3,109 matches
-
de lucrările miniere vechi (la suprafață sau în subteran), de înclinarea stratelor adiacente, de distribuția pe teren a izvoarelor, eflorescențelor și vegetației saline. Masivul are forma unui elipsoid rotunjit, cu axele aproape egale. Forma sa se deosebește tranșant de forma masivului învecinat Coasta. Dimensiunile cupolei masivului de sare Sic sunt de 1,45 km (nord-sud) și 1,425 km (est-vest), constituind una dintre cele mai mari acumulări de sare din Transilvania. Înclinarea stratelor indică evazarea masivului în profunzime. Grosimea zăcământului se
Comuna Sic, Cluj () [Corola-website/Science/300355_a_301684]
-
suprafață sau în subteran), de înclinarea stratelor adiacente, de distribuția pe teren a izvoarelor, eflorescențelor și vegetației saline. Masivul are forma unui elipsoid rotunjit, cu axele aproape egale. Forma sa se deosebește tranșant de forma masivului învecinat Coasta. Dimensiunile cupolei masivului de sare Sic sunt de 1,45 km (nord-sud) și 1,425 km (est-vest), constituind una dintre cele mai mari acumulări de sare din Transilvania. Înclinarea stratelor indică evazarea masivului în profunzime. Grosimea zăcământului se apreciază la 300-400 m. La
Comuna Sic, Cluj () [Corola-website/Science/300355_a_301684]
-
se deosebește tranșant de forma masivului învecinat Coasta. Dimensiunile cupolei masivului de sare Sic sunt de 1,45 km (nord-sud) și 1,425 km (est-vest), constituind una dintre cele mai mari acumulări de sare din Transilvania. Înclinarea stratelor indică evazarea masivului în profunzime. Grosimea zăcământului se apreciază la 300-400 m. La Sic, Johann Fichtel (1780) amintește o mină conică de rezervă (adâncimea puțului 23 m, adâncimea totală a minei 60 m, 124 m circumferința tălpii). Această mină ("Ocna Albastră") s-a
Comuna Sic, Cluj () [Corola-website/Science/300355_a_301684]
-
între Brașov (la 49 km) și Sighișoara (la 79 km). În aceeași regiune, se află și secțiile de îmbuteliere ale S.C Biborțeni S.R.L. Satul Biborțeni se află la poalele sudice ale Munților Baraolt, la limita geografică majoră ce desparte masivul Baraolt-la sud, de munții Harghitei de sud, înspre nord. Altitudinea localității este de cca. deasupra nivelului mării. Perimetrul zăcământului de apă minerală Biborțeni este limitat de: Munții Harghitei de sud, la nord; Depresiunea Bâtani, la est, Munții Baraoltului la sud
Biborțeni () [Corola-website/Science/300371_a_301700]
-
Bazinul Baraolt reprezintă prelungirea nord-vestică a depresiunii Bîrsei, care, la rândul ei, face parte din sistemul de depresiuni intramontane din aria Carpaților Orientali. Și din punct de vedere geologic - structural, valea pârâului Baraolt formează zona de contact dintre cele două masive muntoase, cu compoziție petrografică și litologică aparte. La nord de cursul pârâului se întinde masivul muntos Harghita de Sud, care este de origine vulcanică, produs al neovulcanismului din pliocen. Zona este constituită din rozii andezitice în situ, acoperite pe alocuri
Biborțeni () [Corola-website/Science/300371_a_301700]
-
sistemul de depresiuni intramontane din aria Carpaților Orientali. Și din punct de vedere geologic - structural, valea pârâului Baraolt formează zona de contact dintre cele două masive muntoase, cu compoziție petrografică și litologică aparte. La nord de cursul pârâului se întinde masivul muntos Harghita de Sud, care este de origine vulcanică, produs al neovulcanismului din pliocen. Zona este constituită din rozii andezitice în situ, acoperite pe alocuri cu piroclastice andezitice și de andezite bazaltoide. În zonele mai joase ele sunt acoperite cu
Biborțeni () [Corola-website/Science/300371_a_301700]
-
neovulcanismului din pliocen. Zona este constituită din rozii andezitice în situ, acoperite pe alocuri cu piroclastice andezitice și de andezite bazaltoide. În zonele mai joase ele sunt acoperite cu depozite sedimentare noi. La sud de albia pârâului Baraolt se întinde masivul muntos al Munților Baraolt care, din punct de vedere tectonic - structural, aparține flișului intern al cretacicului carpatin. Ele sunt constituite în mare parte din gresii care formează bancuri, apoi marnocalcare și masive calcaroase (numite olistolite), cuprinzând un interval geocronologic începând
Biborțeni () [Corola-website/Science/300371_a_301700]
-
La sud de albia pârâului Baraolt se întinde masivul muntos al Munților Baraolt care, din punct de vedere tectonic - structural, aparține flișului intern al cretacicului carpatin. Ele sunt constituite în mare parte din gresii care formează bancuri, apoi marnocalcare și masive calcaroase (numite olistolite), cuprinzând un interval geocronologic începând cu cretacicul inferior - barremian, aptian, albian - , peste care apar pe alocuri și conglomerate cenomaniene de tip Bucegi. Socotind perimetrul Biborțeni ca o parte din marele bazin intramontan Baraolt, se poate constata că
