5,997 matches
-
noi depinde să utilizăm cu înțelepciune ceea ce ne dă Dumnezeu. Se simțea mai bine acum. Era unul dintre răspunsurile lui clasice. — Deci clonarea este o folosire înțeleaptă a ceea ce ne-a dat Dumnezeu? Fără voia lui, își șterse fruntea cu mâneca sacoului. Spera ca acea bucățică de film să nu fie folosită, deși era sigur că o vor face. Niște copii îl fac să transpire pe șeful INS. — Unii oameni cred că știu ceea ce vrea Dumnezeu, spuse el. Dar eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
de vin și l-a aruncat În scenarist, ratând la milimetru. Paharul a lovit o ramă de pe perete, Împrăștiind vin peste tot, Însă În mod surprinzător nu s-a spart. Nereușind să-și lovească ținta, Caricaturistul Alcoolic și-a suflecat mânecile. Deși nu era nici măcar pe jumătate la fel de solid precum Caricaturistul Alcoolic, Însă la fel de beat, Scenaristul Nenaționalist de Filme Ultranaționaliste a reușit să evite prima lovitură. Apoi s-a refugiat rapid Într-un colț, cu ochii la ușă. Nici nu și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Într-un bistrou. Tocmai descoperisem una din cafenelele pe care le frecventau studenții de la Saint-Louis, care, la fel ca mine, ieșeau să ia o gură de aer Între două cursuri. Cele două studente mi-au zîmbit larg. Purtau rochii fără mîneci, cu fusta amplă și corsajul ajustat pe talie, niște rochii frumoase, imprimate cu flori, care le făceau tare grațioase. Una din ele m-a strigat: „Nu vii să stai cu mine?“. N-o mai văzusem pînă atunci. Era probabil studentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ar fi mierlit-o? Ar fi făcut stop respirator definitiv? Cum Îți imaginai treaba asta, dragul meu? Ca o comă profundă? Ca stadiul 3? Stadiul 4? — Încetează! — Tăcerea actuală a tatei la adresa dumitale n-are nici În clin, nici În mînecă cu tăcerea cerebrală absolută. Am să aranjez să stai de vorbă cu un electroencefalografist. Ai să vezi că realul nu e totuna cu imaginarul. Dar mama dumitale? Ea cum reacționează? — Mă gîndesc la strămoșii mei pe linie maternă. S-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de care avea nevoie - o inimă, plămâni, rinichi, ficat - în acel corp mititel? Unde mai pui că era vorba de un bărbat și nu de un copil. O barbă neagră era tăiată până sub bărbie. Purta un costum uzat, cu mânecile și pantalonii tăiați scurt și tiviți. Fără să își dea seama că o va face, Zoia îl căută în buzunare. Își întoarse privirea în timp ce mâinile își vedeau în continuare de treabă. Câte lucruri are de îndurat o femeie! Degetele au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
și la cei morți, în funcție de poziția în care corpurile acestora sunt așezate. Dacă nu ar fi așa, am putea spune că morții nu au zgârieturi.În timp ce vorbea, doctorul Pervoiedov tăia hainele mortului cu o pereche de foarfece croitorești, despărțind cilindrii mânecilor și pantalonilor și secționând porțiunile care îi acopereau pieptul, dezgolind cadavrul și lăsându-l întins pe o grămadă de cârpe. Văzură cu toții linia purpurie în jurul stomacului masiv. ă Iată, și aici sunt leziuni, îi informă gânditor doctorul și arătă înspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
putea distruge probe vitale. Porfiri scoase un fir întreg și îndoi colțul saltelei. În spatele lui se făcu auzit un cor de bolboroseli. În interiorul saltelel, așezată peste umplutura din păr de cal, era o haină mică din blană ca de copii. Mânecile erau îndoite cu grijă în față, aduncând aminte de poziția unui cadavru în sicriu. Porfiri își deschise tabachera. Luă una și o puse în gură. Mai răsmăseră opt, pe care i le dădu lui Dmitri. Capitolul nouăsprezece Govorov se întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
seara asta! Apoi se Întoarse spre Kitty. Și tu arăți foarte bine! Apoi, văzând-o venind pe Tracy Lee, asistenta lui de la galerie, o chinezoaică tânără, destul de urâțică, Îmbrăcată În stil gotic, Într-o rochie Barbarella de catifea neagră, fără mâneci, Împodobită cu plasă și cu tone de cruci, brățări și lănțișoare, se Îndreptă spre ea și-i spuse același lucru. — Arăți uluitor În seara asta. — Așa face mereu, Îi șopti Desert Rose lui Kitty, privindu-i pe Charlie și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
