2,559 matches
-
Dumnezeu (Geneza biblică) și se termină în momentul Judecății de Apoi.. Datorită păcatului originar, în urma alungării din Rai, întreaga creație divină se scindează în două entități spirituale. Astfel au apărut cele două cetăți: una este cea a spiritelor rele și malefice, Cetatea Satanei, a doua cetate fiind guvernată de legile divine. Este Cetatea lui Dumnezeu în care nu există decât iubire și dăruire pentru celălalt, o cetate sfântă ai cărei locuitori sunt într-o luptă permanentă și totală cu slujitorii Diavolului
Augustin de Hipona () [Corola-website/Science/296778_a_298107]
-
a Lui Iisus Hristos. E o manifestare a bucurii Învierii realizată într-un mod deosebit, special. E drept că, pierzându-se în negura timpurilor, semnificația focului învârtit de flăcăi deasupra capului ar putea fi și aceea de alungare a spiritelor malefice. Sacrul se împletește cu profanul într-un spectacol de sunet și lumină dat de clopote bisericii și de manșoanele de cauciuc aprinse pe care cu măiestrie le învârt băieții. În general cei care au fost la coroană vin și ei
Boiștea, Neamț () [Corola-website/Science/300775_a_302104]
-
manifestări spirituale ale satului. Unele dintre ele ca nașterea, nunta și înmormântarea sunt mai amplu reprezentate. Altele ca botezul și onomasticile sunt de o amploare mai redusă. Există o serie de credințe și obiceiuri menite să apere copilul de forțele malefice încă înainte de a se naște și povățuiesc femeia însărcinată cum să se comporte. Ea nu trebuie să mănânce pește ca să nu fie copilul mut sau cu solzi, să nu lovească cu piciorul animalele ca să nu crească păr pe copil. Dacă
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
noapte acesta a stârnit un scandal la crâșmă și a urmat o confruntare violentă cu doi consăteni care l-au înjunghiat mortal. Bătrânii - mai ales babele - din Dobridor povestesc însă nefericita crimă deformat, adăugând amănunte neverosimile (intervenția unor ființe nocturne malefice, o „vraja rea” care ar fi precedat și predestinat confruntarea etc.) și atribuindu-i proporții de întâmplare apocaliptică. „Basmele” sunt simple scorniri, fără substrat real, dar cu intenții moralizatoare și sapiențiale. Sunt „creații” aproape gratuite care înlocuiesc parțial aplecarea spre
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
sarcinii lor, aceea de a îl invinge pe Naraku. Al treilea film, "", a fost lansat pe 20 decembrie 2003. Acesta începe cu un flashback ce prezintă nașterea lui Inuyasha și ultima luptă a tatălui său. O sabie extrem de puternică și malefică, numită Sounga, deținută de Inu no Taisho, va fi eliberată din teaca fermecată care o controlează și îl va poseda pe Inuyasha. De-a lungul evenimentelor, se prezintă aspecte privind nașterea lui Inuyasha, precum și relația complexă dintre acesta, Sesshomaru și
InuYasha () [Corola-website/Science/298706_a_300035]
-
îndată ce preoteasa satului, Kikyo, îl sigilează de copacul sacru Goshinboku cu o săgeată sacră. Fiind rănită foarte grav, Kikyo îi spune surorii ei mai mici, Kaede, să ardă Giuvaerul împreună cu corpul ei, pentru a preveni să cadă în mâinile forțelor malefice. Se face apoi trecerea la Japonia modernă, unde o adolescentă pe nume Kagome Higurashi trăiește pe terenurile templului Shinto al familiei sale. Când merge către fântână pentru a-și aduce pisica (Buyo) în casă, un demon miriapod țâșnește din fântână
InuYasha () [Corola-website/Science/298706_a_300035]
-
