3,421 matches
-
ca Bourean și Florean să-mi tragă trupul inert. Printr-o smuncitură carul se puse în mișcare. Tata stătea în față, iar frati-miu mergea mândru pe lângă boi. Var-mea rămăsese acasă cu promisiunea de a ne face gogoși. Mânați de vocea stăpânului, boii mergeau liniștiți. - Stați mă, ei arăcan de mine că m-ați grăbit. Uitai să pui sarea. Mama sărise ca arsă din bucătăria de vară și venise spre poartă cu sarea în mână. - Apoi, arz-o focul
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
gest de salut, Daru însă nu-i răspunse, neputându-și lua ochii de la arab. Omul, înveșmântat într-o djelaba, cândva albastră, încălțat cu sandale și cu ciorapi grosolani de lână, purta un turban strâmt și nu prea înalt. Balducci își mâna calul la pas, de teamă să nu-l rănească pe arab, și grupul înainta anevoie. Când socoti că poate fi auzit, Balducci strigă: - Mi-a trebuit un ceas ca să fac cei trei kilometri de la El Ameur și până aici. Daru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
unul din voi Mă va vinde." 22. Ei s-au întristat foarte mult, și au început să-I zică unul după altul: Nu cumva sunt eu, Doamne?" 23. Drept răspuns, El le-a zis: "Cel ce a întins cu Mine mîna în blid, acela Mă va vinde. 24. Negreșit, Fiul omului Se duce după cum este scris despre El. Dar vai de omul acela prin care este vîndut Fiul omului. Mai bine ar fi fost pentru el să nu se fi născut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
lămurit că se află în fața unui dușman. Îi zise încet, sec, rezemîndu-se cu spinarea de ușa compartimentului și privindu-l lung: ― Bologa, sentimentele tale mi se pare că sunt nefirești... Ia seama! ― Mă ameninți? întrebă Apostol ironic. ― Sentimentele tale te mână drept în brațele dușmanului... ― Care dușman? repetă Bologa mai batjocoritor. ― Dușmanul țării, oricare ar fi! vorbi Varga, puțin mai aspru. În clipa aceasta tu, prietene, ești dezertor în gândul și sufletul tău! Apostol Bologa tresări scurt, apoi zise repede, cu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
poate că... Numai când e singur omul cu sufletul său, numai atunci există un echilibru între lumea lui cea mică dinlăuntru și restul universului; îndată ce intervine realitatea de-afară, omul devine o jucărie neputincioasă, fără voință adevărată, mergând încotro îl mână puteri și hotărâri străine de ființa lui... ― Te-ai făcut mai lung la vorbă chiar decât mine, îl întrerupse Klapka, surâzând nerăbdător. Toate bune și frumoase, dragă Bologa, deși considerațiile tale mi se par cam... copilăroase, ca să nu zic mai
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
repede, aproape înfricoșat. ― Iubirea cea mare și adevărată e numai la Dumnezeu... Din casă izbucniră deodată plânsete prelungi și nătânge de copii. Pe uliță trecea un detașament de soldați, în direcția frontului, obosiți, abătuți, cu capetele plecate, ca niște vite mânate spre zalhana. În cerdac însă ardea lumina soarelui ca un râs de fată frumoasă. ― Copilașii... veșnic fără astâmpăr, murmură Boteanu cu alt glas. Și biata preoteasă toată ziulica trebuie să-i muștruluiască... Apostol zâmbi. Preotul urmă iarăși înviorat: ― Dar am
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
duceai la fabrică, dacă vroiai să muncești, munceai, nimeni nu te dădea afară. Acu` ce să aștepte și copiii ăștia de la regim? Canterstraic. Sanchi, Gicule, Gore e prea serios, tu o dai În glume. Altceva vreau să spun. Ce i mână pe ei În luptă, ce vor ei de la viața asta? Ehe, sunteți guguștiuci. Dați cu paru`, dați cu vorba, copiii suferă, intră-n viață cu regrete, nici canterstraicu` nu mai merge cum mergea după un asemenea eșec. Am dreptate? Gore
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
sonore, Ascunse gîndure de dor de ducă Triste și palide ca o nălucă, Apoi în cytere ele-ncordară Și plin și limpede încet cântară Glas a trecutului, ce însenină Mintea cea turbure de gânduri plină: {EminescuOpIV 29} Pe râul dorului, mânat de vânture Veni odat- Pe-un vas cu vâslele, muiate-n cînture, Lin-împărat. Venit-a Regele să calce văile Cătând o sor, Eroi se-ninimă și plâng femeile De-a lui amor. El fură nunților ecouri tinere, Cântul la dor, Răpește
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
