16,589 matches
-
pu]in redus și rescris, în sensul că vreau să-l modific spre o autobiografie pur intelectuală, ideologică și culturală. In prima versiune este prea anecdotic, prea istoric, prea factologic". Doi ani mai târziu, în 1999, Adrian Marino revine asupra manuscrisului și hotărăște să-l rescrie integral pe noi baze, completându-l cu anii postdecembriști. Această a doua versiune, agreată de autor, o publică acum Editura Polirom, prin amabilitatea dnei Lidia Bote-Marino, care ne-a pus la dispoziție dactilograma manuscrisului, realizată
Izolarea definitivă by Adrian Marino () [Corola-journal/Journalistic/6518_a_7843]
-
asupra manuscrisului și hotărăște să-l rescrie integral pe noi baze, completându-l cu anii postdecembriști. Această a doua versiune, agreată de autor, o publică acum Editura Polirom, prin amabilitatea dnei Lidia Bote-Marino, care ne-a pus la dispoziție dactilograma manuscrisului, realizată de domnia sa, ca în atâtea alte rânduri, cu dăruire și pricepere. Potrivit dispozițiilor testamentare, manuscrisul face parte din fondul „Adrian Marin" al Bibliotecii Centrale Universitare „Lucian Blaga" din Cluj-Napoca. Autobiografie îndelung așteptată, volumul captivează prin traseul unei vieți de
Izolarea definitivă by Adrian Marino () [Corola-journal/Journalistic/6518_a_7843]
-
Această a doua versiune, agreată de autor, o publică acum Editura Polirom, prin amabilitatea dnei Lidia Bote-Marino, care ne-a pus la dispoziție dactilograma manuscrisului, realizată de domnia sa, ca în atâtea alte rânduri, cu dăruire și pricepere. Potrivit dispozițiilor testamentare, manuscrisul face parte din fondul „Adrian Marin" al Bibliotecii Centrale Universitare „Lucian Blaga" din Cluj-Napoca. Autobiografie îndelung așteptată, volumul captivează prin traseul unei vieți de excepție, ca și prin valoarea culturală a mărturiei pe care o aduce. Publicarea acestor memorii cu
Izolarea definitivă by Adrian Marino () [Corola-journal/Journalistic/6518_a_7843]
-
Nu doresc însă acest lucru. Mă mai „urmăresc" una sau două cărți publicabile. În orice caz, această recapitulare finală este, probabil, textul cel mai „liber" din întreaga mea Viață, la propriu și la figurat. Nu sunt preocupat nici de dimensiunile manuscrisului, nici de editare, nici de punerea postumă în valoare, ci doar de reconstituirea cât mai fidelă a adevărului „meu". Fără inhibiții și fără ipocrizie. Ceea ce, constat tot mai mult, nu este ușor. În același timp, este și textul cel mai
Izolarea definitivă by Adrian Marino () [Corola-journal/Journalistic/6518_a_7843]
-
făcuseră toți parte, sau, cine știe, singurul la adăpost de suspiciuni. Regman îl restituie autorului în 1964, la eliberarea acestuia din domiciliul obligatoriu. În 1979, când Balotă emigrează, caietul, aflat în apartamentul perchiziționat din care Securitatea confiscă numeroase cărți și manuscrise, scapă ca prin minune nedescoperit. Revenit în țară după Revoluție, Balotă îl găsește intact. Îl va publica după aproape un deceniu, însoțindu-l de unele comentarii și de relatarea poveștii lui. Caietul albastru nu e prima și, cu siguranță, nici
Nicolae Balotă, memorialist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6523_a_7848]
-
frumoasa așezare în pagină. E poate revista care se apropie cel mai mult de noțiunea de document literar. Cînd o deschizi nu ai sentimentul că răsfoiești o gazetă, ci senzația că pătrunzi într-o arhivă bine păstrată: fotografiile de epocă, manuscrisele olografe și studiile introductive fac din Manuscriptum un motiv de încredere într-o lume în care literatura nu mai e încurajată aproape de nimeni. Iată că se poate, îți vine să spui străbătînd ultimul ei număr (1-4 din 2009) și admirîndu-i
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6538_a_7863]
-
