3,738 matches
-
combină la Voltaire cu voluptatea vehiculării paradoxurilor, acestea din urmă făcând însă deliciul cititorilor și dând o dimensiune literară actului critic. Astfel, despre Shakespeare se afirmă că "avea un geniu plin de forță și de rodnicie, de naturalețe și de măreție, fără cea mai mică scânteie de bun gust și fără cea mai mică cunoștință a regulilor"129, iar personajele acestuia sunt văzuți drept "monștri străluciți" În aceleași linii oximoronice este perceput și Homer în eseul care-i poartă numele, căruia
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
clasice a fost doar cea desfășurată în Franța lui Ludovic al XIV-lea. Prin raportare la experiența franceză, care a corespuns cu cea mai importantă epocă a literaturii naționale, varianta engleză nu a constituit nici cel mai frumos moment al măreției britanice, nici înflorirea celor mai importante genii ale sale. De asemenea, se atrage atenția asupra impurității contextului literar englez care anticipa prin diverse elemente romantismul, precum și asupra absenței unei anumite seninătăți datorită frământărilor politice ale acelei perioade. Pe aproape aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Boileau. Cu alte cuvinte, experiențele estetice ale englezilor au o dimensiune clasică aceasta de fapt nu a contestat-o nimeni -, dar nu se subsumează aceleiași purități și coagulări depline ca în Franța și nici au reușit să genereze opere de măreția celor franceze. Aceasta poate și pentru că, așa cum afirma Pope în Eseul asupra criticii: "...noi britanici bravi, disprețuim legile străine"169, spiritul englez orgolios și individualist găsindu-și o exprimare plenară abia în manifestările insurgente și zbuciumate ale romantismului. III.4
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
mult mai mult succes în ceea ce privește impactul în domeniul criticii literare de către T.S. Eliot în faimosul său articol Tradiția și talentul personal. Revenind la Maurras, acesta susține, în primul rând, revigorarea tradiției clasice a secolului al XVII-lea, perioadă asociată cu măreția și splendoarea atât la nivel cultural cât și politic. O recuperare integrală a clasicismului francez și implicit a epocii care l-a generat Secolul lui Ludovic cel Mare nu mai era însă posibilă în măsura în care, după cum sugerează Henri Peyre 248, curentul
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
observă plăcerea surprizei prin cultivarea unor sintagme oximoronice se evidențiază încă o dată ideea situării poeziei în zodia simplității ce nu trebuie percepută totuși sub forma zgârceniei, a economiei inutile și meschine de mijloace, ci în sensul unei sobrietăți care include măreția, aparținând zonelor superioare ale spiritului. Etalarea excesivă a detaliilor presupune, în acest context, o dovadă de prost gust. Astfel, ca pentru orice clasic, și pentru Cocteau, unul din criteriile estetice fundamentale devine simplitatea cu toate aspectele pe care le presupune
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
literaturii. În Religie și literatură afirma în mod clar: "Critica literară ar trebui completată de o critică realizată dintr-un punct de vedere etic și teologic."291 Aspectul era dezvoltat în același text prin câteva precizări ce aduc nuanțări importante măreția unor opere nu poate fi judecată doar prin prismă literară, ci și prin raportare la alți factori, cum ar fi cel moral sau religios. Pe de altă parte, literaturitatea unei opere ține doar de criterii estetice. Cu alte cuvinte, Eliot
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
curent a cărui deplină coagulare și eficacitate creativă au fost percepute aproape în liniile unui miracol. Coerența sistemului estetic format, valoarea operelor scrise, au făcut din clasicismul francez un model a cărui fascinație s-a împletit cu cea generată de măreția statului lui Ludovic cel Mare, în general. Astfel, zorii secolului al XVIII-lea, au conturat imaginea unei Franțe triumfătoare atât politic, cât mai ales cultural, generând dorința celorlalte națiuni europene de a-i reproduce formula de succes. Desigur, acest lucru
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Paul Archambault, filosof, discipol al lui Blondel, teoretician al Partidului Democrat Popular, autor, în 1913, al unui Essai sur l'individualisme, în care îl studia pe Laberthonnière: "Multora dintre creștini-democrați le reproșăm faptul de a nu fi căutat (...) cu destulă măreție îndrăzneața tradiție care i-ar fi împins spre anvangardă, în loc să îi paralizeze în fluctuațiile moderate pînă la transformarea, prea deasă, în ultima și necuviincioasa remorcă a reacțiunii"11. Causticitatea față de cei care aleseseră acțiunea concretă în Cetate era dură, și
