mi spăl ochii cu suc de castraveți proaspeți. În plus, mănânc două lingurițe de gem de afine, pe zi, ca tratament. Eu mă simt și mă comport ca un om sănătos și normal, deși încă nu mi-a
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]