18,914 matches
-
percepție și accepțiuni ale unor atare lucrări: sensul finalității (ca scop al traseului temporal), sensul gramatical (ca dispoziție particulară a obiectelor sonore), sensul figurativ (ca declanșator de sugestii și asociații muzicale) și, nu în ultimul rînd, sensul etic (cel ce mărturisește raportul dintre idee și expresia ei sonoră). Dar sensul etic poate surveni și din retorica nedumeririi: compozitorul trebuie să scrie ce aude sau doar aude ceea ce consemnează în partitură. Cu alte cuvinte, cînd compunem, ne exaltăm precumpănitor simțurile ori rațiunea
Când accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9949_a_11274]
-
decenii printre ei, reprezintă probabil cel mai important muzician de la Enescu încoace. Nu m-am sfiit să afirm acest lucru nici acum un sfert de veac, la apariția primului volum intitulat Reflecții despre muzică (Editura Muzicală, București, 1980), volum ce mărturisea ceva fundamental: universalizarea componisticii românești nu a fost un fenomen spontan, empiric, exclusiv pragmatic, ci avea la temelie o intreprindere teoretică minuțioasă, o autentică ideologie. Dar aceasta este însăși caracteristica majoră a creației lui Ștefan Niculescu. Prestațiile muzicologice lămuresc și
Reflecții și reflexe by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9974_a_11299]
-
o lume în care cei vii să nu întrețină nici o legătură cu cei morți. Despre această legătură atît de subtilă și în același timp atît de explozivă este vorba în cartea profesoarei americane de antropologie Katherine Verdery. Cum însăși autoarea mărturisește, cartea a fost scrisă într-o perioadă cînd moartea i-a luat doi oameni dragi și apropiați: tatăl și fratele. De aici starea de empatie pe care a simțit-o față de tema principală din rîndurile lucrării de față: rezonanța sufletească
Viața morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9963_a_11288]
-
libertinajele Răposatului ei. Nu că înfățișarea mea fizică sau înclinațiile mele de introvertit m-ar fi făcut asemănător cu acel bunic semimitic, pe care l-am văzut doar în fotografii de familie: ochi albastru închis și ageri, statură mijlocie, burta mărturisind abuzul de mâncare și alcool, tâmple încărunțite de timpuriu, urechi uriașe, atente la muzica lumii pe care o iubea atât de mult. În străfundul ochilor săi transpărea o anume umbră, cine știe dacă nu presentimentul morții premature, la unsprezece iulie
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
dar și ale autorului, intenția lecturii alegând anarhia inocentă: Roman de citit în tren "contribuie la completarea imaginii de sine și la întreținerea orgoliului de ființă nepereche"! (98) Larga comprehensiune a lecturii critice permite asociații semantice clar disociate. Dacă Țepeneag mărturisea în jurnalul său că ar fi vrut să scrie mai multă literatură de ficțiune, asta nu înseamnă că trebuie remarcat că e "Inconsecvent în producerea textelor literare ficționale" (107). Nu este inconsecvent, dar inconstant. Ficțiunea sa are consecvența omogenității și
Onirismul văzut azi by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/9970_a_11295]
-
Woodrow Wilson"... Persecutați de întâmplări ce le amenință integritatea eului, eroii din Plecarea generalului comit acte asociale, trecând, bunăoară, strada exclusiv pe roșu, semnal de revoltă împotriva propriei existențe, a destinului. Un altul, își va pierde mințile. Cel ce se mărturisește în Sindromul Vega își irosește zilele într-un sanatoriu de boli mentale, între diverse exemplare de nebuni aparent calmi, dar cu antecedente criminale - ca și dânsul, de altfel. Medicii psihiatri încearcă în zadar să dibuiască trauma care l-a determinat
Prinși sub teasc by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9990_a_11315]
