KorAP: Find »[drukola/base=mângâia & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...91 92 93 ...417 >

10,420 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296

singură imagine de relativă armonie i‑a rămas lui Rainer în memorie și stăruie acolo de multă vreme. O fată mai mare de la tineretul catolic i‑a indicat uneia mai mici un pasaj din cartea de rugăciuni și apoi a mângâiat‑o îndelung pe cap, timp în care pe Rainer l‑a cuprins o liniște interioară. Mulți ani la rând s‑a gândit la scena asta ori de câte ori se afla în cadă (cada improvizată din bucătărie), în timp ce mămica îl săpunea peste tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
singur decizi, e clar? Hans spune c‑o face fiindcă o iubește în secret, ceea ce acum nu mai e nici un secret. Cu mai puțină bunăvoință își privește apoi sula: categoric n‑o să i se scoale. Iar acum trebuie să te mângâi, hai, dă‑i drumul, spune Sophie, care pentru prima oară nu e nici palidă nici bronzată, ci are pete roșii pe pomeți și arată aproape ca o ființă vie. Spune că vrea să vadă toate detaliile, Hans trebuie să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
și agită, de parcă ar fi exuberanța în persoană, servieta în care are un termos și o tigaie. Momentan nu‑l presează nimic, fiindcă Sophie nu trece niciodată prin zona asta. Ar fi ceva de vis dacă fata asta l‑ar mângâia măcar o dată sau l‑ar atinge intim într‑un fel sau altul. Dar ea nu face asta, pentru că mândria ei e foarte dezvoltată, iar pe o femeie mai puțin mândră nu vrea Hans s‑o sărute. Interesul lui pentru Anna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
că Sophie n‑are decât să știe. Următoarea treaptă ar fi porțiunile de pământ însorit din adâncul unei păduri, ploaia care începe să cadă încet, pe neauzite, mirosul de rășină, Sophie într‑o pelerină veche de ploaie, cu răsuflarea tăiată, mângâindu‑l tandru pe cap. Odată și odată trebuie să dea și intelectualul atenția cuvenită bunăstării trupului. O mâncare ca la țară servită pe o față de masă în carouri și multe discuții serioase și profunde la care, într‑un sens abstract

