3,668 matches
-
o pierde definitiv în 1989-1991, odată cu prăbușirea sistemului comunist mondial. Nașterea social-democrației Prototipul social-democrației este Partidul Social-Democrat german (SPD). Apărut în 1877 și legalizat în 1891, el îi încredințează lui Karl Kautsky - secretar al lui Engels* și garant al ortodoxiei* marxiste - redactarea unui program care să definească o cale reformistă a socialismului, fără însă a respinge esența marxismului* - lupta de clasă și rolul istoric al proletariatului. începând din 1896, SPD este sfâșiat de disputa „revizionismului”: Eduard Bernstein, executorul testamentar al lui
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
experiența Comunei din Paris. După zdrobirea acesteia din urmă, în 1871, socialismul este divizat în trei curente. Primul este întruchipat de Jules Basile, zis și Guesde, care creează în 1893 Partidul Muncitoresc Francez - inspirat din SPD atât prin doctrina sa marxistă intransigentă, cât și prin structura lui, ce regrupează în jurul partidului un dispozitiv de sindicate, cooperative și asociații muncitorești. Cel de-al doilea, Partidul Muncitoresc Socialist-Revoluționar, creat în 1898 și condus de Jean Allemane, ține de insurecționismul inspirat de figura lui
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ale partidelor socialiste austriac, belgian, olandez, norvegian, suedez și ceh. Din 1889, ansamblul acestor partide, pe atunci eminamente europene, se grupează în Internaționala Muncitorească Socialistă (IOS) sau Internaționala a II-a, fondată sub egida lui Engels. IOS profesează o ideologie marxistă, o politică revoluționară din ce în ce mai contaminată de democrația reprezentativă și un internaționalism* care încearcă să frâneze puseele naționaliste. Totuși, încă de la congresul său din 1903 și sub imboldul lui Lenin, Partidul Muncitoresc Social-Democrat din Rusia (PMSDR) cunoaște o primă divizare între
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Gheorghi Plehanov sau germanul Karl Kautsky -, în rolul ei de interpret necomunist al marxismului*. între idealul de revoluție*, anticapitalism*, presiunea democrației* reprezentative și ascensiunea marilor reforme sociale, zorii secolului XX stau mărturie pentru această confuzie. Astfel, Jean Jaurès, nu foarte marxist totuși, desemnează în 1901 socialismul ca pe voința de „a-i substitui capitalismului comunismul de producție”, în sensul de colectivizare a mijloacelor de producție. Sunt date uitării atacurile lui Marx împotriva „socialismului idealist și moralist” al lui Proudhon, împotriva „colectivismului
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
muncitorești, la sfârșitul secolului al XIX-lea, îi face pe mulți social-democrați să întrevadă posibilitatea unei ieșiri pașnice din capitalism. Eduard Bernstein, Gustav Bauer sau Jean Jaurès privilegiază urnele pentru a rezolva chestiunea socială, intrând în conflict cu susținătorii ortodoxiei* marxiste. Odată cu Revoluția din Octombrie*, fiecare este somat să aleagă între reformă și revoluție, o a treia cale neexistând, potrivit concepției lui Lenin*. Cei ce au rămas în „casa părintească” socialistă sunt stigmatizați ca trădători ai cauzei muncitorești, incapabili de a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în interiorul acestei entități simbolice își găsește ea autoritatea. Termenul lasă să se înțeleagă și că statul trebuie să respecte, dar și să garanteze autonomia indivizilor și a grupurilor care alcătuiesc țesătura vieții sociale. Ce întrebuințare i-au dat oare tradiția marxistă și practica comunistă acestei „societăți civile”? Pare cu putință să izolăm trei momente în acest sens. Primul indicator este, cu siguranță, „răsturnarea” operată de Marx* în raport cu Hegel, pentru care Bürgerliche Gesellschaft desemnează acea mediere între familie și stat, în care
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