păcatul lor, luând de bun ceea ce trebuie luat, cum spuneau latinii, cu un grăunțe de sare: la sfarsitul românului propriu-zis, adică imediat înaintea epilogului și-a anexelor extrase din efemeridele anului 1897, există o notă deconcertanta: „Domnul editor Socec-fiul puse manuscrisul jos, zwickerul pe masă, si scrise mare, cu cerneală violeta, NU. Era primul manuscris pe care-l respingea după moartea tatălui său.” (p. 288) Oferta declinata se referă la manuscrisul românului Viața începe luni, pe care unul din personajele de
Pe stil vechi în stil nou și retur by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6543_a_7868]
-
de sare: la sfarsitul românului propriu-zis, adică imediat înaintea epilogului și-a anexelor extrase din efemeridele anului 1897, există o notă deconcertanta: „Domnul editor Socec-fiul puse manuscrisul jos, zwickerul pe masă, si scrise mare, cu cerneală violeta, NU. Era primul manuscris pe care-l respingea după moartea tatălui său.” (p. 288) Oferta declinata se referă la manuscrisul românului Viața începe luni, pe care unul din personajele de aici, Pavel Mirto, gazetar la „Universul“, l-ar fi scris. Ceva mai jos aflăm
Pe stil vechi în stil nou și retur by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6543_a_7868]
-
anului 1897, există o notă deconcertanta: „Domnul editor Socec-fiul puse manuscrisul jos, zwickerul pe masă, si scrise mare, cu cerneală violeta, NU. Era primul manuscris pe care-l respingea după moartea tatălui său.” (p. 288) Oferta declinata se referă la manuscrisul românului Viața începe luni, pe care unul din personajele de aici, Pavel Mirto, gazetar la „Universul“, l-ar fi scris. Ceva mai jos aflăm și motivele refuzului: acțiunea e plasată într-un viitor prea de tot neverosimil, în care oamenii
Pe stil vechi în stil nou și retur by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6543_a_7868]
-
conflict, de nebunie sau de moarte ori dacă un cocteil din acestea trei a stat la temelia teatrului ionescian, dar nu putem să nu remarcam „coincidență”, cum ar spune Eliade, dintre starea depresiva de care dau mărturie cele câteva rânduri manuscrise, notate de scriitor pe un exemplar din La pratique de l’anglais, apărută la Editură Assimil în 1945: „Îl faudra tout recommencer. Je me sens épuisé et vide s...ț À 35 ans je suiș vieux s...ț En société
Franța-Ionesco-România by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/6566_a_7891]
-
dans subconscient, sans se demander ce qu’îl peut bien être”. {i Paul Morand (pe care BnF l-a sărbătorit în toamna lui 2009 în România, într-o expoziție deschisă la Arhivele Naționale din București la care a contribuit cu manuscrise și ediții bibliofile și Bibliotecă Națională a României) îi scrie lui Ionesco despre piesă L’Homme aux valises: „Merci, cher Ionesco: ces valises, j’en sens tout le poids, métaphysique et comique. J’arrive à l’heure de ne plus
Franța-Ionesco-România by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/6566_a_7891]
-
Ion Luchian nu puteau fi desigur ignorate. Cât despre Noi și centenarul Eugen Ionescu, trebuie spus că în noiembrie 2009 Bibliotecă Națională a României a prezentat la Târgul Internațional Gaudeamus o expozitie virtuală despre Eugen Ionescu și generația să. Reunind manuscrise, scrisori, fotografii și cărți aflate în Colecțiile Speciale ale BNR, expoziția și-a propus să creioneze portretul artistului și omului Eugen Ionescu, precum și al câtorva dintre profesorii, prietenii și colegii săi de generație: Nae Ionescu, Emil Cioran, Arșavir Acterian, Jeni
Franța-Ionesco-România by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/6566_a_7891]
-
pisoiu, câine, creion, zeama de varză, țânțar și alte păsări”). La acestea se adaugă câteva exemplare bibliofile din placheta de debut Elegii pentru ființe mici (1931) și din ediția celebrului „fals tratat de critică literară” - Nu (1934), toate având dedicații manuscrise ale autorului către prieteni și cunoscuți. Demne de interes sunt și două manuscrise ale unor articole publicate de Eugen Ionescu în anii ’30, în „Univers literar“: Note despre om și poezie și Tendința și obiectivitate literară. Pentru a schița „hartă