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275

alunecat amândoi ușor pe podea și, fără a simți vreo durere, am continuat să ne lingem transpirația și celelalte secreții care ne acopereau trupurile. Apoi am izbucnit În râs și am continuat să ne frământăm trupurile. Curând am Început să mângâi cu degetele conturul acelei cicatrice de pe abdomenul lui Akemi care semăna cu o pată de cerneală. O mângâiam spunându-i: — Așa ceva nu mai are nimeni, asta e doar comoara ta. — Nu mai spune asemenea ciudățenii. Acolo e concentrată toată rușinea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
celelalte secreții care ne acopereau trupurile. Apoi am izbucnit În râs și am continuat să ne frământăm trupurile. Curând am Început să mângâi cu degetele conturul acelei cicatrice de pe abdomenul lui Akemi care semăna cu o pată de cerneală. O mângâiam spunându-i: — Așa ceva nu mai are nimeni, asta e doar comoara ta. — Nu mai spune asemenea ciudățenii. Acolo e concentrată toată rușinea mea de copil care n-a fost cuminte, Îmi spuse ea cu o grimasă. Stătea aplecată deasupra mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
iernii, gândeam eu. În timpul ăsta, partea inferioară a trupului lui Akemi Începea să fie scuturată de convulsii, și degetele de la picioare i se Încleștau. Cu o mână continuam să-i șterg saliva și cu cealaltă, cu care până atunci Îi mângâiasem cicatricea ca o pată de cerneală, am Început să-i masez degetele de la picioare șoptindu-i: „E În regulă, nu se Întâmplă nimic, e În regulă“. Continuam masajul frecându-i ușor degetele de la picioare, ceea ce Îmi crea impresia de a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
tub de neon. Am ejaculat În momentul În care un fascicul de lumină pătrunse În cele mai ascunse cotloane ale creierului meu. Spasmele care ne cuprinseseră pe amândoi au continuat Încă vreo douzeci de minute, timp În care am tot mângâiat cicatricea ca o pată de cerneală de pe abdomenul lui Akemi, șoptindu-i la ureche „E o comoară, e o comoară“. — Aș vrea să mă asculți, aș vrea să-mi asculți povestea. Înfășurat doar Într-un prosop de baie În jurul taliei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
deveni tot mai ascuțită și izbucni În plâns. Keiko Kataoka Îi făcu vagabondului un semn din ochi, Îndemnându-l să se apropie. Vagabondul o cuprinse cu blândețe pe Noriko de după umeri și o ajută să se ridice, apoi Îi vorbi mângâind-o pe păr. — Noriko, Keiko e secretara mea, de aceea e mai dură cu tine și te ceartă. Nu-i nimic, o să-i cer și eu iertare pentru tine. Dar uite! Ți s-a udat fusta. Mai bine faci un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
o cuprinse ușor de după umeri și o apropie de el gândindu-se: „Nimic din toate acestea nu e normal să se Întâmple. Nu În camera asta. Ba nu, nu În lumea asta“. Noriko, rămasă doar În bikini, Își simțea pielea mângâiată de aerul fremătător din jurul ei și scoase, fără sa vrea, un geamăt scurt. Ardea de nerăbdare să fie strânsă În brațe de acest bărbat, să simtă orgasm după orgasm, ca altă dată, apoi să-i cuprindă sexul cu buzele și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
În brațe, i-a depărtat larg pulpele și a așezat-o așa pe canapea; apoi mi-a făcut semn din ochi să-i țin picioarele nemișcate. În timpul acesta, Noriko plângea În continuare, scuturată de convulsii, cerându-i bărbatului să o mângâie pe obraji, pe ceafă, să Îi maseze umerii, parcă pentru a evita să cadă Într-o panică și mai mare. După ce am reușit să-i leg picioarele cu niște curelușe din piele, bărbatul a Început să-i sărute interiorul coapselor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
atingerii o făcu pe Noriko să scoată un geamăt subțire și să-ți răsfrângă degetele de la picioare. — Privește-ne cu atenție, Noriko, și recunoaște că ești geloasă, nu te ascunde, spuse bărbatul așezându-se Între picioarele mele. Începu să-mi mângâie sexul care mustea de sucuri, Îndepărtându-mi labiile, pentru ca Noriko să poată vedea mai bine. Dezgustată, Noriko Își Îndepărtă privirea, dar apoi, când Începură să se audă plescăiturile și gemetele mele de plăcere, Își Întoarse temătoare privirea spre noi. Încercă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
zbată, agitându-și În toate părțile brațele și picioarele un pic cam prea păroase. Bărbatul a trebuit să o țină de mâini și de picioare pentru ca eu să o pot lega cu o sfoară, după care a Început să o mângâie În zonele intime, dar fără nici un succes. Fata nu părea să se umezească deloc. În schimb, era animată de o dorință foarte puternică de a experiementa sado-masochismul pe care-l cunoștea doar din cărți și, cum repeta fără Încetare că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
Și ecstasy este urmat de o perioadă de depresie atunci când Încetezi să-l mai iei. Dacă ai consumat de mai multe ori, Înțelegi foarte bine această stare: Îți pierzi cu totul simțurile de la extremitățile corpului și dacă Încerci să-ți mângâi părul cu degetele, ai impresia că nu mai e părul tău sau nu mai sunt degetele tale. Asta detestam cel mai mult și, din dorința de a nu părăsi acel paradis minunat, Înghițeam Încă o pastilă, și Încă o pastilă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
a nu părăsi acel paradis minunat, Înghițeam Încă o pastilă, și Încă o pastilă. E la fel ca senzația aceea minunată pe care o ai când, pentru prima dată În viață, intri cu picioarele În apa mării și te lași mângâiată de atingerea valurilor. Nu-ți vine să renunți la ea. Cel mai mult mi s-a Întâmplat să iau odată șapte pastile, una după alta, dar bărbatul nu a luat decât patru. Mai demult, pe când se afla În Los Angeles

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
vorbeau cu voce scăzută. Femeia era mai În vârstă, dar nu păreau să fie mamă și fiu. Din când În când femeia ridica câte-o șuviță de păr care cădea pe fruntea bărbatului care stătea cu capul plecat. Câteodată Îi mângâia buzele cu o mână ridată. Bărbatul nu-și ridica ochii din pământ. Părea că rezistă cu stoinicie umilinței. Din când În când un surâs vag flutura pe fața acestei femei care avea probabil de două ori vârsta Însoțitorului ei. Priveam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
Înghițim propria vomă, nu avem altă cale decât să continuăm să ne excităm creierul și trupul.“ Totuși, eu cred că am depășit limita În noaptea aceea, căci ceva ciudat se Întâmplase cu nervii noștri optici. Mai Întâi Maestrul m-a mângâiat pe spate zicând: „De unde s-a depus praful acesta de sidef pe pielea ta?“. La aceste vorbe i-am privit fața plină de pete galbene. Tenul Maestrului Își schimbase textura, dar eram hotărâtă să-l iubesc chiar dacă pielea de pe trup

