3,020 matches
-
-n cetatea lui Bucur. Că spunea Dumitru Sechelariu, boier mare dîn Bacău: “Moldova-i a mea, Băsăscule!” Ce nici Măria Ta n-ai îndrăznit a zîce. Și cum grăiam, Vladimir nu vrea să ne ținem de neamuri, așa cum ai poruncit Măria Ta când l-ai pus domn pe Laiotă Băsărabă în locul lui Radu cel Frumos și rău de târtiță: “L-am pus domn pe Laiotă în cealaltă Valahie, ca să ne putem înțelege între noi”. Frumos ai rostit: “Cealaltă Valahie”! Dar destui
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
putem înțelege între noi”. Frumos ai rostit: “Cealaltă Valahie”! Dar destui smintiți nu pricep acele vorbe nici azi, că în țara Radului îi modru să ai apucături pidosnice și poți să urci pe tron, să ajungi vel-vornic, drept pentru care Măria Ta i-ai scurta de capete, la fel ca pe toți boierii cei hicleni, vânzători de țară. A curs multă apă la Dunăre și a trecut pe-aici un tânăr ca un vel-logofăt, cu privirea înaltă cât nava de la Voroneț
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
Voroneț și, văzând el ticăloșia prăpăstuită peste țară, a blestemat - “Cine-au îndrăgit străinii/ Mânca-i-ar inima cânii,/ Mânca-i-ar casa pustia/ Și neamul nemernicia!” - și a prins a te chema înapoi ca să ne scoți la liman: “Ștefane Măria Ta,/ Tu la Putna nu mai sta, / Lasă-arhimandritului/ Toată grija schitului,/ Lasă grija sfinților/ În sama părinților...” Că dacă suni din corn o dată, sare țara în ajutor, de-i suna de două ori, îți sar codri-n ajutor... Care codri
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
lui Decebal, pentru “Traian cel drept”. S-a mutat Înalta Poartă, Mărite! De mai multe ori. Am ajuns la a patra Romă. Nu, Doamne, nu mai sare nimeni și nimic. Parcă tot cu turcii ar fi mai bine, cum gândeai Măria Ta după ce ți-au omorât fiica la Mosc. Nu, moscalii nu mai vin “de-a călare” după ce-au luat cetățile Hotinul, Soroca, Orheiul, Tighina, Lăpușna, Alba!... Le dăm noi tot ce vor și tot ce n-au gândit. Așa
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
apărăm sărăcia, și... nevoie! Mai bine-i vindem la Râm sau la Inglitera, pentru rărunchi și pentru maiuri, că pe-acolo au mare trebuință, iar ei or recunoaște că avem viță evropinească. Așa că șezi binișor acolo și hodinește fără pace, Măria Ta! Mai bine ar veni înapoi văru’ Vlad, al lui Drăculea, că am ajuns cum au glăsuit voinicii tăi de la Podu Înalt, când ai vrut să ridici un monument după luptă și le-ai strigat “Obelisc, oștenii mei, obelisc!”... - Aferim
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
marea în direcția vagă a acelei insulițe. Intrigat, dar cuviincios, fără stridență, bărbatul s-a dus la nevastă-sa și a rugat-o și pe ea să vină să se așeze alături de noi, în locul precis în care insulița apărea în mijlocul mării, ușor la stânga noastră. S-a așezat și nevasta lui și am așteptat toți în liniște. Cu voce mică, nu bine articulată, a confirmat și ea că simte ceva bizar, neobișnuit, ceva calm și mare. Am lărgit experiența și ne am
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
vieții. Timidă, tînăra își stăpînește poalele cu palmele și se apropie, privind în interiorul mașinii. Sfîrșește prin a zîmbi ușor, după ce portiera a fost deschisă, în semn de invitație politicoasă. Urcă alături de persoana de la volan. Mașina pornește pe șoseaua șerpuind deasupra mării. Ochii fetei caută tot mai des, pe furiș, spre stînga. Deodată, încremenește. Încet, aproape cu teamă, privirea i se pleacă. Mîna ei mică a fost cuprinsă în palma altei mîini. Degetele se strîng domol, cu delicatețe. Obrazul fetei se umple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
stătea decât în putința zeilor. De aceea, în două din locurile unde apare în Iliada 2, cuvântul face parte din vocabularul zeilor. În primul caz, Zeus vorbește cu Hera: "...chiar de te-ai duce până la hotarele ultime ale pământului și mării (peirata gaies kai pontoio), unde sânt țintuiți pe veci Iapet și Cronos..." Iapet și Cronos reprezintă personificarea unor borne care marchează limita ultimă a teritoriului oikoumene-i, iar după opinia cosmologului homerizant Crates din Pergamon, cei doi poli ai pămîntului 3
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
există această invaliditate, această neputință de a transforma ființa comunității care-l cuprinde în mediul său intern, o neputință de a fi până la urmă. E, în despotism, zbaterea și ridicolul unei boabe de spumă care vrea să se înstăpînească asupra mării într-un chip exterior: despotul nu absoarbe în el comunitatea care l-a făcut cu putință, ci o îmbrățișează silnic. Trecerea mediului extern în mediu intern este, s-ar părea, însăși intrarea în condiția lui "a fi". În fond, am