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
care zice: Când făcea cerul și pământul, eram împreună cu El (Pilde 8, 27)”. (Sf. Atanasie cel Mare, Cuvânt împotriva elinilor, XLVI, în PSB, vol. 15, p. 83-84) „Și-a exprimat (Dumnezeu - n.n.) numai voința, și a și adus la existență mărețiile celor ce se văd”. (Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Hexaemeron, omilia I, II, în PSB, vol. 17, p. 73) „Întru început, ca să nu socotească unii că lumea este fără de început. Apoi a adăugat: a făcut, ca să arate că ceea ce
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Totuși această moștenire a trecut de la Tatăl asupra Fiului, iar de la Fiul s-a reîntors la Tatăl. Dar și apostolul ne-a dat să înțelegem în pasajul respectiv că Fiul este autor al tuturor acestor acțiuni, ca Unul care în măreția Lui le cuprinde pe toate, după cum le scrie el și romanilor despre Tatăl, zicând: Pentru că de la El și prin El și întru El sunt toate (Rom. 11, 26). În El s-a pornit începutul și izvorul ființei tuturora, adică din
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
n. s. 107, p. 143) 44 înțelegând covârșitoarea dragoste a lui Dumnezeu, arătată neamului omenesc, striga și spunea: Așa a iubit Dumnezeu lumea (In. 3, 16). Uită-te cât de mare minune cuprind aceste cuvinte! Spune Așa, gândindu-se la măreția celor ce vrea să ne spună. De aceea își începe așa cuvântul său! Spune-ne Fericite Ioane, cum Așa? Spune-ne măsura, spune-ne măreția, învață-ne covârșirea cuvintelor pe care vrei să ni le spui! Așa a iubit Dumnezeu
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
16). Uită-te cât de mare minune cuprind aceste cuvinte! Spune Așa, gândindu-se la măreția celor ce vrea să ne spună. De aceea își începe așa cuvântul său! Spune-ne Fericite Ioane, cum Așa? Spune-ne măsura, spune-ne măreția, învață-ne covârșirea cuvintelor pe care vrei să ni le spui! Așa a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Lui Cel Unul Născut L-a dat, ca tot cel ce crede în el să nu piară, ci să aibă viață
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
minunându-se de lucrul acesta și înțelegând covârșitoarea dragoste a lui Dumnezeu, arătată neamului omenesc, striga și spunea: Așa a iubit Dumnezeu lumea (In. 3, 16). Uită-te cât de mare minune cuprind aceste cuvinte! Spune Așa, gândindu-se la măreția celor ce vrea să ne spună. De aceea își începe așa cuvântul său! Spune-ne, Fericite Ioane, cum Așa? Spune-ne măsura, spune-ne măreția, învață-ne covârșirea cuvintelor pe care vrei să ni le spui! Așa a iubit Dumnezeu
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
16). Uită-te cât de mare minune cuprind aceste cuvinte! Spune Așa, gândindu-se la măreția celor ce vrea să ne spună. De aceea își începe așa cuvântul său! Spune-ne, Fericite Ioane, cum Așa? Spune-ne măsura, spune-ne măreția, învață-ne covârșirea cuvintelor pe care vrei să ni le spui! Așa a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Lui Cel Unul Născut L-a dat, ca tot cel ce crede în el să nu piară, ci să aibă viață
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
pentru mine toate cele cuvenite firii mele”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt la vânzarea lui Iuda, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți, p. 76) „Trebuie să ne minunăm și să ne înspăimântăm de măreția Întrupării care depășește orice înțelegere. Gândește-te ce lucru mare ar fi să vezi că se coboară soarele de pe cer, că aleargă pe pământ și că trimite razele sale tuturor celor de aici. Iar dacă s-ar întâmpla aceasta cu
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
II-a, CXIII, în PSB, vol. 2, p. 296) „Puterea de admirație a minții omenești se simte cu totul depășită și puținătatea unei înțelegeri muritoare nu vede cum ar putea gândi și pricepe că această Putere atât de mare a măreției dumnezeiești, acest Cuvânt al Tatălui însuși, această Înțelepciune a lui Dumnezeu, prin Care a fost creat tot ce se vede și ce nu se vede, a fost în stare - trebuie s-o credem - să ia ființă în granițele strâmte ale
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
trupului smereniei noastre, prin întruparea cea pentru noi”. (Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunțită la Cântarea Cântărilor, omilia XIII, în PSB, vol. 29, p. 290) „După cum nici eonii cei de sus, nici cei de jos nu pot cuprinde și înțelege măreția lui Dumnezeu, tot așa nici lumile cele de sus, nici cele de pe pământ, nu pot să cuprindă cu mintea subțirimea lui Dumnezeu, cum s-a micșorat printre cei mici și slabi. Că precum de neînțeleasă este măreția Sa, tot așa