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
hotelului patrulau forțele de ordine și, din când În când, de pe hol sau din grădina de afară se auzeau zgomote de pași sau voci dând comenzi. M-am aplecat asupra Maestrului ca să văd dacă doarme sau nu și i-am mângâiat fruntea și obrajii. „Reiko, tu ești?“ a spus. „Dormi liniștită, ca de-obicei. Vise plăcute!“ Apoi m-a sărutat. Arăta foarte rău la față. Îmi frângeam mâinile de Îngrijorare neștiind ce puteam face pentru el, când a intrat În cameră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
liniștită, ca de-obicei. Vise plăcute!“ Apoi m-a sărutat. Arăta foarte rău la față. Îmi frângeam mâinile de Îngrijorare neștiind ce puteam face pentru el, când a intrat În cameră Keiko. S-a așezat pe pat lângă Maestru și, mângâindu-l pe față, i-a spus: „Arăți groaznic“. Bineînțeles că eram geloasă, dar o iubeam pe Keiko și știam că eu singură nu eram În stare să fac nimic pentru Maestru. Mi-era de-ajuns să știu că ea Îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
decât podeaua pentru a putea fi ținute sub observație. Nu sunt așa de puternic Încât să supraviețuiesc dac-aș fi obligat să-mi fac nevoile În asemenea condiții.“ Maestrul continua să vorbească cu o voce abia șoptită, iar Keiko Îl mângâia pe păr: „Vai, bietul de tine! Ce lucruri ciudate Îți trec prin minte! Dormi mai bine și totul va fi În regulă“. Îl ținea strâns de mână În timp ce morfina creată special de ea Începea să-și facă efectul. Și eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242

cu pofta de mâncare cum stați? Nu am așa ceva, ca să vă pot povesti despre ea. — Viața sexuală? — La fel ca pofta mea de mâncare. Nu merită adusă în discuție. — Vă gândiți mult la femei? — Tot timpul. Mâzgăli niște însemnări, își mângâie barba și zise: Vă prescriu un supliment de vitamine și minerale, mai ales magneziu. O să vă pun și la un regim fără zahăr, cu multe legume crude și alge. Vă vom ajuta să eliminați din toxinele din corp cu ajutorul unui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
element permanent aici. Și îndrăznesc să spun că și lor le convine. Nu te-ai fi gândit că este posibil să se provoace o astfel de tevatură în tot executivul Kripo dintr-o temniță birocratică precum asta, râse el și, mângâindu-și ciocul, adăugă: Tu și un Sturmbannführer de la Gestapo i-ați făcut tot felul de necazuri sărmanului doctor Schade. A primit telefoane de la o grămadă de oameni importanți: Nebe, Müller, chiar și Heydrich. Foarte satisfăcător din partea ta. Nu, nu ridica

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
Cât de dură? — Ca un vals îndrăcit. Becker rânji și își termină băutura: — Să-l obosesc? Pricep ideea. Își deschise haina și scoase un scurt baston de cauciuc cu care se lovi ușurel cu nerăbdare în podul palmei. — O să-l mângâi cu asta. — Ei bine, sper că știi mai multe despre cum se folosește ăla decât știi despre Parabellumul ăla pe care-l porți. Îl vreau pe tipu’ ăsta viu. Speriat de moarte, dar viu. Ca să răspundă la întrebări. Ai băgat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
am zis. Becker apucă gulerul pijamalei de mătase a lui Lange și îl răsuci în jurul gâtului său scurt și gros: — Triunghiul roz te paște, grăsuțul meu, zise el. Un triunghi roz și închisoarea, dacă scrisorile către Kindermann, prietenul tău care mângâie cururi, au ceva de zis. Lange îndepărtă mâna lui Becker de la gâtul său și îl privi cu amărăciune la el: — Nu știu despre ce vorbiți, șuieră el. Triunghi roz? Ce înseamnă ăla, pentru numele lui Dumnezeu? — Paragraful 175 din Codul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
să fim atenți cum ne ocupăm de asta. Himmler este un prost, dar este un prost periculos. Trebuie să-l demascăm pe Weisthor în mod neechivoc și în fața a cât mai mulți martori posibili. Făcu o pauză: Nebe? Reichskriminaldirektor-ul își mângâie nasul lung și aprobă gânditor din cap: — Nu ar trebui să menționăm deloc implicarea lui Himmler, dacă e posibil să putem evita asta, domnule general, zise el. Sunt cu totul de acord cu demascarea lui Weisthor de față cu martori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]