-
exact, merg pe drumul ăsta, vreau să găsesc răspuns la ceva ce mă preocupă, mi-a răspuns. Atunci, mai bine hai cu mine, i-am propus eu și el a fost de acord. Eu cunosc pădurea asta deja, mi-a mărturisit. Am mai fost pe-aici când eram pui... și de fapt, am mai fost și în alte vremuri, am amintiri despre Platoul Adevărului, dar n-am mai mers acolo demult... poate ar trebui să merg, ca să aflu răspunsul. Dar deocamdată
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
în schimbarea accentului de pe perspectiva estetică, suverană la G. Călinescu, pe perspectiva culturală, dominantă la Ion Rotaru și recunoscută din prima afirmație a Istoriei... în versiunea din 2006. Într-o explicație preliminară la volumul IV, versiunea din 1997, Ion Rotaru mărturisea: "Între Iorga, Lovinescu și Călinescu, am ales pe cel din urmă, în linii mari, se înțelege, abaterile de la ilustrul model fiindu-ne impuse nu numai de momentul la care scriem și de materia cu totul nouă din anumite puncte ale
Tristetea istoriei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8936_a_10261]
-
revizuită și adăugită a jurnalului ținut de acesta și publicat în 1991, sub titlul: Journal de Roumanie. Iar pe coperta interioară cu subtitlurile: 29 aoűt - 19 mars 1946 și La II-e guerre mondiale vue de l'Est. M-am bucurat, mărturisesc, cu atât mai mult, cu cât acest Jurnal e legat și de episoade din pro-pria-mi tinerețe. Căci, foarte june, am frecventat și eu atunci Institutul Francez și fără să-mi fi trecut, fie și o clipă, prin minte că l-
România anilor 1939-1946 by Jean Mouton () [Corola-journal/Journalistic/8920_a_10245]
-
a publicat în "Cotidianul", "România liberă", "Dilema veche", revista "22" analize pe problematica Uniunii Europene și interviuri cu figuri marcante ale Parlamentului European. Cum nu sunt un ascultător al emisiunilor de radio transmise de postul "Deutsche Welle" în limba română, mărturisesc că numele acestui jurnalist nu mi-a atras atenția până în prezent. Pierderea este numai a mea. Fiindcă Victor Iulian Tucă știe, precum foarte puțini de la noi, dedesubturile și subtilitățile noii construcții instituționale europene. În plus, el știe să pună accentul
UE dincolo de mit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8962_a_10287]
-
încă sinteza în două volume a lui Henri Zalis, apărută în 2006 sau 2007. În 1994, a fost reeditată postum sinteza istoriografică a lui Al. Piru (autorul murise în 1993), apărută inițial în 1981, oprită la nivelul anului 1980, după cum mărturisește istoricul literar în postfață. Tentativa lui I. Negoițescu a rămas blocată la un prim volum, apărut în 1991, oprit la sfârșitul perioadei interbelice (criticul moare în 1993, lăsând perioada contemporană, pe care o cunoștea cel mai bine, în suspensie). Nicolae
Tradiționalismul valorizator by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8961_a_10286]
-
mi se pare interesant pentru publicul românesc să punctez câteva dintre preocupările cercetătorilor italieni. Universitatea gazdă a fost reprezentată de Luisa Valmarin, care a prezentat, împreună cu Angela Tarantino, un incitant proiect dedicat digitalizării literaturii române iar Bruno Mazzoni și-a mărturisit dorința de a duce la bun sfârșit un mai vechi proiect, inițiat de regretatul profesor Marian Papahagi, acela de a realiza o enciclopedie a relațiilor culturale italo-române. Donato Cerbasi (Universitatea "Roma Tre") a ținut o interesantă prelegere despre limba română
Colocviu internațional consacrat limbii române by Marina Cap-Bun () [Corola-journal/Journalistic/8978_a_10303]
-
