5,243 matches
-
însă niciodată întratîta încît să nu ramîie mândră și niciodată atât de mândră încît în fața ei să nu rămâie urmele unei neșterse și adânci blândețe. Când ședea nu avea ținuta plecată proprie femeilor nalte - {EminescuOpVII 306} splendidul ei bust de marmură rămânea drept și mândru - ai fi gândit că se simte pe tron. Bătrânul o iubea nu pentru că ar fi esistat doar vo afinitate sufletească între ei, din contra, ea avea un fel de spirit de o înălțime religioasă, el cugeta
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
fiecare din ele ar fi putut face un om fericit... unul. Aș! unul?... Tu ești o frumoasă moartă, Marie, o moartă frumoasă... Tu n-ai inimă... Murit-au și inima ta într-un bal mascat... de-ai rămas rece ca marmura? Iar? Aide... să uit... în poveștile lui Hoffman unul îndrăgește un chip de ceara ce sta într-o fereastă... Degeaba se-nchina la luceafărul dimineții sale, degeaba la luceafărul serilor... Luceafărul era o păpușă... coeur de marbre. Marie... Iar? Să
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
iară să plece la țară și el se topea din picioare, căci bogățiile ei trupești erau într-adevăr admirabile. Având cunoștința acestor bogății, ea purta o rochie neagră de tul subțire care lăsa să se-ntrevadă niște sâni de albeța marmurei, plini și rotunzi, și brațele rotunzi și pline se vedeau pân subsuori. Însfîrșit într-o zi, înainte de-a pleca, el o zăvorî * într-o odăiță, o ridică în brațe, o așeză pe o mesuța. naltă de noapte [... ] și se-ntîmplă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
dintre cele mai impresionante și mai elaborate. Situată în centrul orașului, este străjuită lateral de Kremlin vechea inimă religioasă a țării, unde erau încoronați țarii, devenită ulterior cetate a puterii sovietice, desemnată prin Steaua roșie. Lenin, din mausoleul lui de marmură păzit permanent de gărzi, îi împrumută caracterul solemn al unei prezențe a Revoluției, încremenite pentru eternitate. În nișele zidurilor odihnesc morți iluștri ce protejează piața și se alătură celor vii, unind masa de afară cu ierarhia supremă închisă înlăuntru. În
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
o pădure cenușie?”), Într-un univers el Însuși transparent, oferindu-se pînă În străfunduri ochiului fascinat de miracole: Deveneam invizibili? Florile se-nălțau pe tulpinile lor firave, Turme de curcubeie fumurii treceau prin zarea halucinată, Prin munții depărtați ca o marmură roșiatică Se vedeau vinele de metal, izvoarele minerale ale aurorii. Tăceri eterne. Păduri eterne. CÎntece eterne. (Minunata călătorie) Sub acest semn transfigurator se Înscrie și mai vechiul discurs umanitarist al poetului, rezolvat acum În viziunea unei omeniri fericite, a unei
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
care arvuneau animale, pluguri sau piei de animale. Geronimo a cumpărat bucăți de piele, pachete de cuie, un cupon de stofă pentru Catarinella. Înainte de plecare, au intrat în Biserică să-i mulțumească Domnului. În biserică era expusă o Madonă de marmură a lui Mastro Antonello Gaggini. Fecioara strângea la piept Pruncul. Lucrarea l-a impresionat pe Giandomenico; Mamă și Fiu păreau de carne, persoane vii. Este adevărat că îi surâseseră șoptindu-i ceva? Pe drumul de întoarcere nu s-a băgat
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ei intime, nu uitase nici acum: avea pielea netedă, pântecul plat, sânii tari, picioarele perfecte și șoldurile la fel. Își amintea cât de excitat fusese și felul în care se stăpânise uitându-se la strălucirea trupului ei ce părea o marmură lustruită precum cea a Madonnei de Gaggini, și privirea acelor ochi absenți, de un verde atât de marin încât părea tipărit. Îi ștersese spuma de la colțurile gurii, îi mângâiase nasul și-și frecase arătătorul la subsuorile ei. Nu fusese în
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
amintiri de demult. Asta pe care o stârnea mirosul de portocală de sub pernă era atât de aproape, de parcă nici nu se întâmplase încă. O aștepta să vină, cu ochii ei care mistuiau lumina, cu pielea albă ca o pojghiță de marmură și cu pasul săltat, asupra căruia pământul nu avea nicio putere... Închise ochii, în somn se putea apropia de ușă și, trăgând zăvoarele, putea s-o deschidă... Privită de la poalele dealului, mulțimea forfotea, dar nu puteai spune că se mișcă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