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
să vadă dacă ea Îl privește, Își lua avînt, mătușa Susana nu l-ar fi lăsat niciodată și cînd ajungea În capătul trambulinei de scîndură se Înălța În zbor, transformîndu-se mai Întîi În pescăruș, apoi În avion În picaj deasupra mării, pe urmă se Învîrte ca spițele unei roți, iar În ultima clipă se Întindea cu agilitate și pătrundea În apă fără să Împrăștie stropi. Era un salt mortal grozav. Era gata să-și piardă viața din pricina acelei fetișcane venite tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
urâtă, una care are dalmațienii cei mai minunați din lume, ținuți Într-o casă pe care ar putea s-o Închirieze pentru un colegiu, una din ultimele construite după cele mai moderne concepții arhitectonice, chiar pe faleză, parcă agățată deasupra mării, Își sorbeau ceaiul parcă se jucau de-a ceaiul la ora cinci după-amiază, contemplînd soarele care avea să asfințească În curînd. Și apoi Își făcea apariția Juan Lucas și devenea regele acestui minunat joc de șah, Închipuirea sau simulacrul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
iubiți dascăli, se află un dascăl, iar fiecare dintre noi poartă imaginea aceluia care a încercat să îi sculpteze caracterul și să îi influențeze personalitatea. Impactul pe care îl are dascălul asupra învățăcelului este profund și adevărat. Învățătorul, pedagogul, dascălul măria-sa, de la Comenius încoace, conștientizează că școala este un atelier al umanității și, cu certitudine, un drum spre înțelepciune. Dascălul, în viziunea noastră, are un statut atotcuprinzător. El trebuie să fie, în aceeași măsură, și instructor, personaj focal, și fascinant
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
urmele În fața populației române revoltate, ea a supraviețuit, gestul În sine fiind unul ocrotitor, de camuflare a vinovaților, care iată astăzi, ocupă posturi cheie În toate palierele puterii dar și În viața economică, poziție generatoare de putere. CINE SUNT ASTĂZI MĂRII CAPITALIȘTI ÎN ROMÂNIA? „Băieții”, cei din CC al UTC, eșalonul doi al PCR, dar și din securitate. Să, ne amintim că la Iași, primul capitalist nu a fost altul decât primul secretar al PCR municipal dinaintea căderii comunismului și câțiva
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
știu că sectorul financiar le este rezervat, șoptește secretarul. În momentul următor, vocea îi clocotește de indignare: — Și se împăunează cu asta, stăpâne! Augustus face o strâmbătură mirată. — Vin și-mi dau peste nas cu salariul care-l primesc de la Măria Ta, se vaită șeful cancelariei. Aproape îi dau lacrimile. — Cum să mă iau în piept cu ei? — Salariul acesta, replică iute Augustus, am hotărât să li-l dau pentru a curma prostul obicei al anumitor trepăduși și antreprenori de pe lângă tezaurul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Mai ales pentru jocuri, suspină Ianuarius amintindu-și de însărcinarea primită. Simte că tăcerea lui e întâmpinată cu ostilitate de către principe, așa că rostește cu voce tare: — Ai dreptate, stăpâne, nici măcar eu n-aș putea exprima în cifre exacte contribuția patrimoniului Măriei Tale la finanțele statului. Dar importanța politică îmi e clară, își continuă ideea în gând. Amestecând patrimoniul și tezaurul public în fisc, poți pretinde că mai degrabă subvenționezi decât exploatezi veniturile statului. Își amintește unde se află și se străduiește
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
zănatic! — Un zănatic, stăpâne, ai dreptate, face Trio Fulcinius un efort disperat să-i intre în voie. Augustus îl fixează mirat din priviri. — Cine? Trio se bâlbâie împiedicat: — Pa... Pacuvius, mărite doamne... Mai face o plecăciune: 95 — Cum ziceai chiar Măria Ta adineauri... — Las’ că știu ce ziceam, nu e nevoie să-mi aduci tu aminte, îl repede nervos împăratul. Nefericitul se clatină. — Da’ stai odată drept, că mă amețești cu bălăbăneala asta! se oțărăște Augustus la el. Pe neașteptate, starea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și pradă lipsurilor de tot felul... Chipul principelui rămâne impasibil. Chiar dacă inima lui de tată sângerează. Ah, Iulia! Copila mea! De mi-ar fi dat să te mai văd măcar o dată... Trio adaugă repede: — Și că Agrippa cel Tânăr, nepotul Măriei Tale, va fi ucis. Din nou nu se citește nimic pe fața împăratului. Se mul țumește doar să ofteze: — Poate că își vor fi meritat amândoi soarta. Privirea îi este încețoșată, totuși reușește să se stăpânească. Un conducător nu are
