2,874 matches
-
permite mișcarea. Ai la dispoziție treizeci de minute. Comandantul grupei de avangardă a executat ordinul cu rapiditate. ― Voi, cei rămași, ochii în patru la orice mișcare - le-a ordonat Dumitru. Cele treizeci de minute acordate cercetașilor i s-au părut lungi cât o noapte de vară cu fulgere și trăsnete... Când s-au întors cercetașii, Dumitru a ascultat raportul comandantului grupei: ― Am reușit să ajungem destul de aproape de gardul celei de a doua case dinspre noi. Dincolo de gard am văzut că sunt
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
urâtă a lui Mike era și mai împietrită decât de obicei. Ați muncit pământul? — Am muncit pământul. —Aveați și vite? —în majoritate, era teren arabil. N-aveam nici cea mai vagă idee spre ce se îndrepta discuția celor doi. Erau lungi zilele, nu? Ne trezeam pe întuneric și munceam și după ce soarele apunea, a răspuns Mike aproape mândru. Șapte zile pe săptămână și nimeni nu avea noțiunea de vacanță. — Ați avut un comportament lăudabil, a murmurat Josephine. Asta până când tu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
zâmbind, dar nici noi n-am știut până azi-dimineață. Josephine mințea. îmi dădeam seama după fața ei. Știuse de venirea lui Luke și a lui Brigit, dar îmi ascunsese informația asta ca să obțină un impact maxim. Fără s-o mai lungească, Josephine a făcut introducerea și mi-a confirmat ceea ce deja bănuiam. Că Luke și Brigit veniseră în calitate de Celelalte Persoane Implicate în cazul meu. Brigit nu completase un chestionar fiindcă ceea ce voia să transmită era așa de important încât nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
față de trei ori cantitatea normală de produse de machiaj, nu mai arătam chiar așa de nasol. —Cel puțin e minunat și sănătos, m-am autoconsolat după ce mi-am pieptănat părul cât de lins am putut în încercarea de a-l lungi. Dinspre Helen s-a auzit un hohot de râs zgomotos și neplăcut. I-auzi la ea, a șuierat ea. Ești așa de amărâtă! Ia uită-te la părul meu! m-a invitat ea ridicându-și o parte din șuvițele mătăsoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Ion Iliescu s-a operat la Paris. La fel Viorel Hrebenciuc, la fel Călin Popescu Tăriceanu. Adrian Năstase a ales Germania. Radu Vasile, Israelul. Monica Iacob Ridzi și Traian Băsescu, Viena. Și lista este lungă și pe măsură să se lungească mereu. În lista acesta găsim aproape toate capitalele Europei, capii statului român și, în dreptul fiecăruia, acel amestec patetic nedefinit dar prezent, de frică și bani. Să nu credeți că numai când zărește după colț rânjetul morții, politicianul român dă fuga
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
-su la bătaie după ce plătise. Vedeți că avusei dreptate? Bine, măi Vasilică, m-am lămurit, spuse Cristi reușind cu greu să-și păstreze o mină cât mai serioasă. Agentul Pohoață pricepea că ceva nu e în ordine dar nu mai lungi vorba. El era convins că ideea lui este bună dar inspectorul ăsta nu voia să fie de acord. Poate tocmai de asta, se lumină el la față. Știe că el are dreptate dar nu vrea să recunoască. Nu-i convine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
trimite la plimbare. Dacă ai fi ceva mai puțin încăpățânat și ți-ar place pălinca noastră, chiar n-aș avea nimic să-ți reproșez, spuse Pop zâmbind în colțul gurii. Ei, asta-i acum! exclamă Cristian. Hai să nu mai lungim vorba! Începe să-mi pară rău că am deschis discuția asta, redeveni Pop serios. Tu ești bărbat, ești mai mare decât ea și, mă înțelegi, nu trebuie să spun mai mult. Nu vreau decât să te rog să ai grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
el zâmbind. Dacă lași să-ți crească barba și mustățile, cine nu te cunoaște ar putea să jure că ești feciorul meu, izbucni în hohote de râs Calistrat. 19 Soarele prinsese a scăpăta spre asfințit și umbrele începeau să se lungească. Lăsaseră în urmă drumul forestier și urcau acum pe un versant acoperit de molizi bătrâni. La plecarea din poiană, Cristian Toma voise să meargă cu mașina, dar Moș Calistrat se opusese vehement: Băiete, dacă vrei să devii păzitor, trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