umeri. — Când se termină, spuse, înseamnă că a fost destul. Lumina era mierie, așa cum se întâmplă în amiezile sfârșitului de septembrie. Nu sufla nicio boare, flăcăruile se țineau drepte la căpătâiul mormântului. Crucea de lemn era înfiptă lângă cealaltă, de marmură. Dar nu se atingeau, de parcă cea nouă se simțea stânjenită, cu lemnul ei crud, încă viu. Poate că n-ar fi trebuit să mai mergem în locul nostru de pe vremuri, spuse într-un târziu Maca. De acolo a început totul. De la
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
batante, încununate cu un fronton grec foarte complicat, cu detalii, și vopsite cu un lac alb impecabil, contrastând cu sângele închegat al zugrăvelii, se deschideau către alte odăi laterale. Pe unii din pereții cu ușa albă, deasupra unei mensole-altar de marmură, se vedea o excesiv de mare oglindă venețiană, încadrată într-o ramă îngustă de argint afumat și astfel înclinată, încît transporta tot interiorul salonului într-un plan adiacent nebulos și la un cat mai înalt. Oglinda compunea privitorului o figură negricioasă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
În restul salonului, în jurul a două mese rotunde de metal încrustat și intarsiat, sprijinite pe picioare de grifon, se îngrămădeau cu mult prea numeroase fotolii, bergere franceze cu tapiserie Aubusson. În mijlocul celor două mese pseudo-antice era câte un crater de marmură cu două anse din care ieșeau buchete artificiale de flori de sidef. Pe pereți, printre o sumedenie de mici picturi în ulei, reprezentând peisaje orientale, încadrate în rame combinate din bucăți de fildeș și linii de abanos, tronau două mari
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
negre! Dan Bogdan aprobă teoria lui Ioanide, capabil de entuziasm calm sub durata fanteziei altora, și, cu toate că nu se pricepea în arhitectură, nici n-avea vreo vocație artistică, atrase atenția că și în Grecia albul e frecvent. - Da, domnule, var, marmură și cactuși! Ca și prins de interesul convorbirii, Bogdan îl întrebă pe Ioanide ce planuri de lucru avea, dar acesta desfășură înainte-i un vraf de schițe, reprezentând clădiri ce n-aveau nimic de-a face cu construcția civilă normală
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
confortabil, de stejar masiv, deschizîndu-se numai înăuntru. Odăile aveau grinzi de stejar de o lățime Ghiveci (span.). G. Călinescu considerabilă, ușile erau în dulgherie complexă, baia - de tipul cel mai somptuos și bălțat, cu pavajul făcut din bucăți triunghiulare de marmură, albastre și albe. De tavan atârnau cercuri groase de fier forjat, încărcate cu lumânări electrice. Tot ce pietrăria, dulgheria și celelalte arte constructive aveau mai special și mai solid, Botticelli, ca om de branșă, aplicase la locuința lui, care era
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
anume părți ale Capitalei, campanila lui Ioanide începea să se vadă profilată pe cer, asemeni turnului Palatului Comunei din Florența sau turnului del Mangia din Siena, și nimeni nu se întreba ce este acel stâlp masiv, acoperit cu plăci de marmură, care domină orașul. Dacă Ioanide ar fi umplut acum Calea Victoriei cu statui ecvestre de bronz, nu s-ar fi observat noutatea. Arhitectul își dădea seama de altfel de acest fenomen. Tot ce azi produce senzație într-un oraș cu monumente
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în casetoane de lemn negru, obținute prin încrucișarea a două serii de grinzi de stejar, de care atârnau trei mari lustruri de cristale venețiene. Ușile erau scunde, cruțând pereții, iar la un capăt al sălii se afla un șemineu de marmură cu o țesătură înflorită de sculpturi vegetale și anatomice, mergând până spre tavan. Piesele sculpturale erau copii după Jean Goujon. Pendulul lui Saferian, cu nudurile sale de lemn, era și el așezat la un perete lateral, între două fotolii. Sonurile
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
îmbucate ca și coada racului, iar coama lui era un mic dragon solzos. Apoi Hagienuș veni cu un cap de bărbat grec cu barba plesnită într-o parte, remarcabil prin impresia de păr uns cu ulei pe care o făcea marmura; după aceea cu un mic basorelief asirian narând asediul cetății Susa, sub Asshurbanipal. Un soldat bărbos, îngenuncheat cu arcul deasupra capului, zvârlea o săgeată spre zidurile fioroase ale fortăreței. Și altele de soiul acesta. Hagienuș poseda și o căldare-trepied de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
e nimic important, numai comunicate de război. În cursul dimineții, Pomponescu șezu în biroul său, unde scrise un număr de scrisori, pe care, lipindule, le puse într-un sertar. Alta o lăsă pe masă, acoperind-o cu o bucată de marmură slujind ca press-papier, înainte de masa de prânz se plimbă prin anticameră, prin salonul doamnei Pomponescu și privi pe fereastră cum fulguia ușor. La masă fu suficient de comunicativ și întrebă pe soția sa dacă totul este în regulă în gospodărie