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
slăbire! Pufnește pe nări. — Că doar nu numai femeile au nebunia asta în cap. Copleșit, Trio mai face o încercare. — Scribonius Libo a pretins că unul dintre nepoții lui Cocce ius Nerva se va așeza într-o zi pe scaunul Măriei Tale. — Prostii! râde Augustus, înveselit peste măsură de data aceasta. Ridurile adânci din jurul gurii se întind într-un zâmbet ne pre făcut. — Avem destule scaune în casă să se așeze pe ele toți sena torii, cu fiii și nepoții lor
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ale regelui pentru câte un credincios de-al lui care-și dă sufletul, dar totul e ca și cum ar fi turnat În culori, printre valtrapuri roșii, harnașamente aurite, fulgerări de coifuri și de spade sub soarele galben al deșertului și În fața mării turcoaz, și cine știe dacă Templierii nu-și trăiau astfel măcelurile lor de zi cu zi. Privirea lui Joinville se plimbă de sus În jos și de jos În sus, după cum el cade de pe cal sau Încalecă din nou, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cred că orice partid serios, și asta au dovedit-o partide serioase și în alte țări, nu numai la noi, orice partid serios are și strategii de avarie. Asta înseamnă că, dacă este o avarie, ca la o navă în mijlocul mării, izolezi avaria în așa fel încât ea să nu afecteze întregul vas. R.T. Ce strategie ar putea fi creionată, domnule Stoica, în cazul în care eșuează această guvernare sau nu are succesul pe care și l-a propus, ce strategie
Istorie recentă 100% by Robert Turcescu/Valeriu Stoica () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1377_a_2886]
-
și operele cărora ele aparțin: motivul morții: Miorița; Mai am un singur dor, de Mihai Eminescu; Vara, de George Coșbuc; motivul testamentului: Miorița; motivul jertfirii: Mănăstirea Argeșului: motivul comuniunii om-natură: Miorița; Mai am un singur dor, de Mihai Eminescu; Codrule, Măria Ta; Vara, de George Coșbuc. În cuprins, se va urmări modul în care autorul a surprins caracteristicile esențiale ale motivului, atitudinea scriitorului și modul de valorificare al motivului respectiv, precum și mijloacele de realizare artistică. De regulă, orice motiv se construiește
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
și începea să coboare aceeași spinare rotundă a Terrei. Se vor întâlni, undeva în drumul lor, schimbând un zâmbet în zori sau amurg. Apa mării era neagră-vineție. Vântul dormea și el somnul dulce al dimineții, lăsând norii să troneze deasupra mării. Crestele albe ale valurilor se spărgeau ușor de mal, cu zgomot surd, ca un geamăt. Nisipul era rece și umed, neprimitor. În fiecare clipă, lumina zilei creștea. Acum deslușeam totul. Vântul se trezise și el și începuse a se zbengui
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
scăpa nimic...Îmi place mult să citesc, să fiu mereu informată cu tot ceea ce se întâmplă în lume și informația nu mă ocolește niciodată, vine singură către mine... - Ce altceva mai citești? - Absolut orice. Acum de exemplu, îi citesc pe mării clasici ruși în original. Sunt de-a dreptul vrăjita de Pușkin și de Lermontov, dar și de Dostoievski și Tolstoi... L-am citit pe Soljenițîn chiar inainte de scandal...Mai citesc Baudelaire, Verlaine, Proust, Flaubert, Maupassant în original, citesc revistele
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
o parte. Adevărul, spătare, e ca un stejar bătrân: cu cât îl privești din mai multe părți, cu atât vei băga de seamă că are mai multe scorburi. Fie voia ta, preacuvioase! răspunse Vulture. Apoi întorcându-se spre cel gras: — Măria-Ta, oare dacă-i despovăra calul de augusta-ți greutate, n-o fi mai bine șalelor dumitale și sufletului acestui vrednic dobitoc? Voi pogorî, căci așa mi-a fost scris, suspină cel gras, privind cu spaimă la tătărușii care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cutezanță, cum nu mai avuse de demult, din vremea când, băiet fiind, o fugărise și-o șmotrise pe Ienăchița, fata boierului Havuz, cel care, sub pretext că le ia partea împotriva răzășilor mai bogați, le luase vitele răzășilor mai săraci. — Măria-Ta - grăi el tare, pășind în față spre neascunsa mirare a tuturor - sora cinstitului han ar vrea să te cunoască, dar nu cutează. Dacă ea nu cutează, eu cutez și rogu-te dară... Dar aici glasul i se poticni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]