La un moment dat ajunseră deasupra unei râpe adânci. O crăpătură imensă în care solul se prăbușea tăindu-le calea. Pe malul celălalt se vedea cât de subțire era pojghița de pământ care acoperea stânca cenușie de dedesubt. Prăpastia se lungea înainte și înapoi ca o barieră de netrecut. Ține minte băiete, locul ăsta! îi atrase atenția Calistrat, arătându-i un copac gros prăbușit peste râpă. S-ar putea să însemne diferența între viață și moarte pentru tine. Este singurul loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și cu inima cât un purice. Căpitanul stătea în picioare, cu spatele la el, privind pe fereastră. Godunov salutase și rămăsese încremenit în poziție de drepți, strângându-și în mâini boneta. După câteva momente de tăcere, care lui Boris i se păruseră lungi cât o veșnicie, Cerkatov se întorsese către tânărul soldat. Era un tip mic de statură, blond spălăcit și cu niște ochi cenușii, reci și total inexpresivi. Era îmbrăcat în uniforma de campanie și purta cizme negre. Boris nici nu îndrăznea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dar nu avea încotro, deocamdată trebuia să se mulțumească doar cu atât. Ceva însă îl rodea în adâncul minții, un detaliu peste care trecuse prea ușor. Tresări dintr-o dată speriat de moarte. Privi îngrijorat prin parbriz în jur. Umbrele se lungiseră foarte mult, se însera. Lumina soarelui scăzuse și aceasta era singura barieră ce împiedica arătarea să se năpustească afară. Astrul zilei coborâse dincolo de orizont. Doar o geană de lumină roșiatică mai cădea asupra intrării în peșteră. Simțea cum groaza îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
rămăsese așezat pe rampă. Acesta era gol. Lângă el se afla un morman de bușteni tăiați la aceeași dimensiune. Acolo urmau să așeze capcana cu bestia înăuntrul său. Ceva mai într-o parte, era o stivă de bușteni nu mai lungi de un metru. După ce băgau capcana în container, avea de gând să stivuiască buștenii aceea mai scurți, astfel încât să mascheze încărcătura. Oricine ar fi deschis ușile containerului ar fi văzut numai lemn brut înăuntru. Stratagema aceasta nu i-o spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
așa de mult..., a spus Pantera și ne-a întors spatele, sărind în tufe. Am mers mai departe, însă știam că Pantera era pe urmele noastre, pândindu-ne pe furiș. Ne-am continuat drumul, deși se întunecase și umbrele se lungeau prin pădure, iar copacii păreau să ne pândească la rândul lor, deși erau neclintiți în zăpadă, aveam impresia că mergeau cu tot cu rădăcini, insesizabil, ținându-se după noi, tiptil. Iar când priveam în urmă, se prefăceau nemișcați. Într-un târziu, ne-
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
Georgia, la mă-sa acasă, lui Djugașvili, dacă știi cine-i ăsta! Cu aerul că m-a lămurit, patronul își ia vodcuța și se topește înspre ungherele întunecate ale cârciumii, sau protejate de haloul fumului de țigară. Oricât aș fi lungit ultima bere, tot fără Zina a trebuit să plec. Mi-aminteam vag de un drum drept, dar dreptul sfârșea în câmp, unde prin reflexul pavlovian s-a trezit nevoia imperioasă de ușurare. Ușurarea pare să fi durat până la ziuă. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
meu de vedere, fata de care mă apropiasem să-i aspir parfumul de zăpadă proaspătă nici nu-mi remarcase prezența, exact așa cum îmi convenea să se întâmple), menționarea întâlnirii, deci, însoțită de un portret care pare banal, nu se putea lungi pe mai mult de zece rânduri, un sfert de pagină. În camera cu televizorul, unchiu, Anton s-a trezit în zgomotul unui film de acțiune: Bine, măi generale - aș auzi dacă m-aș da destul de aproape de fața lui -, c-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
facă. Probabil se plictisise să mă scoată din minți. Am pus cu grijă cartea la loc, sperând ca Maria să nu se prindă că umblasem la ea, miam prins părul Într-o coadă de cal și am coborât. Maria stătea lungită pe canapea, privind În gol. M-am așezat lângă ea. ― Hei, surioară, am spus eu veselă. Cum a mers testul? Maria se uită urât la mine. ― Atât de bine, nu? ― Te urăsc, mormăi ea. ― Hei, nu e vina mea că
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
într-o punguță rotundă din pânză de aceeași culoare, cu un căpețel croșetat lăsat afară. Puteau fi cărate așa, strânse ca o mingiucă și flendurate pe lângă fuste, sau puteau fi strecurate în poșetă. E drept, dacă le burdușeai bine, se lungeau cât o zi de post și țineau la cărat cât vechile nețuri de sfoară. Pentru că amândouă cuvintele - și fibră, și sintetic - erau ceva absolut nou, străin și greu de pronunțat pentru ea, băbuța a batjocorit din prima clipă plăsuțele colorate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
