22,583 matches
-
au să poată! M-am uitat eu pe fereastră: sub ea e un zid neted, Înalt de patru metri... — Atunci, nu ne rămîne decît să stăm și să așteptăm. Am putea chiar telefona la restaurant, să ne trimită ceva de mîncare - un meniu bogat, cu un vin bun. Travers are de unde plăti. La Început o să bem un sherry extrasec... — Da, dacă am putea fi siguri de omul care ne va servi... — La toate te gîndești, zîmbi el. Experiența de pe continent te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Încuiate! — Dar ce săpau oamenii ăia? Îl iscodi Digby. Poate c-ai visat numai... — O subterană... a fost groaznic, băiete... Și zău că n-aveam de gînd să fac greva foamei, mă temeam doar să nu-mi pună otravă În mîncare! — Otravă? — Trădare! Ascultă Barnes... — Nu sînt Barnes. Din nou se auzi un oftat. — Desigur, scuză-mă. Am Început să bat cîmpii. SÎnt foarte tulburat... Poate că au dreptate... — Dar cine-i Barnes? — Era un om de treabă. I-au făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
dădu seama că nu Înțelesese cuvintele ei. Reflectoarele măturau cerul deasupra parcului; fîșii de lumină pluteau ca niște nori pe boltă. Asta făcea ca cerul să pară foarte mic: Îi puteai pipăi marginile cu ajutorul luminii! În stradă plutea miros de mîncare, revărsîndu-se din bucătării, semn că oamenii cinau devreme, ca să nu fie surprinși de alarmă. La intrarea Într-un adăpost, un voluntar de la Apărarea Civilă Încerca să aprindă un felinar de vînt. Zărindu-l pe Rowe, Îi spuse: — S-au aprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
parcată sub copaci în stradă. Lumina zorilor se reflecta palidă în caroseria prăfuită. Scaunele erau pătate de ulei și murdărie, iar în spate era o pernă soioasă acoperită de resturile unei pături de tartan rupt. Sticlele sparte și cutiile de mâncare de pe podea mă făcură să înțeleg că Vaughan locuise în mașină vreme de mai multe zile. Într-o evidentă răbufnire de furie, acesta lovise în repetate rânduri tabloul de bord, spărgând mai multe cadrane și bordura superioară a consolei. Peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Poate că, cel mai concludent exemplu de baron local este Dumitru Sechelariu din Bacău: Un bun exemplu a fost cel din 14 iulie 2002, când primarul PSD al Bacăului a organizat o petrecere de ziua lui de naștere, asigurând destulă mâncare și băutură pentru zeci de mii de oaspeți. A fost o scenă scoasă parcă dintr-un roman de Gabriel Garcia Márquez, în care oligarhul latino-american le îngăduie pentru un scurt răstimp peonilor de pe moșie să fie părtași la viața de
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
așteptare. Ninsoarea încetase. Era ora 8:01, o dimineață însorită. Probabil că în curând va apărea și personalul, gândi șeful de gară. Dormise în ghișeu de când venise fata în gară. În prima zi se dusese până acasă să dea de mâncare la porc și să îi aducă fetei o pătură. Gardul care înconjura cocina era rupt și porcul dispăruse. Sau fugise, sau îl furase careva, își zisese șeful de gară. Oricum nu era prea atașat de animal. Se întorsese la gară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
aș minți. Am visat un episod din Stan și Bran, desigur în alb-negru, adică gri-deschis și gri-închis, iar când m-am trezit, palma mea revenise la culoarea ei obișnuită și spatele Anei era plecat la serviciu. Așa că am dat de mâncare pisicii, am observat ironia din numele cartierului în care locuiam, am dat un telefon la primărie să anunț că s-a spart conducta de apă caldă și m-am răzbunat pe nedreptatea din lume fiind și eu nedrept cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
răspunse, privind la micuța cutie roșu-albastră cu un zâmbet care părea să vină de undeva din adâncul ființei ei: - Nu. noiembrie 2004 REVELION Muzica: Bob Dylan, The Walkmen Revelionul fusese identic cu celelalte. Aceiași oameni, aceeași muzică, aceleași băuturi, aceeași mâncare, aceleași discuții. Singura diferență o făcuseră murăturile extraordinare, mai ales conopida și gogonelele, aduse de nu se știe cine. Petrecerea avusese loc într-un apartament de pe lângă Piața Romană, se băuse mult, se dansase puțin, plecasem pe la cinci fără ceva. Mergeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