Cronicar Drama pisicilor Cronicarul mărturisește că este un devotat cititor al rubricii SOS București , ținută în DILEMA Veche de Andrei Pippidi. Impărtășește îngrijorările sale pentru felul în care Capitala noastră se degradează pe zi ce trece, primind lovitură după lovitură tocmai din partea acelora care ar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8976_a_10301]
-
De fapt, un simplu joc de cuvinte, cu două numere din SECOLUL 21, dedicate Luxembourgului și Sibiului. Capitale culturale europene, în tandem, un tandem început mai devreme și care i-a deschis, de fapt, Sibiului această perspectivă (aflăm, trebuie să mărturisim, dintr-un articol doct al lui Bogdan Lefter. Ce ne-am face fără oameni informați!). Constrîns - pe orizontală - de spațiul, nu prea generos, în care trebuie să-ncapă, Luxembourgul s-a dezvoltat pe verticală, stratificîndu-și istoria, mentalitățile, vederile și încercînd
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8976_a_10301]
-
relații ar fi însemnat, în deceniul trei al secolului XX, compromiterea carierei universitare a lui Heidegger și pătarea onoarei tinerei studente. Nimeni nu va ști însă nimic de legătura lor, și asta pînă cînd, în anii senectuții, Heidegger îi va mărturisi Elfridei, soția lui, fosta aventură. Chiar dacă un volum tipărit de corespondență nu poate reproduce variabilele psihologice ce dau farmec unui schimb epistolar clandestin - mă gîndesc la așteptarea nerăbdătoare a unei scrisori, neliniștea pe care ți-o dădea incertitudinea dacă scrisoarea
Luxul corespondenței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9000_a_10325]
-
autorul își pune în mod deschis problema propriei ratări: "De câteva zile mă tot întreb de ce nu trec "la chestiune", în fond am început acest experiment, această joacă de-a jurnalul dintr-o pornire extrem de serioasă, aceea de a-mi mărturisi, mie, în primul rând, dar cu fața spre public, ceva important: ratarea. În primul rând, ratarea relației cu Luca, fiul meu. Apoi, ratarea cu temele scrisului meu (pe rând: ironia, apocalipticul, politicul, teosoficul etc.). Mă tot refugiez în consemnarea actualității
Profet în tristețea boemei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9006_a_10331]
-
în zona poeziei, oferă cartea lui Ilie Constantin, Entuziasmul melancolic. Considerat el însuși o mare speranță a poeziei românești de până la mijlocul anilor '70, când a emigrat în Franța, Ilie Constantin reface cu "entuziasm melancolic" (sintagmă oximoronică împrumutată, cum singur mărturisește, de la Giordano Bruno) climatul literar al unei epoci în care efervescența creatoare se inhiba sub teroarea cenzurii, imaginația își trasa, aprioric, propriile frontiere, iar libertatea avea limite tot mai greu de înțeles, într-o societate croită pe matricea (nici ea
Ce rămâne din poezia postbelică? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9031_a_10356]
-
pildă, a micului infern uman. Pentru artă nu există teme interzise, există numai teme ratate." (p. 89) Și - nota bene! - reflecția aparține unui om din Est care era, prin structură și educație - familială, nu socialistă - un pudic de nelecuit. O mărturisește singur, de atâtea ori, în pasajele despre literatura confesivă. Ce află nou, din această împrejurare, cititorul actualei ediții? în ce măsură îl mai poate interesa - cu atât mai puțin impresiona - o atare temă, dacă literatura română și-a completat, între timp, și
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
așa mai departe. Fără scrîșnete din dinți, doamna Neț vădește caracteristica flaubertiană de a percepe prostia și de a nu o mai tolera. E în felul ei o luptătoare; energia interioară e neîndoielnică, în absența unui fizic viguros; cochetă, semioticiana mărturisește că nu e un "personaj wagnerian", o walkirie; mă rog, la compozitorul german există și Senta sau Elisabeta. Dacă pe meleaguri mioritice lucrurile sînt ceva mai suportabile, asta se datorează și tenacității nespectaculoase a unor asemenea oameni. Călătoarea neobosită și