prietenii săi apar într-un sat vizitat de Naraku. Grupul o să întâlnească prieteni și dușmani pe parcursul aventurii, inclusiv fratele mai mare al lui Inuyasha, Sesshomaru; Kikyo, parțial înviată de un fragment al sufletului lui Kagome; Naraku, un semidemon puternic și malefic și principalul antagonist care manipulează conflictul inițial dintre Kikyo și Inuyasha; și un demon lup numit Koga, care este cel mai dedicat rival al lui Inuyasha în dragoste și război. În cele din urmă, Naraku va dobândi toate cioburile Giuvaerului
InuYasha () [Corola-website/Science/298706_a_300035]
-
pasionala) și dându-le "chipul atrăgător și sângele". Aparține familiei Aesir, deși se dovedește a fi dușmanul acesteia. Este un zeu al focului și al magiei și poate lua mai multe forme, atât animale cât și umane. Este siret și malefic, fiind direct răspunzător pentru moartea lui Baldur. Într-una din farsele sale i-a făcut pe zei să piardă temporar sursa lor de nemurire. Odată i-a furat ciocanul lui Thor, care a găsit din fericire un plan pentru a
Loki () [Corola-website/Science/299542_a_300871]
-
pe numele soției, să scrie numeroase opere de reformator - asupra religiei, iubirii aproapelui, artei, sărăciei. Caută insistent să cunoască viața celor în mizerie. În jurul său se constituie un grup de discipoli: cel mai fanatic dintre aceștia fiind Certkov; spiritul său malefic va avea o influență nocivă, diabolică, asupra scriitorului. Strania întorsătură în viața sa spirituală creează o atmosferă insuportabilă în familie. În fond, comportamentul său este plin de contradicții și dominat nu numai de sinceritate, ci și de un mare orgoliu
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
Gheorghe, Sfântul Arhanghel Mihail și Sfânta Margareta. Dragonul Ordinului este reprezentat cu bucla cozii încolăcindu-se în jurul gâtului, simbolul puterii de sacrificare a propriei vieți. Deși rămâne curios motivul alegerii imaginii Dragonului care în heraldica creștină tradițională este asociat puterii malefice învinse de Sfântul Gheorghe, Heraldica Ordinului Dragonului reprezintă simbolic sufletul unui cavaler dându-și viața pentru a salva un alt suflet, în imaginea forței impresionante pe care o oferă în jertfa de sine. Pe medalia de luptă, Dragonul este de
Ordinul Dragonului () [Corola-website/Science/299784_a_301113]
-
unui număr de figuri majore (inclusiv zeii Odin, Thor, Freyr, Heimdall și Loki), dezastre naturale diverse și scufundarea ulterioară a lumii în apă. Se spune că această bătălie va fi purtată de zei (Aesir, conduși de Odin) și de entitățile malefice, giganții (Jötunnii) și diverși monștri, conduși de Loki. Acest zeu va fi, împreună cu copiii săi, lupul Fenris și șarpele Jormungand protagoniștii provocării acestui dezastru. În această luptă vor pieri o parte din zei, giganți și monștri, dar și aproape tot
Ragnarök () [Corola-website/Science/299811_a_301140]
-
editură. "Confesiunea lui Claude" este terminată la sfârșitul verii anului 1865 și publicată în o mie cinci sute de exemplaires în noiembrie. Sunt prezente deja câteva din temele recurente ale lui Zola, ca teama degradării și a decăderii, precum și atracția malefică a femeii. Cartea vine ca o replică contra modului de abordare din epocă a temei « femeii pierdute », de exemplu în "Dama cu camelii" de Alexandre Dumas fiul sau "Marion Delorme" de Eugène de Mirecourt. Cenzura, foarte activă în timpul celui de-
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
Veghea lui Finnegan", Joyce rescrie fabula lui Esop "Greierele și frunica" sub titlul "The Ondt and the Gracehoper", un joc de cuvinte aplicat denumirii în engleză a operei, "The Ant and the Grasshopper", unde "„ondt”" provine din daneză și înseamnă "„malefic”" (sau exprima o interdicție, în stilul celor zece porunci, fiind o anagramă de la "„don't”" = "„să nu”"), iar "„the Gracehoper”" este "„cel ce aspiră la starea de grație”". Așa cum explică Umberto Eco, în cadrul romanului, Shem scriitorul este greierele, „artistul îndreptat