tractoare cu remorci încărcate de vegetale, dar grosul transportului s-a efectuat în timpul nopții, cele de acum, fie că au o excepțională autorizație expresă să facă predarea mai târziu, fie au dormit prea mult. Marçal Gacho și-a tras discret mâneca stângă a hainei ca să se uite la ceas, este îngrijorat pentru că traficul devine tot mai aglomerat și pentru că știe că, de aici înainte, când vor pătrunde în Centura Industrială, dificultățile vor crește. Socrul remarcă gestul, dar nu zise nimic, ginerele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
statuete, cel mai probabil ideea i-a venit chiar șefului, Așadar, în ultimele trei zile, am fost mințită, mințită de dumneata, tată, visând la o olărie care funcționează, imaginându-mă ieșind din Centru dimineața devreme, ajungând aici și suflecându-mi mânecile, respirând mirosul de lut, lucrând cot la cot, cu Marçal alături de mine în zilele libere, N-am vrut să suferi, Sufăr de două ori mai mult, buna dumitale intenție nu m-a scutit de suferință, Îți cer iertare, Și, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
și recomandărilor comandantului, liber adaptate la dificultățile retorice ale ocaziei, Mare mister, după cât se pare, spuse Marta, Se pare că da, încuviință Marçal, în timp ce încerca cu o grijă exagerată să-și potrivească manșetele cămășii ca să apară cu lungimea corectă pe sub mânecile hainei. Îmbrăcat civil, arăta mai vârstnic decât era în realitate. Vii la masă, întrebă Marta, Nu am primit ordin contrar, dar, dacă nu voi putea veni, telefonez. Ieși înainte să apuce nevasta să-i pună și alte întrebări, ușurat pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
invitat să iau loc. — A venit primăvara, mă anunță el pe un ton foarte intim, luând un dosar gros, cu colțurile hărtănite, și pregătindu-se pentru o treabă probabil foarte importantă, căci obrazul îi radia de fericire. Și-a suflecat mânecile, s-a descheiat la cămașă, lăsând să i se vadă părul galben-roșcat de pe piept, a luat de pe masă un toc, i-a examinat cu atenție penița, a încercat-o, i s-a părut că nu era de ajuns de ascuțită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Dacă mă prindea cumva seara acolo, mi se făcea frică. Odată m-am dus destul de târziu. Se simțea în aer pâcla serii. Nu mai exista nici o măsuță liberă. Patronul a scos una pentru mine, a șters-o de praf cu mâneca și mi-a adus un scaun. După ce mi-a pus dinainte obișnuita ceașcă de aramă s-a retras la măsuța unde stăteau Profetul și băiețandrul care se ținea scai de el, examinându-mă, ca și ceilalți, într-o tăcere tăioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
capăt. Vroiam să spun: „e prea normală”, dar îmi suna prost această constatare; ar fi însemnat că eu mă purtam anormal. — Bine, spuse ea amuzată. Cu o condiție: mie să nu-mi vorbești despre Bătrânul. Ai mâncat? — Nu. — Atunci ridică mâneca la cămașă, să-ți iau sânge. Și cum eu stăteam în continuare buimăcit, s-a lipit de mine. Prostule! M-a sărutat, am simțit un val de căldură în tot corpul și astfel ne-am împăcat. Fără alte explicații. Ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
carne, cenușie și lipsită de sânge, se răsfrânsese În sus ca niște umflături concentrice. O, amintiri ce mă mistuie... — Golemul! a spus Dee. Apoi Înălță ambele brațe spre cer, și anteriul lui negru Îi cădea În jos cu largile-i mâneci până la pământ, ca pentru a Închipui un cingulum, un cordon ombilical Între poziția aeriană a mâinilor și suprafața, sau poate adâncimea pământului. — Jezebel, Malkuth, Smoke Gets in Your Eyes! zise el. Și dintr-o dată Golemul se topi ca un castel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
genunchi și sărutând mâna descărnată și străvezie a doctorului Dee. Maestre, așa o să fac. Iar tu vei avea ce dorești. Amintește-ți vorbele astea, Roza și Crucea. O să auzi vorbindu-se de ele. Dee se Înfășură În anteriul lui cu mâneci ca Într-o mantie, și-i ieșeau din el doar ochii scânteietori și răutăcioși. Să mergem, Kelley, zise el. De-acum omul ăsta e al nostru. Iar tu, Khunrath, să-ți ții departe de noi Golemul până la Întoarcerea noastră la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