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
cuprinde și înțelege măreția lui Dumnezeu, tot așa nici lumile cele de sus, nici cele de pe pământ, nu pot să cuprindă cu mintea subțirimea lui Dumnezeu, cum s-a micșorat printre cei mici și slabi. Că precum de neînțeleasă este măreția Sa, tot așa și subțiimea Sa”. (Sf. Macarie Egipteanul, Cele cincizeci de omilii duhovnicești, omilia XXXII, 7, în PSB, vol. 34, p. 238) „Căci era Dumnezeu după fire și S-a făcut trup. În acestea constă întreaga taină a lui
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
plăsmuiască. Pe ce s-ar fi întemeiat? Pe talentul lor oratoric? Dar erau niște oameni neînvățați! Pe mulțimea banilor? Dar nu aveau nici toiag, nici încălțăminte. Pe faima neamului? Dar erau oameni de jos și din oameni de jos. Pe măreția locului lor de naștere? Dar erau niște sate neînsemnate. Pe mulțimea numărului lor? Dar nu erau mai mult de unsprezece oameni și aceștia împrăștiați. Pe făgăduielile învățătorului? Care făgăduieli? Dar dacă n-a înviat, nici făgăduielile nu mai puteau fi
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
A șezut de-a dreapta Sa; și care cuvânt ar putea reprezenta aceasta? Pe cel de pe pământ, pe cel mai fără de glas decât peștii, pe cel ce a fost jucăria demonilor, privește unde l-a ridicat. Cu adevărat că aceasta e măreția cea prea înaltă a puterii Lui. Și privește încă unde l-a ridicat: în ceruri, zice, și l-a făcut superior întregii naturii create, mai presus decât toată începătoria și stăpânirea. Cu adevărat că pentru cunoștința sa exactă, noi avem
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
cu mult mai mari și cu mult mai cu neputință de rostit prin cuvânt sunt bunătățile făgăduite celor ce au mers pe calea virtuții, după mutarea lor de aici în veacul viitor! Fericitul Pavel, ca să ne înfățișeze în câteva cuvinte măreția lor covârșitoare, spune: Acelea pe care ochiul nu le-a văzut și urechea nu le-a auzit și la inima omului nu s-au suit, pe acelea le-a gătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El (I Cor. 2
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Duhul și stând la masa lui Hristos, după ce am primit credința în El”. (Sf. Chiril al Alexandriei, Închinare în Duh și Adevăr, Cartea a Noua, în PSB, vol. 38, p. 299-300) „De bună seamă, ne putem face o idee în legătură cu măreția Duhului și în legătură cu neîntrecuta Lui putere luând aminte la semnificația numelor, la măreția lucrărilor și la binefacerile Lui față de noi și față de întreaga lume. Este numit Duh (ca și Tatăl și Fiul) în textele: Duh este Dumnezeu (In. 4, 24
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Sf. Chiril al Alexandriei, Închinare în Duh și Adevăr, Cartea a Noua, în PSB, vol. 38, p. 299-300) „De bună seamă, ne putem face o idee în legătură cu măreția Duhului și în legătură cu neîntrecuta Lui putere luând aminte la semnificația numelor, la măreția lucrărilor și la binefacerile Lui față de noi și față de întreaga lume. Este numit Duh (ca și Tatăl și Fiul) în textele: Duh este Dumnezeu (In. 4, 24), și Hristos, Domnul, este Duhul vieții noastre (Plângerile lui Ieremia IV, 20). Este
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
lui, ce sunt cele șapte candele, ce sunt cele șapte pâlnii la cele șapte candele, ce sunt cei doi măslini și de ce se află de-a dreapta și de-a stânga lămpii? Răspuns: Cuvântul proorocesc, descriind de departe, în chip simbolic, măreția prealuminată și suprastrălucită a Sfintei Biserici, a zugrăvit vedenia aceasta astfel, voind să arate, cred, înțelesul tainei celei noi a ei. Deci candelabrul cu totul de aur este Biserica atotlăudată a lui Dumnezeu, curată și neîntinată, neprihănită și nealterată, nemicșorată
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
învierea; noaptea adoarme, ziua înviază; ziua pleacă, noaptea vine. Să luăm fructele! Cum și în ce chip crește sămânța? A ieșit semănătorul și a aruncat în pământ pe fiecare din semințe; acestea, căzând în pământ, uscate și goale, putrezesc; apoi măreția purtării de grijă a Stăpânului le înviază din stricăciune; și dintr-o sămânță cresc mai multe și fac rod. Să vedem semnul minunat, care se petrece în ținuturile din răsărit, adică în acelea din Arabia. Este acolo o pasăre, care
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]