autorități la Nürnberg, iar aici rudele soțului meu. Am plecat în miez de noapte de „acasă“, am urcat în tren pe când se crăpa de ziuă. Ceasuri incerte, interminabile, între „câine și lup“, într-o sală de așteptare pustie și rece. Lungit pe banca tare de lemn, băiețelul nostru adormise. Brusc, un grup de bărbați tineri, înarmați, îmbrăcați în pufoaice negre traversează sala de așteptare „fuga marș“ însoțiți de doi câini-lup ținuți în lesă. Trezit din somn de zgomotul bocancilor pe podea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
și înainte de ’90 cultura noastră n-a încetat să existe... m-am simțit reabilitat, înțelegeți, pentru că eu, noi, în tot acel timp am făcut artă, am căutat o modalitate de a spune adevărul nostru, nu numai din cauza botniței, ci...“ Se lungise la vorbă și mă grăbeam. „Știți doar că haina pe care o croiești e totdeauna mai mică decât trupul căruia îi fusese destinată.“ Uite, scriindu-ți asta, văd ochii animalelor de experiență din subsolul spitalului Colentina și aud scheunatul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
întoarcere copiii au discutat numai despre pădure și meserii până au ieșit în șoseaua principală. Curând, în liniștea ce se lăsase în mașină, au adormit amândoi. Ilinca își adunase picioarele pe banchetă și dormea ca acasă în fotoliu. Ionuț se lungise cât putea cu picioarele pe podeaua mașinii și cu capul răzimat de marginea canapelei, către fereastră. Mama lui asigurase ușile. Nu era niciun pericol. Până acasă, în fața blocului, nu s-au mai trezit. Oare ce vise credeți c-au avut
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
băiețel mărunt, cel mai scund din clasă. Muntele despre care doriți să aflați câte ceva se numește..., se numește... Sfântul Munte Athos, îndrăzni Mariana să vorbească, oarecum nesigură, roșie la obraji și cu privirea în pământ. Cum? Sfântul? o întrerupse Sandu lungindu-și gâtul ca pentru a o vedea mai bine pe fată ori pentru a o auzi. Un munte poate fi sfânt ca oamenii? continuă el privind-o sfidător de data aceasta. O liniște nefirească se așternu peste grupul de copii
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
dintr-odată devenea nerăbdător. Însă, în viață, uneori se întâmplă a se ivi piedici în drumul spre atingerea scopului râvnit, care, puse laolaltă în balanță, cântăresc mai mult chiar decât însuși scopul! Cu alte cuvinte și fără să mă mai lungesc, voi spune că piedica respectivă era că Eugen fusese botezat în sânul Bisericii Catolice, fusese crescut de familia sa în spiritul dragostei divine și al evlaviei, se socotea un om chiar credincios și nu se știa că păcătuise chiar greu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
mai la îndemână pentru ei. Căci, străbătând neîncetat calea întortocheată și grea a vieții, câți dintre noi nu s au gândit, în anumite ceasuri, că ar fi mult mai ușor să mori, decât să trăiești? Astfel, fără să mă mai lungesc, voi spune că acest gând pătimaș ajunsese și la Adriana, ascuțindu-i-se tot mai tare și făcându-și repede loc în sufletul ei, obsedând-o nestăpânit. În mintea ei, se contura tot mai bine ideea că altă cale de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
luminoasă a ceasurilor petrecute pe plajă ori în apă. Certitudini! Nici o îndoială! Și de ce nu? Tinerețea s-a dus. Nu mai sunt decât o epavă a ei. Dar e vară, cerul e tânăr, marea n-are azi nici un rid. Stai lungit pe nisip și nu te mai gândești la nimic. Sau te azvârli în apă și singura preocupare e să urmărești ritmic brațul care se ridică în lumină, pentru a se afunda în apă, după o clipă, din nou. Adevărul e
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
pot fi, așadar, decât cei care judecă exclusiv cu creierul. Ceilalți nu merităm decât o divină compasiune. N-avem o cerebralitate curată, inima ne trage înapoi. Vedem că viața trece, că îmbătrînim, că avem amintiri. Parcă prea multe amintiri! Se lungesc ca o noapte, în urma noastră. Și, probabil, zeița bănuiește că nu e nimic de făcut cu noi, că suntem incorigibili. Orice contact cu lumea se transformă pentru noi nu doar în concepte, în raționamente, ci și în "stări", în regrete
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]