săi din Politbiuro -, grație geniului său de intrigant, dar și manierei lui de a se prezenta, la funeraliile lui Lenin, ca depozitar al comandamentelor Maestrului, a cărui îmbălsămare a rămășițelor, oferite spre adorație mulțimilor, o impune. Fostul seminarist grefează ideologia marxistă pe substratul religios al maselor ruse și purifică astfel bolșevismul de originea sa străină. Se prezintă, implicit, drept liderul facțiunii rusești a partidului-stat*, drept creatorul unei armate ruse - cea a lui Voroșilov, opusă hoardei cosmopolite a lui Troțki -, drept constructorul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
puterea de a seduce, puterea de a distruge. Această pasiune l-a îndreptat către bolșevism, care promitea o dictatură absolută, în scopul distrugerii vechii orânduiri. Totuși, Stalin a crezut sincer în comunism și nu s-a mulțumit să utilizeze ideologia marxistă și modelul leninist de organizare spre a-și satisface setea de putere. Dovadă stă faptul că a comis masive erori de calcul din cauza acestei ideologii. își închipuia că un atac german împotriva URSS ar atrage insurecții muncitorești în întreaga Europă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Această constatare este cu atât mai dramatică, cu cât SUA au lansat în 1983 „IAS” - Inițiativa de Apărare Strategică, numită și „războiul stelelor”, pe care URSS a încercat o clipă să o concureze, până când a renunțat. Pentru a parafraza analiza marxistă, tehnica sovietică, legată de caracteristici sociale particulare, inclusiv de conducere politică, nu a putut răspunde uriașului efort al americanilor. Negocierile care se deschid atunci confirmă, pe plan militar, ceea ce se constată în viața cotidiană*: inferioritatea tehnică a lumii sovietice, care
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
1986, pe patronul regiei Renault, Georges Besse. Acțiunea Directă colaborează cu Celulele Comuniste Combatante (CCC) belgiene, active în 1984 și 1985 și susținute pe plan logistic de Stasi, pentru acțiunile lor împotriva NATO. în RFG, Fracțiunea Armata Roșie (RAF), grup marxist condus de Andreas Baader și Ulrike Meinhof, înmulțește, din 1972 în 1989, acțiunile spectaculoase - atentate, răpiri și asasinate, între care cel al șefului patronatului, Hans-Martin Schleyer. RAF întreține legături cu majoritatea mișcărilor teroriste (GRAPO, BR, CCC) și își anunță, în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și 1985, peste 250 de atentate și o duzină de asasinate împotriva forțelor de ordine și intereselor americane. Nucleele Revoluționare, create în 1996, par a fi moștenitoarele mișcării ELA. înființată în 1975, Organizația Revoluționară „17 Noiembrie” este o mică grupare marxistă și naționalistă care comite numeroase atentate și mai multe asasinate - între care cel asupra atașatului militar american la Atena, în 1988 -, până să fie anihilată în 2002. Aceste grupări teroriste de obediență comunistă au beneficiat din plin de susținerea logistică
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
fie anihilată în 2002. Aceste grupări teroriste de obediență comunistă au beneficiat din plin de susținerea logistică și tehnică a două mari mișcări teroriste care serveau de model: ETA bască și IRA irlandeză. Euskadi Ta Askatasuna (ETA) este o mișcare marxistă bască spaniolă - creată în 1959 cu ajutorul URSS* -, care începe să acorde prioritate, în 1964, acțiunii teroriste. în 1974, ETA se divizează în ETA militară (ETA-M), care se dorește o rezistență armată față de „ocupantul” spaniol, și ETA politico-militară (ETA-PM), care
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
diverse). Antrenarea combatanților săi a avut loc în Cuba*, în Algeria, Liban, Yemenul de Sud și în Libia. Armata Republicană Irlandeză (IRA), mișcare independentistă irlandeză creată în 1919, își reia acțiunea teroristă în 1969, dar se fragmentează în două ramuri: Marxist Official Irish Republican Army (IRA) - care se sprijină pe partidul legal Sinn Fîin -, și o aripă militară, Provisional Irish Republican Army (IRA Provizorie). Din 1969 până în 1993, 1 755 de persoane cad victime acțiunilor sale de terorism, IRA pierzându-și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