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
murit Gonzalv Ionescu. Atac de cord. După o tăcere prelungită de surpriză, Gulimănescu merse la un sertar de jos al biroului lui Gaittany, unde lăsase ca o garanție de seriozitate premiul prinsoarei între el și Hagienuș, și luând capul de marmură al lui Hermes îl depuse fără comentarii în mâinile orientalistului. Merită să cităm în încheiere și notația pe care o făcu Hergot în jurnalul său, puțin după ora unu din noaptea când doamna Gonzalv Ionescu, bătîndu-i în geam, îi vesti
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
deschidea către alte odăi laterale, uși încununate de câte un fronton grec foarte complicat, cu detalii, și vopsite cu un lac alb impecabil, contrastând cu sângele închegat al zugrăvelii. Pe unii din pereții cu ușă albă, deasupra unei mensole-altar de marmură, se vedea o excesiv de mare oglindă venețiană, încadrată într-o ramă îngustă de argint afumat, și astfel înclinată încît transporta tot interiorul salonului într-un plan adiacent nebulos și la un cot mai înalt." Undeva, printre mesele de metal încrustat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de prim ordin în creația lui Rodin, creație desfășurată de o gamă întinsă de la forme nevinovate la dezlănțuiri păgâne. Mulți consideră "Sărutul" capodopera lui Rodin. Poate că și artistul a considerat-o prototipul frumuseții absolute și a scris pe această marmură versuri de Baudelaire: "(...) și sânii mei (...) poeților o mută iubire le inspiră". "Sărutul" este o lucrare ce dezvoltă forță senzuală, erotică. Sânii sunt depărtați, mâna atinge ușor coapsa, "trupurile sunt cuprinse de un tremur anxios, ca și cum s-ar simți neputincioase
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
operei sale. Povestea cu "precizarea de detaliu" îmi aduce aminte de o alta, privitoare la instalarea "plăcii memoriale" pe cabana de la Păltiniș. Era la începutul anilor '90. Am scris împreună cu Pleșu cele șase-șapte cuvinte care urmau să fie gravate în marmură și le-am trimis lui Relu Cioran la Sibiu. Legătura cu gravorul o făcea meteorologul din Păltiniș, un om tare cumsecade, care îi fusese de mare ajutor lui Noica în anii lui păltinișeni și căruia Noica, în lungile seri de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
doar: În casa asta a locuit poetul Mihai Eminescu...") Fusese medic? Aviator? Sublocotenent? Nimic din toate astea. Fusese filozof. Puiu Nicolae a intervenit și aici în mod salutar. Cine se duce azi la Păltiniș poate, așadar, citi pe placa de marmură de pe "cabana lui Noica" ― în privința căreia ultimul cuvânt l-a avut meteorologul de la Păltiniș, cel căruia Noica i-a povestit când și cu cine a avut "ultima îmbrățișare activă" ― următoarele cuvinte: "Aici a trăit și a creat filosoful Constantin Noica
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și poporului său, atunci scopul acestei dări de seamă este împlinit. [1 noiembrie 1874] YEYDO - KYNHGETIKOS DE A. I. ODOBESCU București, 1874, un volum 8 Lucrul muziv sau mozaicul e genul acela de pictură care cearcă a imita, prin bucăți de marmură, de piatră colorată, de sticlă sau de lut ars, colorile naturei. La lucrări de o simetrie geometrică sau unde acele erau menite de-a fi văzute de departe, bucățile puteau fi mai mari, fără a prezenta ochiului asprimi în trecerile
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
a prezenta ochiului asprimi în trecerile de la umbră la lumina, și vice-versa; la picturi însă menite să fie privite de aproape, bucățile mineralice înfățișau puncte colorate și erau numai de grosimea unui ac. Artistul își taie din sticlă și din marmură ținte de grosimea indicată, acopere o placă de metal c-un fel de aluat (care uscat devine vârtos ca piatra) și, pe când e moale încă, el schițează desemnul său și apoi înfinge țintele de colori una lângă alta, des și
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
de aluat (care uscat devine vârtos ca piatra) și, pe când e moale încă, el schițează desemnul său și apoi înfinge țintele de colori una lângă alta, des și într-un amestec hotărât de mai nainte. O pictură în puncte de marmură, un fel de broderie în piatră; ci pe când la broderia comună colorile deosebite sunt reprezintate printr-un fir deosebit, la mozaic fiecare împunsătură cere un alt ac. După ce placa era pe deplin lucrată și uscată, suprafața se netezea și i
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]