același blazer. Din fericire, fără cravata bordo. În timp ce căuta să reconstituie Încă o dată faptele, primise un telefon. O voce necunoscută, străină, cu un accent vag balcanic. Un telefon mieros, ca din partea unuia care n-avea nici În clin, nici În mânecă și care vorbea cu cele mai bune intenții. Dragă domnule Belbo, zicea, v-ați trezit compromis printr-o Întâmplare neplăcută. N-ar trebui să acceptați niciodată să faceți pe curierul pentru alții, fără să controlați conținutul coletelor. Ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cu năravul. Aproape că fusese prins Într-un magazin de rochii, În spatele unui raft cu solduri de vară. O femeie Își trecea visătoare degetele peste mînca unei rochii și Wakefield, ascuns Într-o nișă, i-a răspuns trăgînd de cealaltă mînecă, o tragere care a stîrnit o vibrație insuportabil de erotică. Ea știa că el e acolo. CÎnd ea a tras din nou, el și-a ținut răsuflarea. CÎnd ea se-a Îndepărtat, Wakefield era tot scăldat În sudori și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
coborî grăbit din tren. Era de-abia patru și Fran hotărî să treacă pe la redacție în loc să meargă direct acasă. Avea nevoie de ceva care să-i distragă puțin gândurile de la beleaua în care să băgase. Stevie muncea cu spor, cu mânecile suflecate și părul prins cu ceea ce părea a fi o pereche veche de ciorapi, corectând o știre despre cele mai recente restricții impuse traficului din Woodbury. — Cum a fost escapada misterioasă? Și apoi, dintr-un instinct izvorât din faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
tău. — Bună, zâmbi larg, ai avut o zi proastă la școală? — Normală. Apoi m-am întâlnit cu Ralph în parc. — Voi doi sunteți deja prieteni vechi. E grozav. Observă o lacrimă sclipind în colțul ochiului lui Ben, ștearsă rapid cu mâneca tricoului Umbro. Ce s-a întâmplat? — A fost groaznic. Nu mai știa unde se află. Umbla de colo-colo fără să găsească drumul spre casă. — Slavă Domnului că a dat peste tine. L-ai condus tu acasă? — A venit fiica lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Jack își dori să vină cineva din redacția de știri să-i ceară părerea sau să-l întrebe ceva, dar știau cu toții cine era în biroul lui și păstrau distanța. — Ei bine, Jack. Era clar că avea vreun as în mânecă, Jack era sigur de asta. — Ar fi cazul să te obișnuiești să rămâi la înălțime fără concurență. — De ce, Murray? Jack știa că e atras într-un joc dar probabil că, mai devreme sau mai târziu, Murray se va plictisi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
lui Laurence o făcu pe Fran să-și amintească de ceva. — Oh Doamne! Laurence! Trebuia să luăm cina cu mama lui în seara asta! Arăt decent? Stevie studie ținuta ușor excentrică a lui Fran, alcătuită dintr-o tunică violet fără mâneci, purtată peste colanți verzi închis. — Eu zic că arăți bine dar, ce-i drept, zise Stevie arătând spre fusta de tweed și jerseul pe care le purta 364 de zile din 365 -, noțiunea de ținută de zi sau de seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
și îl iubiseră. Până și unul-doi gazetari hârșâiți băgară nasul în pahar ca nu cumva un suspin compromițător sau o lacrimă să-i dea de gol. Stevie, înghesuită în colțul opus, foarte aproape de bar din fericire, își șterse nasul cu mâneca puloverului și își dori din suflet ca Francesca să fi fost acolo să-l audă. Dar Fran demara în trombă din parcare, convinsă că părerea ei inițială despre Jack Allen, anume că era un fustangiu ambițios și care-și vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
să-mi înfrunt propria mea durere, cu atât mai puțin pe-a lor. N-am fost o mamă bună. Trebuia să plec înainte să-mi pierd mințile. — Lui Ben ar trebui să-i ceri scuze. Carrie își jucă asul din mânecă. — De aceea am vrut să stau aici. Ca să am ocazia să-l cunosc, să încerc să-mi răscumpăr vina într-un fel. Jack știu că era învins. Cum putea să-i refuze lui Ben șansa de a petrece o perioadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
zahăr. Asta, după ore de căutare într-un apartament, am găsit în chestia aia de care tragi apa la veceu, era o chestie așa, din plastic, cu dop. Și-acolo avea mărcile puse. La pachet, într-un colț undeva, prin mânecile la haine, prin căciulile rusești. 10 Îl așteptai, stăteai în cimitir. Când trecea... pac! Stăteam după gardul ăla și dat pe față cu făină (râde). Noaptea. Asta o făceam ca să ne distrăm. Pe lângă gard, pe lângă spitalul 9. Deci omul trecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]