26,035 matches
-
trosnindu-și fălcile a spleen, nemți stăpânindu-și cu demnitate vagi zgomote interioare, ungureni chipeși vorbind ceva cu niște vrânceni șovăitori, moldoveni lăcrimând de atâtea povești, ba, într-un colț, mai la fereală, și doi turci, afumați bine, cercând a măsura și mereu căzând peste el, niște postav. Din când în când, peste toți și peste toate, dinspre încăperile luminate ale hanului, se rostogolea ca buzduganul din altă poveste vocea groasă, puternică a Stăniloaiei, hangița: Că parcă nu v-aș ști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
turc bătrân, unul Mustafa, care ședea în port la o masă și ne întreba care din noi vrea să se turcească. Vreo trei din noi n-am vrut și-atunci turcul a râs și ne-a luat înălțimea, ne-a măsurat talia, ne-a însemnat culoarea ochilor, a părului, tot, tot amănunțit și ne-a dat o hârtie să ne prezentăm în cel mult o săptămână la Țarigrad, la palatul sultanului la camera 6. Restul, care am vrut să ne turcim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
așezări nord-dunărene. Nu-i vom regăsi tot călare, ci șezând pe puntea corăbiei „Daimonia” aparținând grecului Ianis, unul din cei mai citiți negustori din Corint, a cărui iubire pentru Platon se vedea până și în felul cum umbla pe punte: măsurat, îngrijit, fără să se clatine. De altfel, cala corăbiei sale nu era umplută cu uleiuri, măsline, mirodenii, stofe, ori - pentru că tot veni vorba - puști, sânețe, ci cu ediții în piele, frumos stivuite, din tragici, din peripatetici, din satiricii latini, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
o pensiune, casă, masă, foarte ieftin. Sunt signora Maxima, mă cunoaște toată Veneția, nu vă fie frică! Iovănuț și Metodiu se uitară unul la altul, apoi spre signora. — Și cam cât ar face pe zi? Fu rândul femeii să-i măsoare din cap până-n picioare: — Siete latini? - mai întrebă ea o dată. — Latini, di padre in figlio! - răspunse Metodiu. — Allora, non fa niente! - decretă venețianca. Venite! — Ce-a zis? - întrebă Iovănuț. — Că dacă mergem, ce ne costă? - traduse în șoaptă Metodiu. Andiamo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
firavă, ce se mărea din ce în ce mai mult, pe măsură ce treceau minutele. Afară, sclavul însărcinat să-l ajute pe cel de jos nu auzi lovitura surdă și nici nu observă ceva ciudat. Nisipul continua să se scurgă ca într-o implacabilă clepsidră care măsura timpul ce-i mai rămăsese nefericitului băiat. Mai întâi îi acoperi picioarele, apoi genunchii, iar în cele din urmă, mijlocul. Moartea, care arătase atât de puțin interes când totul fusese ușor, se întoarse din drum, pentru că aceea părea a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
fi fost ceva normal. Dar aceste mediocrități își înscriu numele în cel puțin trei locuri. Se semnează și pe hârtia igienică, după utilizare, ce-i sigur e sigur. Iar acum vine acest domn de demult, nu semnează nimic, ne descumpănește măsurându-și forțele, își dă seama că e prea frivol și se ascunde. Noi suntem prea puțin pentru el; chiar și eu. Cu toții ar trebui să-i urmăm pilda. Engelhard m-a lăsat de capul meu, dar eu am vorbit câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Despre minunatele neajunsuri ale vieții pământești. Mi-am început romanul.“ Primăvara. Se apucă de altceva în loc de scris. „Sunt tare nenorocit, nu-i așa?“ notează el în carnet. Visează prima oară în ziua de Paști. Un înger își scoate etalonul, îl măsoară după el și îl găsește îngrozitor de puțin. Încearcă să spele putina, dar nu-i merge. Tentativele ulterioare sunt la fel de caraghioase. Concluzia: STRĂINULE, INDIFERENT DE CE AI VENIT ȘI ORICINE AI FI, DE ETALONUL UMAN SĂ NU TE ATINGI. Multă vreme mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
e publicist, totuși nimeni nu va avea de ce să se plângă de el. M-am dus la el după înmormântare. Singura mea greșeală a fost că i-am oferit din prima o avere pentru tablourile acelea. Mai întâi m-a măsurat din priviri, apoi a izbucnit în râs. — Pe mine nu buzunarele dumitale mă interesează, ci chiloții. Restul nu mă mai privește, poți să iei toate tablourile pe care le găsești. Am rămas mută până când m-a dat afară. Nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