valea cea de-acol-abia văzută Și-n pădurile umbroase cu-adîncimi necunoscute Și-n câmpii unde mii râuri s-argintesc plane ș-adînci. Pe acea poartă din munte iese zori în coruri dalbe, Ridicîndu-se în cerul dimineții dulci, rozalbe, Pe-acolo soarele-și mână car cu caii arzători, Pe-acolo noaptea răsare blonda lună argintoasă Și popoarele de stele iese-n roiuri luminoase Și pe cer se împrăștie ca de aur sfinte flori. Zeii Daciei acolo locuiau - poarta solară În a oamenilor lume scările
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și strașnică arpă Trec vânturi și clatin pădurea de brad, Prăval pietre mari din culmea cea stearpă, Aruncă bucăți cu pomi și cu iarbă Ce-n urlet în râuri se nărue, cad. Furtuna la caru-i lungi fulgere-nhamă Și-i mână cu glasul de tunet adânc, Vuiește a vântului arfă de-aramă Și vulturu-n doliu copiii și-i chiamă, Prin nouri cad stele și-n abis se sting. Și grindini cu ghiața cu ghemuri ca rodii Se sparg de a stîncelor
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de-mpărat, Și galbenă ca ghiața ruptă din nori răsare Luna și trece moartă pe cortu-nnourat Și cerul nori gândește, nori mari de răsbunare Ce vor să biciuiască pământul răsculat Și noaptea-înșiră ceasuri pe firu-i incolor Ca râul care-și mână trecutu-n viitor. {EminescuOpIV 163} Deodată vede că nori se despică În două și cale îi fac printre ei. Ajunsu-i în culme, sub dânsul o clică De vânturi s-alungă prin nouri și-și strică Aripa de stînce, se
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
tăcerei Stă-mperatorul. Vezi-l atins de umbra gândirilor regii! Vorba-i va să fie o rază-n lume; Orele lui sunt isvoare la anii istoriei, Salve-Imperator! {EminescuOpIV 197} MITOLOGICALE Da! din porțile mândre de munte, din stânci arcuite, Iese-uraganul bătrân, mânând pe lungi umeri de nouri, Caii fulgerători și carul ce-n fuga lui tună. Barba lui flutură-n vânturi ca negura cea argintie, Părul îmflat e de vânt și prin el colțuroasa coroană, Împletită din fulgerul roș și din vinete
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
De-a lor abateri li-i rușine, Căci tu ești ținta tuturor. {EminescuOpIV 250} Virtutea nu mai e un merit, Căci merit nu-i când nu e luptă. Asupra ta ei nu se-ntărît Cu viața-n joc, cu mintea ruptă; Mânând cu anii colbul școlii 30Ei cred făr-a fi înțeles, Din cărți străvechi roase de molii Își împlu mintea cu eres. Ei nu pătrund a ta mărire - Minune-i pentru dânșii tot. Necercetând nimic în fire Nimic nu știu, nimic nu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
aleargă. {EminescuOpIV 327} Un tunet cutremură lumea-n temei. Venea parc-o oaste călare de zei... Cu-a lui erghelie-nspumată de cai, Vuind vine mândrul al mărilor crai. Cu gâturi întinse sirepi de omăt Prin norii cei negri sburau spăriet, Mânați de gigantul cu barb-argintoasă, Ce vântul în două despică frumoasă. Văzîndu-l pe tânăr înnalță toiagul. O aspră privire i-aruncă moșneagul, Cumplit amenință, în arc se coboară 100Și piere în doma-i înalt solitară. Se-ntunecă iarăși, în fulger năzare
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nici o putere laolaltă Nu frâng tiparul formei, ce vie se desvoaltă. Lucrețiu Vezi prin oraș frecîndu-se cela și iar la palatu-i Vine degrab deși de urât fugise de dânsul. Mai îndemînă de loc nu se simte aici ori aiurea. 20Vezi-l mânând telegarii; la țară aleargă c-o grabă, {EminescuOpIV 341} Parcă gonește cu zor să stingă vr-o casă aprinsă, Dar abia dă de pragul vilei de țară și cască. Greu se-ntinde pe somn, ori caută alte petreceri, Ori dorit de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mare În propria lui umbră Zamolxe redispare. "Priviți-l cum stă mândru și alb pe naltu-i jeț! "El îmflă răsuflarea vulcanului măreț, " Dacă deschide-n evi-i el buza cu mânie Și stelele se spulber ca frunzele de vie; El mână în uitare a veacurilor turmă "Și sorii îi negrește de pier fără de urmă. Dacă se uită-n mare, ea tremură și seacă. {EminescuOpIV 419} "De-și pleacă a sa frunte, tot ceru-atunci se pleacă. "Ci-n evii tăi, Zamolxe, tu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
murite, pustii, fără rodire Cu toate se usucă la glasul tău amar. Imperiul tău: trecutul, e-ntins fără de fine - Acolo te-ntîlnește ochiul numai pe tine. Dar e o regiune tot astfel de întinsă - Nu-i încă sub domnia întunecate-ți mâni - Și toate câte, demon, le crezi de tine-nvinse Acolo strecur toate și-ți scapă de sub mâni; {EminescuOpIV 473} Cele de ieri și astăzi de mîna-ți sunt atinse Dar oare e tot astfel și ziua cea de mîni? Trecute și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