Cultura și spectacolul vieții by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/9061_a_10386]
-
Simona Vasilache Confreria anticarilor e - au fost tentative... - subiect de roman de mistere. Nu mă așteptam, mărturisesc, la confreria celor ce le colindă, deși ar putea fi, și ea, măcar bănuită. Însă iată-mă scriind la o carte dăruită - nu de autorul ei, ar fi fost peste poate - ci de profesorul Moț, chiriaș al anticariatelor brașovene: Opere
Tristeți și bucurii de breaslă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9066_a_10391]
-
Dana Pîrvan-Jenaru Considerat precursor al literaturiii absurdului, câștigător al Nobelului în 1920, Knut Hamsun a marcat în mod esențial evoluția romanului, nume mari, precum Gide, Gorki, T. Mann, Kafka, Musil, Pasternak sau Hemingway mărturisind că îi sunt îndatorați scriitorului norvegian. Republicat anul acesta la Editura Univers, în deja populara colecție a Cotidianului, Foamea - romanul cu care Hamsun a debutat în 1890, la 31 de ani - o carte ce înregistrează misterul nervilor într-un trup
Între sadism și estetism by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9067_a_10392]
-
timpul celui de-al doilea război mondial. Între mit și realitate, Leon Volovici stabilește de fiecare dată proporția justă, fără exagerări propagandistice și fără să se îmbete cu apă rece. Reamintirea târgului copilăriei îi provoacă încă multă nostalgie, sublimată, așa cum mărturisește și de memoria sa culturală. Recunoaște astăzi, cu multă luciditate, autorul: În cazul meu, nostalgia târgului s-a sublimat în fascinația pentru miticul târg evreiesc din literatură și teatru, pentru lumea lui Șalom Alechem, Josef Roth, Babel, Schultz, pentru pictura
Volovici par lui meme by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9054_a_10379]
-
Neașteptata și, în formele ei concrete, nedorita, revenire a cunoscutului prozator și istoric al religiilor în atenția presei occidentale mi-a îndreptat atenția spre cartea lui Andrei Oișteanu, Religie, politică și mit. Texte despre Mircea Eliade și Ioan Petru Culianu. Mărturisesc că am primit de mai multă vreme această carte, dar am tratat-o cu oarecare mefiență pentru că nu vedeam rostul unei noi discuții despre raporturile dintre maestru și discipolul său după publicarea corespondenței lor și apariția a zeci de cărți
Din nou despre Eliade și Culianu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9079_a_10404]
-
Mai mult decât atât, aveam o idee și despre pozițiile lui Andrei Oișteanu în aceste chestiuni, pe unele dintre ele invocându-le chiar în propriile-mi cronici la cărți de (sau despre) Mircea Eliade și Ioan Petru Culianu. Trebuie să mărturisesc, de aceea, că impresia pe care mi-a lăsat-o volumul, încă de la primele pagini, a fost una intensă de déjŕ lu. De altfel, Andrei Oișteanu nu își propune să aducă informații noi, dezvăluiri capabile să modifice de o manieră
Din nou despre Eliade și Culianu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9079_a_10404]
-
Cea mai tristă dintre toate plăcerile", așa cum o socotea Montherlant, călătoria frenetică (vicioasă?) a zilelor noastre nu e tocmai "plăcerea" în răspăr a despărțirii ființei umane de sine? Să urmărim însă firul considerațiunilor Anei Blandiana, care virează înspre confesiune. Autoarea mărturisește că pentru d-sa călătoria n-a fost "un antract al existenței", ci, dimpotrivă, "o intensificare plină de suspans a ei, un interval în care tensiunea căutării, sub semnul căreia viața primește atributele umanității, atinge cotele ei maxime". Așa cum se
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]