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
piatră într-un bulgare de zăpadă, cu care a aruncat spre sora ei mai mare Tatiana , doborând-o. O verișoară mai îndepărată, prințesa Nina Georgievna își amintea că Anastasia era atât de rea încât ajungea până în punctul de a fi malefica. Ar fi trișat, zgâriat și lovit ceilalți jucători în timpul unui joc. Ea era complexata de faptul că Nina, cu toate că era mai tânără decât Anastasia era mai înaltă” . Anastasiei îi pasă foarte putin de aspectul său fizic, în opoziție cu surorile
Marea Ducesă Anastasia Nicolaevna a Rusiei () [Corola-website/Science/298806_a_300135]
-
din viața bărbatului „cel mai liber, cel mai drept și mai înțelept" — așa cum l-a proclamat oracolul lui Apollo de la Delfi, căzut pradă particularismului mentalității unei părți din populația Atenei, agitată de unii demagogi pe cât de mărginiți, pe atât de malefici. În primul rând, acest cetățean unic, cu un respect adânc sădit față de legi, a știut ca puțini alții să distingă, în mod tranșant, în-tre ceea ce este aparentă, fenomen și strălucire trecătoare și între esență, ființarea nesupusă vicisitudinilor și capriciilor de
Socrate () [Corola-website/Science/298868_a_300197]
-
în orașul fictiv californian, Sunnydale, al cărui liceu suburban Sunnydale High se află deasupra unui "Hellmouth", un pasaj către un tărâm paralel al supranaturalului. "Hellmouth"-ul, aflat sub bibliotecă, este o sursă de energii mistice, precum și un nexus pentru ființe malefice și fenomene paranormale. Liceul folosit în primele trei sezoane pentru filmări se află în Torrance, California, și a fost folosit până în momentul în care cetățenii orașului s-au plâns de zgomotele din timpul nopții cauzate în timpul filmărilor. Exteriorul liceului a
Buffy, spaima vampirilor () [Corola-website/Science/308688_a_310017]
-
Enquiry Concerning the Principles of Political Justice, and its Influence on General Virtue and Happiness"), opera capitală a lui William Godwin. În același an (1810) publică primul său roman gotic, "Zastrozzi", în care prezintă viziunea sa ateistă asupra lumii prin intermediul maleficului personaj Zastrozzi. Tot în 1810 publică împreună cu sora sa, Elisabeth, volumul de versuri "Poezii originale de Victor și Cazire" ("Original Poetry by Victor and Cazire"). De asemenea, la sfârșitul anului publică o colecție de versuri, "Fragmente postume de Margaret Nicholson
Percy Bysshe Shelley () [Corola-website/Science/307494_a_308823]
-
lui Finwë și cel mai mare dintre noldori, a creat Silmarilii, în care a depus o parte din Lumina Copacilor din Valinor. După trei evuri în Sălile lui Mandos, Melkor a fost eliberat și, prefăcându-se că nu mai este malefic, cu multă șiretenie a împrăștiat ura între Noldori. În cele din urmă, s-a răzvrătit împotriva Valarilor, l-a ucis pe Finwë și a furat silmarilii. Fëanor l-a numit Morgoth () "Dușmanul". Elful și fii săi au jurat să ia
Elf (Pământul de Mijloc) () [Corola-website/Science/307566_a_308895]
-
iubitului său. Mefistofele îl duce pe Faust în lumea sa cumplită, cea a vrăjitoarelor și a spiritelor răului, spirite ce capătă o amploare deosebită în noaptea sabatului. Faust urmărește îngrozit aceste ritualuri și prosternări către Satan. Deodată, în mijlocul acestor dezlănțuiri malefice, Faust are o viziune: Margherita este încătușată în lanțuri. Faust este chinuit de remușcare pentru că a nenorocit un suflet. Mefistofele reușește însă să-l atragă din nou în lumea sa malefică. Margherita este în închisoare cu mintea rătăcită. A săvârșit