Franța-Ionesco-România by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/6566_a_7891]
-
adaugă câteva exemplare bibliofile din placheta de debut Elegii pentru ființe mici (1931) și din ediția celebrului „fals tratat de critică literară” - Nu (1934), toate având dedicații manuscrise ale autorului către prieteni și cunoscuți. Demne de interes sunt și două manuscrise ale unor articole publicate de Eugen Ionescu în anii ’30, în „Univers literar“: Note despre om și poezie și Tendința și obiectivitate literară. Pentru a schița „hartă” generației ’27, Bibliotecă Națională a României a inclus în expoziție și câteva manuscrise
Franța-Ionesco-România by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/6566_a_7891]
-
manuscrise ale unor articole publicate de Eugen Ionescu în anii ’30, în „Univers literar“: Note despre om și poezie și Tendința și obiectivitate literară. Pentru a schița „hartă” generației ’27, Bibliotecă Națională a României a inclus în expoziție și câteva manuscrise, scrisori, fotografii și cărți cu dedicații ale lui Emil Cioran, Haig Acterian, Jeni Acterian, Mircea Eliade, Constantin Noica, Vasile Voiculescu, Mircea Vulcănescu și Nae Ionescu - „filosof de catedră” al acestei generații de excepție, dar și „odios defunct”, după cum îl caracteriza
Franța-Ionesco-România by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/6566_a_7891]
-
vizionări ale Reconstituirii lui Pintilie urmate de interviuri naiv puse în scenă (p. 80). Cu petreceri la care Fănuș Neagu propune cu umor votarea de prezidenți și viceprezidenți ai bunei dispoziții (p. 92) Cu Ivasiuc în plin elan editorial, cerând manuscrise în stânga și-n dreapta (p. 98). Spicuiesc, desigur, din cele aproape 300 de pagini ale unei cărți care-ar merita un index la puzderie de personaje. În fine, ajungem și-aici, cu un Adrian Păunescu scindat între scene de grandilocvență
Un document interior by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6572_a_7897]
-
deși bănuiesc că știe bine și blocurile bucureștene. Am început să scriu la ceea ce avea să devină trilogia Orbitor la București, cred că prin 1992 (mi-ar trebui jurnalul ca să spun exact), dar cele câteva zeci de pagini ale primului manuscris nu aveau nici o legătură cu cartea. Am reînceput după câteva luni, iarna, și de-atunci n-am mai șters nimic: cartea s-a scris egal, de-a lungul a paisprezece ani, ca și cum ai împleti, fără să mai deșiri ceva, un
„Am atins o clipă cerul cu palma“ by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/6575_a_7900]
-
de redobăndit. Dincolo de flama scandalului căutat, se văd și mai bine aceste zări pe care le amînă fricile noastre de faptă, într-un poem-conversație povestită, circulînd alte sentimente decăt violentele iubiri pentru care debutul lui Bogza plătește. Am în față manuscrisul evocării, fiindcă nu scrisoare este, De vorbă cu M. Blecher, apărută în Frize, la Brașov, unde se și petrece, să zic așa, acțiunea, în noiembrie ’34. Versuri răsfirate pe patru jumătăți de coală încă o dată împăturite, puse pe hărtie împrăștiat
Întoarcerea la viață by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6578_a_7903]
-
cu biografie de supraviețuitoare a Holocaustului) și l-a cunoscut pe ambițiosul cronicar literar Richard Kliman, versiune caricaturală a celui care fusese cândva el însuși. Kliman ține morțiș să-l scoată din uitare pe Lonoff scriind o biografie pe baza manuscrisului de roman neterminat al acestuia. Biografia ar fi dat în vileag trauma care paralizase inspirația lui Lonoff: la 14 ani, avusese o relație incestuoasă cu sora lui vitregă. (Așadar modelul personajului Lonoff n-a fost, cum se crezuse după The