asupra băncilor. între 1968 și 1972, se proclamă starea de urgență, înainte ca militarii să ia puterea, în 1973, și să distrugă Tupamaros, care, în pofida eșecului, servesc de model pentru numeroase grupări sud-americane. în Columbia este creată, în 1970, Mișcarea Marxistă „19 Aprilie” (M-19). Finanțată și antrenată de Cuba, M-19 reunește mai cu seamă studenți și practică o gherilă urbană de tip Tupamaros. în 1985, M-19 ia ca ostatici judecătorii Curții Supreme, provocând intervenția forțelor de ordine și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
originea acesteia, proprietatea privată. în secolul al XIX-lea, emulii lui Gracchus Babeuf au văzut în „Insula Utopia” prototipul cetății comuniste, deoarece aici proprietatea și moneda sunt eradicate, munca e transformată în datorie socială și fiecare primește în funcție de nevoile sale. Marxistul Klaus Kautsky îi consacră lui Morus o lucrare, iar istoricii comuniști îi rezervă și ei un loc de cinste în cercetările lor, alături de Campanella, de Morelly și de lucrarea acestuia, Codul naturii (1755), ca și de părintele Meslier. Acești gânditori
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și atrăgătoare pe cei care nu pot accede la texte savante; își manifestă utopismul fără ocolișuri: „[...] împingem utopia până la a crede că Revoluția va trebui și le va putea garanta tuturor locuința, îmbrăcămintea și pâinea”. Tot astfel, englezul William Morris, marxist și anarhist, își utilizează în mod deschis utopia, Scrisori de nicăieri (1892), pentru a convinge un auditoriu muncitoresc puțin sensibil la cuvântul de ordine al revoluției violente și căruia îi zugrăvește o lume „unde fiecare produce pentru uzul vecinilor săi
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Societatea de după revoluție (1889), Sîbastien Faure, cu Comunismul meu (1921); acesta din urmă celebrează în cartea sa victoria revoluției bolșevice, însă îi opune un comunism muncitoresc și țărănesc tipic francez, care nu se întemeiază pe nici o dictatură. Acuzată de comuniștii marxiști ai secolului ai XX-lea că paralizează acțiunea prin recurgerea la imaginar, abordării utopiilor i se pune surdină. Unii, după exemplul filozofului Ernst Bloch, ocolesc obstacolul, nereținând din utopie decât „principiul-speranță” sau „peisajul dorinței”, mijloc de a îndrepta revoltele populare
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Internaționale Brigăzile Roșii British Socialist Party Buchenwald Bucovina de Nord Budapesta Bund birocrație Birou pentru Europa Occidentală C CAER Canton Karelia Cartelul Forțelor de Stânga cathari CEDA CEE CEIC Celulele Comuniste Combatante Celulele Revoluționare Centrul de Studii și de Cercetări Marxiste CGT CGT-Force ouvrière CGTU Charta Chiapas China CIA clasa muncitoare Clubul de la Paris CNT coexistență pașnică Coligașăo Democrática Unitária colectivizare Comitetul Germania Liberă Comitetul Antibolșevic Comitetul contra Războiului și a Fascismului Comitetul de Apărare al Muncitorilor Polonezi Comitetul de Propagandă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
islam Izquierda Unida J JCR Jedwabne tineret organizații comuniste de tineret Joint evrei K Kaliningrad calmuci Karaganda Karaciaiși Katyn Kazahstan KGB khmerii roșii Kolhozuri Kolîma Kominform Komintern (vezi Internaționala comunistă) Komis Kommunistische Arbeitbund Deutschlands Kommunistische Bund Westdeutschland Kommunistische Partei Deutschlands/Marxiste Leninisten Komsomol Kommunistiscka Strana Slovenska Kőnigsberg KOR Kouropaty Kuzbass Kozielsk Krestintern Kronstadt Kurdistan L Labor Party La Cause du Peuple limba de lemn Laogai Legiunea Condor Legiunea Voluntarilor Francezi contra Bolșevismului leninism/marxism-leninism Lesbos letoni Eliberare Eliberarea Muncii liberă cugetare