întrebat. „Mersi mult, Carl“, am zis în gând, abținându-mă cu greu să nu îl sugrum. - Sigur, Lynn, am zis, intră... M-a privit mirată. - Sau... adică stai, vin eu, chiar voiam să mă uit prin bucătărie ce e de mâncare, m-am bâlbâit eu. Vrei și tu ceva, Carl? - Nu, a mormăit el dând înapoi pe MTV. Am ieșit pe hol cu Lynn și am luat-o pe scări în jos înspre bucătărie. - Ce te frământă? am întrebat-o cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
bază, ca noi. - Da, într-un fel. Ție cum îți place albumul? - Foarte mult. Albumul anului, aș zice... - Da... Auzi, n-ar trebui să o luăm înspre aeroport încet-încet? - Încet-încet, da. Am intrat în casă. - Trebuie să-i dau de mâncare pisicii, a zis Manson. Scoase o cutie de Whiskas dintr-un dulap și o goli într-un castronaș. - Ce model de pisică ai? m-am interesat. - Una albă. Stai, că poate vine. Pis-pis-pis, Lily, hai la masă! Pis-pis! Nimic. - Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
după ei, după care am luat pisoiul în brațe și am pornit către casă. Bietul animal tremura, sângera, se pișa pe el, vomita, făcea ca toți dracii. Ajuns în casă, l-am spălat, l-am reparat, i-am dat de mâncare, i-am pus o coroană de aur pe cap, l-am așezat pe o pernă de mătase și m-am dus la magazinul de la colț să cumpăr câteva lucruri de care aveam nevoie. Apoi m-am îndreptat spre apartamentul primului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
acțiunilor sunt altele decât în România. La noi în Suedia... - Știți ceva, Lantz? l-am întrerupt ștergându-mi lacrimile cu mâneca pulovărului. - Ce? - Îmi bag pula în Suedia. AFACERIȘTII Stăteam în poiana Vaslui 4 pe iarbă, în jurul unui coș cu mâncare și cu un termos cu cafea. Păsări ciripeau, șoareci de câmp chițăiau în apropiere. Mușcând dintr-o tartină cu brânză și șuncă, am observat doi domni în costume gri ieșind din pădurea locală și apropiindu-se de mine. Unul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
printr-o serie de nuanțe olfactive și cromatice, toate învăluite în mirosul de ulei, care prăjește încetișor. Ulei de rapiță, se spune în text, unde totul e foarte precis, lucrurile cu nomenclatura lor și senzațiile pe care le transmit, toate mâncărurile pe foc în același timp, pe plitele din bucătărie, fiecare în recipientul ei exact numit, tigăi, tigăițe, oale; la fel și operațiile pe care le comportă gătitul: a tăvăli prin făină, a bate ouăle, a tăia castraveții în lamele subțiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
în lamele subțiri, a împăna friptura de găină cu bucățele de slănină. Aici totul este foarte concret, consistent, denumit cu competență sigură, sau în orice caz impresia pe care ți-o dau ție, Cititorule, e cea de competență, deși sunt mâncăruri pe care nu le cunoști, desemnate prin numele lor, pe care traducătorul a crezut de cuviință să le păstreze în limba originală, de exemplu schoëblintsjia; deși în text nu se spune ce gust are, tu, citind schoëblintsjia, poți să juri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
adesea o întâlneam pe doamna Miyagi și discutam cu ea, poate și pentru că ocaziile de a conversa cu mama - chiar de a glumi, deși cu o doză de amărăciune - se prezentau mai ușor decât cu fiica. Seara, la cină, în jurul mâncării aburinde de sukiyaki, domnul Okeda ne scruta chipurile, de parcă acolo ar fi fost scrise tainele zilei, rețeaua de dorințe distincte, dar legate între ele, în care mă simțeam învăluit și de care n-aș fi vrut să mă eliberez fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
acasă, îmi spune, iar eu mă întreb dacă „fiu“ e apelativul folosit de o femeie de vârsta ei când se adresează unui tânăr, sau dacă înseamnă ceea ce cuvântul înseamnă. Buzele îmi ard de la mirodeniile picante cu care Anacleta a condimentat mâncarea, de parcă gustul acela ar trebui să conțină toate aromele duse la extrem, arome pe care eu nu le pot distinge, nici numi și care se combină în cerul gurii ca niște văpăi de foc. Mă gândesc la toate aromele gustate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
răzgândit peste noapte, e un bărbat pe cale să se căsătorească. Se uită la ceas. Era ora șase, iar primele raze de soare mângâiau arbustul spinos din fața dormitorului său. Fumul focurilor de dimineață, mireasma de lemn fin care stârnește pofta de mâncare, va pluti în curând în aer, se va auzi forfota oamenilor pe cărările care traversau în lung și-n lat desișul de lângă casa lui; strigătele copiilor care se duc la școală; oamenii cu ochii cârpiți de somn care se îndreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