încredere în el. Ceea ce urmează nu e penibil, ci mă doare. Cu toate că ustensilele sunt perfecte. Aproape de nemăsurat cu etaloanele pământești. Cu o glugă albă, sterilă pe cap. Ochii lui mă străpung din fanta măștii ca o lamă de bisturiu. Mă măsoară din dosul ei, dar, dacă l-aș privi, aș ști și eu totul despre el. — Înțeleg perfect situația în care sunteți, doamnă. Veți avea dureri trupești și sufletești. Probabil că n-o să vă vină să credeți, dar pot să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
împărțim numele. I-am strâns mâna. Asta sau aș fi pupat-o. —Sam Jones. —îmi pare extrem de rău, a spus. —Desigur. Am zâmbit. Mi-a zâmbit înapoi. Practic eram deja prietene. Ochelarii au fost dați jos din nou. M-a măsurat iar din cap până în picioare și a luat o decizie. —Uite, vrei o cafea? Vom vorbi în biroul din spate. O rog pe Judith să-mi țină locul. Decizii fulger peste tot; Shelley Jacobson nu s-a dovedit a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
prin ușă ca și cum ar fi fost zburată de o rafală de vânt. Doar stilul lui Judith era vag. Și observasem că deși Shelley părea să fie șefa, mereu se ghida după raționamentul lui Judith. Mi-am luat o linie de măsurat și am început să însemnez peretele. Shelley s-a întors la ce făcea înainte, a mai sunat la un ziar. O sonerie a răsunat scurt, indicând că cineva a intrat în galerie. Cu colțul ochiului am văzut un bărbat plimbându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
la mine și fiind foarte beată mi-a spus că sunt singura persoană din galerie îndeajuns de înaltă încât să-i apreciez cum se cuvine cerceii sau ceva de genul ăsta. Am fugit cât am putut de repede. M-a măsurat din priviri. Nu m-a impresionat. Nu-mi plac fetele care arată ca niște umerașe. Dar cum îți plac atunci fetele? —Brunete și superbe, cu forme, a spus fără să stea pe gânduri. Poți să-mi spui că sunt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
s-ar afla un femur de om. Înainte de a muri eram hotărât să-i despic capul acestui sălbatic, folosindu-mă de femurul celui sau celei pe care ucisesem în cumplita noapte a amintirilor mele. Așa că am deschis geanta. În clipe măsurând veacuri, am introdus mâna în puturosul gentoi, înșfăcând femurul. L-am scos. Numai că, Dumnezeule, nu era nici un femur! Nu ucisesem pe nimeni, spre imensa mea bucurie, dar și spre la fel de marea mea îngrijorare, căci iată la ce bolnave și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
nu țin cont de nici o lege a fizicii... măcar atât cred că poate fi o realizare cât de mică, pentru că nu se poate chema om, îmi închipui, acela care nu a vrut măcar o dată, fie și în glumă, să-și măsoare forțele insignifiante cu cei care l-au creat. Și totuși... parcă prea slabă mulțumire-mi acord, îmi pare, în deplin consens cu mediocritatea ființei mele... Pentru că nu cred că pot cere atât de puține de la indiferent ce, nu cred... Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
găsea Vasilică. Un bărbat în vârstă, cu barbă albă și stufoasă stătea sprijinit într-un toiag care aducea mai mult cu o bâtă. Surprins, Toma se opri în fața moșnea gului. Cine ești și ce faci dumneata aici? îl întrebă el, măsurându-l din cap până în picioare. Bătrânul părea a avea mult peste șaptezeci de ani. Părul îi crescuse în plete până deasupra umerilor, unindu-i-se cu mustața și barba bogată. Pielea feței, atât cât mai rămăsese neacoperită de păr, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
bestia, așezându-se astfel între el și aceasta, se gândi Cristian. Urmărea marginea vâlcelei, răscolind cu piciorul frunzele de pe jos. Voia să atragă atenția arătării asupra lui? Inutil, aceasta știa că se află acolo. Inspectorul privea țintă spinarea lui Calistrat, măsurând din ochi distanța dintre ei. Se auzi o bufnitură puternică, urmată de un icnet și o înjurătură scurtă, rostită cu sete de bătrân. Spinarea acestuia dispă ruse din fața ochilor inspectorului. Speriat, Cristian încercă să înțeleagă ce se întâmplase. Moșul călcase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
petrecu apoi baiera lungă peste cap și ridică de jos mănunchiul de fitil Bikford. Măcar, bine că bătrânul adusese acest tip de fitil. Fitilul de amorsare Bikford, după numele ofițerului naval care îl inventase, ardea cu un centimetru pe secundă, măsurai lungimea fitilului și știai precis cât timp dura din momentul aprinderii acestuia și momentul în care urma să se producă explozia. Mai verifică încă o dată dacă avea la el tot ce îi trebuie, după care îi făcu semn bătrânului să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