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Drepți Liga Internațională Anticomunistă Liga Internațională contra Antisemitisimului Liga Spartakistă Lipp literatura critică lituanieni Marșul cel Lung Lotta Continua Lubianka luptă armată Lupta Muncitorească lupta pentru pace M Magadan Magyar Kommunista Munkáspárt Mai-68 Mâna de lucru imigrată (MOI) maoism marxism Marxist Official Irish Republican Army Memorial MIR (vezi Mișcarea stângii revoluționare) MGB Mișcarea Creștină pentru Eliberare mișcarea comunistă internațională Mișcarea contra Rasismului, Antisemitismului și pentru Pace Mișcarea contra Rasismului și pentru Prietenia între Popoare (vezi MRAP) Mișcarea Stângii Revoluționare Mișcarea pentru
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
contra Rasismului, Antisemitismului și pentru Pace Mișcarea contra Rasismului și pentru Prietenia între Popoare (vezi MRAP) Mișcarea Stângii Revoluționare Mișcarea pentru Pace Mișcarea Soțiilor Mișcarea Forțelor Armate Mișcarea de Nealiniere (MNA) Mișcarea de la 22 martie Mișcarea de la 26 iulie Mișcarea Marxistă de la 19 aprilie Mișcarea Populară pentru Eliberarea Angolei Mișcarea Revoluționară Tupac Amaru Movimiento al Socialismo Orientul Mijlociu MPLA MRAP Zidul Berlinului N Nagorno-Karabah naționalism/internaționalism naxaliști Nazino neocomunism NEP Nieuwe Communistische Partij van Nederland NKGB NKVD Norilsk Noua Armată a Poporului
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Partidul Stângii Partidul Stângii Europene Partidul Libertății și al Solidarității Partidul Democratic al Stângii Partidul Forțelor Noi (vezi PFN) Partidul Muncitorilor Partidul Muncitorilor Brazilieni Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK) Partidul Congresului Partidul Socialismului Democratic Partidul Muncii Partidul Muncitoresc al Unificării Marxiste Partidul Muncitoresc Francez Partidul Muncitoresc Revoluționar Partidul Muncitoresc Social-Democrat din Rusia Partidul Muncitoresc Socialist Revoluționar Partidul Popular Francez Partidul Popular Socialist Partidul Radical Partidul Revoluționar pentru Eliberarea Poporului Partidul Revoluționar al Poporului Etiopian Partidul Social-Democrat German Partidul Socialist Partidul Socialist
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Alții ar fi abolit tratatele secrete și diplomația secretă și ar fi asigurat pacea prin controlul popular asupra politicii externe. Nu este războiul modern o consecință a imperialismului, la rândul său rezultatul capitalismului monopolist? Deci să răsturnăm capitalismul, ar spune marxiștii, și nu vom mai avea războaie: socialismul înseamnă pace. O metodă unilaterală similară întâlnim și în politica internă. Toate relele sociale provin din ignorarea legilor economice; o „taxă unică” ține cont de aceste legi și va rezolva toate problemele sociale
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
popular curent de gândire care a încercat să explice imperialismul în epoca modernă: teoriile economice ale imperialismului. Aici vom găsi a treia percepție greșită care a ascuns adevărata natură a imperialismului. Teoriile economice ale imperialismuluitc "Teoriile economice ale imperialismului" Teoriile marxistă, liberală și cea „malefică” a imperialismului Teoriile economice ale imperialismului au fost dezvoltate de trei școli diferite: marxistă, liberală și cea denumită în mod adecvat teoria „malefică”5 a imperialismului. Teoria marxistă a imperialismului se fundamentează pe convingerea, esențială pentru
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
economice ale imperialismuluitc "Teoriile economice ale imperialismului" Teoriile marxistă, liberală și cea „malefică” a imperialismului Teoriile economice ale imperialismului au fost dezvoltate de trei școli diferite: marxistă, liberală și cea denumită în mod adecvat teoria „malefică”5 a imperialismului. Teoria marxistă a imperialismului se fundamentează pe convingerea, esențială pentru întreaga gândire marxistă, că toate fenomenele politice sunt reflexia forțelor economice. În consecință, fenomenul politic al imperialismului este produsul sistemului economic în care-și găsește originile - capitalismul. După teoria marxistă, societățile burgheze
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]