Instanța rămâne în pronunțare by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6584_a_7909]
-
cum se crezuse după The Ghost Writer, Bernard Malamud, ci Henry Roth, scriitorul care a făcut o pauză de 60 de ani între prima lui carte de succes și cărțile autobiografice ulterioare conținând mărturia unui incest similar.) Amy Belette, deținătoarea manuscrisului, care a fost vreme de patru ani iubita, secretara și infirmiera lui Lonoff, se împotrivește dezvăluirii postume. Uitarea i se pare preferabilă unei faime bazate nu pe meritele operei, ci pe specularea a ceea ce a fost senzațional sau sordid în
Instanța rămâne în pronunțare by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6584_a_7909]
-
104 ani, în 1763, fiindcă refuzase și instigase membrii a două batalioane de grăniceri să nu depună jurământul. Al doilea - cartea lui de debut este menționată de G.Călinescu în a sa Istorie... La moartea tatălui meu am găsit un manuscris de aproape 11.000 de versuri, o epopee a suferințelor românilor mai ales sub comunism. Mult, prea mult suflet, dar nimic cu adevărat notabil ca valoare literară. Este înmormântat la cimitirul Belu catolic din București, nu foarte departe de locul
Dorin Tudoran - Prietenii mei, scriitori by Gellu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/6452_a_7777]
-
acum douăzeci de ani. S-a folosit, în legătură cu autorul lor, sintagma expresivitate involuntară. Doar că Ion Gheorghe este prea frecvent expresiv pentru a-l suspecta de așa ceva. În schimb, criteriul poeticului, da, el pare oarecum lăsat la voia întâmplării. Înseși manuscrisele aleatorii de la care se revendică volumul reprezintă o bună dovadă. Apoi, nici aici, nici în altă carte a sa (începând chiar cu debutul pe linie din 1957) nu știu să existe vreo referire la uneltele scrisului. O definiție poeziei, Ion
Munci și zile by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6463_a_7788]
-
de adaptare fonetică a numelor proprii: de pildă, Kant devine „Manuil Kant", Berkeley devine „Georgie Bercleiu", Leibniz e simplu „Leibniț" și Christian Wolff e „Hristian Volf". Dintre profesorii universitari de mai tîrziu, cel care s-a preocupat cu precădere de manuscrisele lui Eufrosin Poteca din arhiva Academiei a fost Constantin Rădulescu-Motru, chiar dacă curiozitatea lui nu a pornit dintr-un interes speculativ, ci dintr-o motivație strict familială: bunicul dinspre tată al lui Rădulescu-Motru, care luptase în oastea de panduri a lui
Un duios iremediabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6480_a_7805]
-
de dimensiuni la fel de modeste, a înconjurat o capodoperă - „Lăptăreasa" împrumutată de la Rijksmuseum - cu Vermeer-urile din propria colecție. Dacă am putea pune alături cele două expoziții, diferențele dintre un artist de geniu și unul talentat ar ieși foarte clar în evidență. Manuscrisele care constituie materialul unei alte mici expoziții de la Galeria Sackler sunt oarecum contemporane cu opera lui Judith Leyster dar aparțin unei lumi -geografic și spiritual - total aparte. „Falnama: cartea semnelor" este o primă manifestare dedicată unui fenomen care și-a
Mici expoziții la Washington by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6485_a_7810]
-
sunt oarecum contemporane cu opera lui Judith Leyster dar aparțin unei lumi -geografic și spiritual - total aparte. „Falnama: cartea semnelor" este o primă manifestare dedicată unui fenomen care și-a atins apogeul în lumea islamică în jur de 1600, atunci când manuscrise de dimensiuni monumentale, cu ilustrații pline de culoare sunt produse în Iranul safavid și Imperiul Otoman. Rolul lor? Instrumente de prezicere a viitorului. Se presupunea că deschizând un volum sub semnul hazardului, deslușind ilustrația și textul de pe contrapagină, cititorul, fie
Mici expoziții la Washington by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6485_a_7810]