animal maroniu, costeliv, cu una sau două pete albe și cu coada tăiată. Îl găsise la marginea satului, abandonat și mort de foame, și-l luase să stea cu el în casa bunicii. Ea fusese împotriva ideii de-a irosi mâncarea pe un animal care, aparent, nu le era de nici un folos, dar el își impusese punctul de vedere, iar câinele a rămas. În câteva săptămâni se dovedise a fi folositor, omorând trei șerpi în curte și unul în grădina de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
deși curată, era practic goală, avea doar două oale, câteva farfurii albe, emailate, și o tăviță de tacâmuri. — Menajera trebuie să-mi și gătească, spuse domnul J.L.B. Matekoni. Îmi pregătește masa în fiecare zi, dar e întotdeauna același fel de mâncare. Nu mănânc decât tocană cu mămăliguță. Câteodată mai face mâncare de dovlecei, dar nu foarte des. Totuși, îmi cere o grămadă de bani de coșniță. — E o femeie tare leneșă, remarcă Mma Ramotswe. Ar trebui să-i fie rușine. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
farfurii albe, emailate, și o tăviță de tacâmuri. — Menajera trebuie să-mi și gătească, spuse domnul J.L.B. Matekoni. Îmi pregătește masa în fiecare zi, dar e întotdeauna același fel de mâncare. Nu mănânc decât tocană cu mămăliguță. Câteodată mai face mâncare de dovlecei, dar nu foarte des. Totuși, îmi cere o grămadă de bani de coșniță. — E o femeie tare leneșă, remarcă Mma Ramotswe. Ar trebui să-i fie rușine. Dacă toate femeile din Botswana ar fi fost ca ea, bărbații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
prost disimulată. Nările îi fremătau de enervare și buzele i țuguiară cu un aer agresiv. — Lucrez pentru bărbatul ăsta de mulți ani, șuieră ea. În fiecare zi n-am făcut altceva decât muncă, muncă și iar muncă. I-am gătit mâncare gustoasă și i-am lustruit podelele. L-am îngrijit bine. Nu sunt de aceeași părere, Mma, replică Mma Ramotswe calmă. Dacă l-ai hrănit bine, de ce-i atât de slab? Un bărbat îngrijit se îngrașă. Bărbații sunt exact ca vitele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
să-și convingă mama să angajeze un șofer sau să renunțe la șofat cu totul, dar fusese înfrânt de spiritul ei inflexibil de independență. — Se ducea spre Molepolole, continuă domnul J.L.B. Matekoni, și și-a amintit că nu dăduse de mâncare găinilor de acasă, din Gaborone. Așa că s-a hotărât să se întoarcă înapoi în marșarier. Închipuie-ți în ce hal a ajuns cutia de viteze. Și, dintr-o dată, tărășenia a ajuns pe buzele tuturor. Ei au presupus că eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Mma Ramotswe ducând mâna la buzunar. Speram că veți fi atât de amabilă să-i acceptați. — Firește, se grăbi Mma Potsane să accepte. Putem merge acolo. Nu-mi place să merg acolo noaptea, dar în timpul zilei e cu totul altă mâncare de pește. — Acum? întrebă Mma Ramotswe. Ați putea veni acum? Da, n-am nimic de făcut, răspunse Mma Potsane. Pe-aici nu prea se-ntâmplă nimic. Mma Ramotswe îi înmână banii lui Mma Potsane, care îi mulțumi bătând din palme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Mma Ramotswe, batswana puteau să țină fruntea sus oriunde, absolut oriunde. Ce prăjitură bună, o lăudă domnul J.L.B. Matekoni. Copiilor trebuie să le placă la nebunie. Mma Potokwane zâmbi. — Copiii noștri adoră prăjiturile. Ar fi fericiți dacă ar primi de mâncare doar prăjituri. Noi nu le împărtășim gusturile. Orfanii au nevoie și de ceapă și de fasole. Domnul J.L.B. Matekoni dădu din cap aprobator. — O alimentație echilibrată, zise el pe un ton atotștiutor. Am auzit că o alimentație echilibrată menține trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
s-au pregătit s-o îngroape pe mamă. Însă, așa cum probabil știi, sau poate nu știi, domnule J.L.B. Matekoni, când moare o femeie mosarwa care încă alăptează un bebeluș, ei îi îngroapă și bebelușul. Pur și simplu, n-au suficientă mâncare ca să hrănească un bebeluș orfan de mamă. Asta e situația. Fetița s-a ascuns după un tufiș și a privit cum îi iau mama și frățiorul. Terenul era nisipos acolo și n-au putut să sape decât o groapă puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]