popoare întregi, Iasieni cu semitice nasuri, Bucureșteni, compuși din Bulgari cu mintea isteață Il urmăresc pe-Odisseu, pe omul de-o samă cu zeii, Doar ar pute să-l prindă, să-l pună în civica gardă Ba-n răsboiu l-ar mâna să se bată cu Bașibuzucii... Iată-l azi de cetățile vechi aproape-Odysseus, Unde-l primește divinul porcar iscusitul Ve Pogoros. Jur împrejur stă turma frumoasă culcată pe iarbă. Iată vierul cu c.... mari, plodiciosul Naumos, La-ngrășare e pus porculețul mărunt
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cu mult farmec Intre creți-mbrăcăminții: Știi că toată ești frumoasă Și că ești răpirea minții. Haina ta cea minunată Nu-i în stative țesută, Căci ușoară-i ca de neguri Și te miști ca și o ciută. Pedepsit-au mâna inul Pânză fină ca să țeasă, Cât tu pari a fi mai goală Căci ușoară-i ș-arătoasă. Și albastre fine torturi - Străveziile mătăsuri - Cât cu-a ta privire fină Umbra tu abia le măsuri. Oh, cum este de ciudată, Lingușită
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
bouri? II Pe creștete nalte a munților suri Clădiți de asupra de negre păduri Trupine de brazi la olaltă; Clădiți-le falnic dați-le foc Și lumea privească un semn de noroc Pe ori și ce culme înaltă, {EminescuOpIV 546} Mânat de credință, mânat de profet, Din negre pustiuri porni Mohamet Stârnind mulgătorii de iepe; Înneacă o lume în flăcări și fum Și moartea-i netează al gloriei drum: E moartea stăpână pe stepe. {EminescuOpIV 547} Ce sgomot de bucium și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
creștete nalte a munților suri Clădiți de asupra de negre păduri Trupine de brazi la olaltă; Clădiți-le falnic dați-le foc Și lumea privească un semn de noroc Pe ori și ce culme înaltă, {EminescuOpIV 546} Mânat de credință, mânat de profet, Din negre pustiuri porni Mohamet Stârnind mulgătorii de iepe; Înneacă o lume în flăcări și fum Și moartea-i netează al gloriei drum: E moartea stăpână pe stepe. {EminescuOpIV 547} Ce sgomot de bucium și arme, ce val
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ruginesc în timp. Să transformăm strigătul în soluție. Arta națională trebuie să edifice imaginea unei spiritualități nesupusă eroziunii timpului. Și totuși omul ar putea fi măduva timpului. Rezistăm încă pentru că nu am renunțat la idealurile inaccesibile. Spre coarnele condeiului ne mână o suferință, un pariu, o obsesie. Cu timpul, unele idealuri ajung ca brânza uitată la soare. Marile spirite știu să grădinărească și în deșertul apocalipsei. Ordinea nu trebuie să deregleze armonia. Complicitatea unui ideal se câștigă prin transpirație. Nici vorbă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
reumatism. Tinere, în literatură nu se mai vine. Acum se pleacă. Dintr-o doză mică nu pot ieși capodopere. Atât comunismul cât și fascismul au apărut pe lume ca speranțe. Stresul crește proporțional cu împuținarea iluziilor. Spre coarnele condeiului ne mână o suferință, un pariu, o obsesie. Ne-a ars casa, e adevărat. Dar ce foc sublim! Sublimul e un pisc în care nu ai cum să te odihnești. De la Demostene încoace, niciodată nu știm ce au oratorii în gură. Uimirea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
întorc la ele. 5. Cine a lăsat slobod măgarul sălbatic, izbăvindu-l de orice legătură? 6. I-am dat ca locuință pustiul, și pămîntul sărac ca locaș. 7. El rîde de zarva cetăților, și n-aude strigătele stăpînului, care-l mînă. 8. Străbate munții ca să-și găsească hrana și umblă după tot ce este verde. 9. Vrea bivolul sălbatic să fie în slujba ta? Și stă el noaptea la ieslea ta? 10. Îl poți lega tu cu o funie, ca să tragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
ușă. Alerg să deschid cu întrebarea pe buze: „Cine poate fi la ceasul acesta?” Răspunsul aveam să-l capăt îndată: Bună dimineața, vere! Bucuros de oaspeți? Mai încape vorbă? Bun venit! Intră că se crapă mălaiele! - îi răspund întinzându-i mâna cu bucurie... Mă gândeam că în răgazul ce și l-a luat poate că a găsit un răspuns la întrebarile care mă frământau... Ieșeanul, însă, intră, se așează comod în fotoliu și tace... Mă uit întrebător la el, dar dumnealui
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]