discuție. Era trimis la o școală de ofițeri de lângă Irkutsk. Asta era în inima Siberiei, iar "aproape" însemna la o sută treizeci de kilometri. Băiete, îi explicase conductorul de tren, cu care intrase în vorbă, aici, în Siberia, altfel se măsoară distanțele. Dacă sunt mai puțin de o sută de kilometri, între noi, înseamnă că suntem vecini. Ceea ce nu știa el când plecase din unitate și nici Cerkatov nu-i spusese, era faptul că fusese repartizat la Spetznatz. Nu că dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pentru reușita la examenul de diplomă. În următorul paragraf se ajunge la plecarea lui la Uzička Požega, În mai 1933. Cu el a călătorit, În vagonul de clasa a doua, și bietul Gherasimov, fiul emigrantului, amîndoi la primul lor teren: măsurau pămînturile Serbiei, făceau planuri de cadastru și de cartografiere, lucrau cînd cu mira, cînd cu teodolitul, pe cap aveau pălării de pai, era-n plină vară, soarele dogorea, se cățărau pe deal, strigau, chiuiau, ploile de toamnă Începeau, porcii grohăiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
îi nominalizează pe „capii” cetelor de răzeși (o comunitate de rude), familii întâlnite și în alte documente și mărturii. Chiar între familiile răzășești se produsese o diferențiere: unele familii acaparaseră, prin cumpărare de la alți răzeși din sat, părți de moșie, măsurate în stânjeni, își rotunjiseră averea prin cumpărarea unor părți din moșia Filipeni, dobândiseră mici titluri de căpitan, agă, postelnicel, vorbeau în numele comunității în relațiile cu autoritățile și boierii. Din rândul acestor familii sau desprins Ion Ciuchi, cel care i-a
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
vedere fixarea țăranului de pământ, rămânerea în țară (Bucovina), renunțând la emigrarea în Moldova, apoi România, ceea ce nu s-a putut realiza deplin, iar formarea satului Lunca demonstreaz această situație. Pământurile supuse exproprierii și împroprietăririi din comuna Filipeni au fost măsurate începând „de la stâlpul de lângă pârâul Filipeni (Dunavăț) care stâlpu faci colțul laturii moșiei Filipeni - Dobreana și Mărăști” s-au făcut movile, s-au măsurat distanțele în stânjeni, luându-se ca repere pădurile, satele, pâraiele (aflăm că Pârâul Roșu, Dunaviciorul, se
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
formarea satului Lunca demonstreaz această situație. Pământurile supuse exproprierii și împroprietăririi din comuna Filipeni au fost măsurate începând „de la stâlpul de lângă pârâul Filipeni (Dunavăț) care stâlpu faci colțul laturii moșiei Filipeni - Dobreana și Mărăști” s-au făcut movile, s-au măsurat distanțele în stânjeni, luându-se ca repere pădurile, satele, pâraiele (aflăm că Pârâul Roșu, Dunaviciorul, se mai chema și Tresștia!), ajungându-se în punctul de la care s-a plecat. Pe lângă inginerul topograf, V. Soroceanu, procesulverbal este semnat ca delegat al
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
iar durata lor de funcționare s-a întinsă pe mai multe decenii. În 1944, în timpul războiului, morile din comuna Filipeni au măcinat următoarele cantități de grâu și porumb, pentru care au reținut și încasat 10% uium (venitul morii și morarului, măsurat cu o unitate de capacitate numită mertic): 1. Moara lui Vasile șarălungă - 2.000 kg grâu și 10.000 kg porumb 2. Moara lui Emilian Gurău 4.500 kg grâu și 11.000 kg porumb 3. Moara lui C. șarălungă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
doar dacă ar fi căzut la grea cumpănă de sărăcie. Opincile purtate de locuitorii din Lunca, Slobozia și Valea Boțului erau confecționate din piele de porcă sau de vită. Pilea era uscată pe un cadru special, se îndepărta părul, se măsura piciorul, se croia bucata de piele, și se făcea gurguiul 217 (vârful) cusut cu fâșie de piele, care apoi erau însăilate pe toată marginea superioară, încrețind pielea după forma piciorului. Dintre clăcașii mai înstăriți, unii au început a purta cizme
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
trebuit să deschidă, să întrețină și să finanțeze școli, spitale, alte așezăminte de cultură, tipografii, editări de cărți, schimburi culturale, controverse religioase etc.? Răspunsul este unul singur: bisericile și mănăstirile, episcopiile și mitropolia țării. Acestea aveau resurse materiale greu de măsurat, provenite din danii de la ctitori, domnii țării, boieri, alți preoți și călugări, aveau monopoluri pe vânat, pescuit, morărit, aveau vii și crâșme. O mare parte a mănăstirilor erau închinate mănăstirilor de la Sfântul Munte Athos, de la Ierusalim din țara Sfântă, fiind
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]