Mefistofele () [Corola-website/Science/307648_a_308977]
-
ritualuri și prosternări către Satan. Deodată, în mijlocul acestor dezlănțuiri malefice, Faust are o viziune: Margherita este încătușată în lanțuri. Faust este chinuit de remușcare pentru că a nenorocit un suflet. Mefistofele reușește însă să-l atragă din nou în lumea sa malefică. Margherita este în închisoare cu mintea rătăcită. A săvârșit două fapte cumplite: și-a omorât mama, apoi copilul. Faust dorește să o salveze prin puterea lui Mefistofele. Margherita respinge însă forța malefică, preferând moartea, care înseamnă totodată și mântuirea ei
Mefistofele () [Corola-website/Science/307648_a_308977]
-
să-l atragă din nou în lumea sa malefică. Margherita este în închisoare cu mintea rătăcită. A săvârșit două fapte cumplite: și-a omorât mama, apoi copilul. Faust dorește să o salveze prin puterea lui Mefistofele. Margherita respinge însă forța malefică, preferând moartea, care înseamnă totodată și mântuirea ei. Mefistofele îl conduce pe Faust într-o lume ideală, în Grecia pașnică și plină de armonie, dar care datorită unei femei, Frumoasa Elena, a cunoscut unul dintre cele mai cumplite războaie: Războiul
Mefistofele () [Corola-website/Science/307648_a_308977]
-
adevărat că p, S are convingerea că p, iar convingerea lui S că p este justificată. Această modalitate de întemeiere a cunoașterii a întâmpinat însă numeroase obiecții sceptice: se poate concepe faptul că subiectul cunoscător este victimă a unui spirit malefic de felul demonului cartezian care îl induce în eroare, că nu e mai mult decât un simplu experiment - un creier într-un recipient supus unor impulsuri fizice și chimice care îi creează iluzia lumii externe, sau că opinia sa este
Robert Nozick () [Corola-website/Science/306925_a_308254]
-
epistemologic potrivit căruia dacă S știe că p și că p implică q, atunci S știe că q. Subiectul cunoscător poate avea cunoaștere a faptelor externe chiar dacă posibilitatea ca el să fie un simplu experiment sau victimă a unui spirit malefic nu poate fi definitiv respinsă: S poate ști că afară plouă, chiar dacă nu are cunoașterea faptului că nu este subiectul unui experiment sau victima demonului. Nozick, Robert (1981). Philosophical Explanations. Harvard University Press 1. G.A. Cohen, "Self-Ownership, Freedom, and
Robert Nozick () [Corola-website/Science/306925_a_308254]
-
mare cantitate de Soma, pentru a dobândi puterea de care avea nevoie pentru a se lupta cu un dușman atât de puternic. Marele zeu a doborât cele 99 de fortărețe ale lui Vritra, ajungând în cele din urmă la dragonul malefic. Cei doi s-au aruncat năvalnic unul asupra celuilalt și, după o lungă bătălie, Indra a ucis demonul cel puternic. Vritra ținuse Pământul într-o secetă continuă, însă atunci când Indra a despicat demonul în două, apele au început să curgă
Indra () [Corola-website/Science/302119_a_303448]
-
brutale și a setei de răzbunare, ori din cauză că nu au beneficiat de un ceremonial de înmormântare, deci nu li s-a conferit odihna veșnică. Aceste creaturi datează de mult timp în istorie. În multe mitologii ele erau văzute drept creaturi malefice, răzbunătoare, cu intenții ticăloase. În mitologia japoneză, strigoii sunt violenți, capabili de răzbunări fizice teribile asupra dușmanilor care au mai supraviețuit. Uneori, aceste creaturi nu sunt decât niște suflete pașnice, tăcute, docile, care pot fi uneori văzute. Poveștile cu case
Moarte (mitologie) () [Corola-website/Science/302138_a_303467]