Biborțeni () [Corola-website/Science/300371_a_301700]
-
Praid este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Harghita, Transilvania, România. Localitatea este așezată pe valea Târnavei Mici, la poalele Munților Gurghiului, în depresiunea Praid, la 525 m altitudine (masivul de sare atinge 580 m înălțime). Săpăturile arheologice făcute în această zonă au descoperit materiale ce atestă prezenta omului aici încă din cele mai vechi timpuri astfel, pe malul pârâului "Mesteacăn", s-a descoperit fragmentul unui topor de piatră ce
Praid, Harghita () [Corola-website/Science/300483_a_301812]
-
asigurată printr-o rețea de autobuze care efectuează zilnic 120 de curse dus-întors, fiind despărțit doar de un pasaj rutier de Brașov. Săcele este situat în extremitatea sudică a Țării Bârsei, la poalele muntelui Piatra Mare. Râul Tărlung izvorând din masivul Ciucaș trece prin localitate în partea sudică, langă Gârcini. În dreptul localității Brădet (parte din Săcele) există un lac de acumulare artificial, creat în anul 1975, care este în prezent principala sursă de apă potabilă a Brașovului. Clima este specifică depresiunii
Săcele () [Corola-website/Science/300519_a_301848]
-
992. Situl este monument istoric, cu . Complexul a fost descoperit în după amiază zilei de 11 iunie 1957. Se urmărea extinderea zonei de exploatare a cretei din cariera modernă către vest, făcându-se împușcături în stratul de steril care acoperea masivul. Rezultatul acestor împușcături a fost prăbușirea unei părți din stratul de steril de deasupra bisericii B1, aflată la nivelul cel mai ridicat al complexului, descoperindu-i astfel intrarea. În vara aceluiași an, Institutul de Arheologie din București și Muzeul Regional
Ansamblul rupestru de la Murfatlar () [Corola-website/Science/298629_a_299958]
-
Direcția Monumentelor Istorice a efectuat, în colaborare cu Institutul de Arheologie București, săpături de cercetare. S-a pornit la degajarea stratului de steril din fața bisericii B1 (pe direcția S-N) și a camerelor C (SE-NV), descoperindu-se astfel existența „masivului peninsula”. Masivul a fost debarasat începând cu latura superioară, mai întâi fiind dezvelita biserică B2. A fost apoi descoperită deschiderea superioară a galeriei H, prin care s-a coborât la nivelul median (B3) și nivelul inferior (B4). Campania s-a
Ansamblul rupestru de la Murfatlar () [Corola-website/Science/298629_a_299958]
-
Istorice a efectuat, în colaborare cu Institutul de Arheologie București, săpături de cercetare. S-a pornit la degajarea stratului de steril din fața bisericii B1 (pe direcția S-N) și a camerelor C (SE-NV), descoperindu-se astfel existența „masivului peninsula”. Masivul a fost debarasat începând cu latura superioară, mai întâi fiind dezvelita biserică B2. A fost apoi descoperită deschiderea superioară a galeriei H, prin care s-a coborât la nivelul median (B3) și nivelul inferior (B4). Campania s-a încheiat la
Ansamblul rupestru de la Murfatlar () [Corola-website/Science/298629_a_299958]
-
în el, dintre care cele mai importante sunt Selenga, la sud-est, și Angara Superioară, la nord. Unicul râu care curge din lac mai departe (în partea sa sud-vestică) este aceeași Angara, afluentul fluviului Enisei. La nord de lac tronează două masive muntoase, Munții Baikal și Munții Barguzin, iar prin apropiere de extremitatea sa sudică trece granița ruso-mongolă. Unul dintre cele mai vechi lacuri ale Terrei s-a format acum 15-25 de milioane de ani,după de o fisură uriașă s-a
Lacul Baikal () [Corola-website/Science/298660_a_299989]
-
între care și familia lui Moise - compusă din fratele său Aaron și sora sa Miriam. 2 milioane este evident un număr foarte exagerat la vremea respectivă, mai ales că nu s-a găsit nicio urmă a unei migrații așa de masive în deșert. S-a presupus că poate era vorba de circa 10.000 de oameni, dar și ei ar fi putut lăsa vreo urmă arheologică oarecare pe parcursul peregrinărilor lor. Oricum în calea lor stătea un obstacol ce părea de netrecut
Moise () [Corola-website/Science/298697_a_300026]
-
Jos. La Jucu de Sus, la confluenta Văii Sărații (afluent de dreapta al Someșului Mic) cu câteva mici pâraie tributare (pârâul Schiniștii ș.a.) apar izvoare sărate și un câmp larg cu eflorescente saline, care dovedesc existența în subsol a unui masiv de sare. Masivul de sare străpunge straturi de marne și argile, cu intercalații de tufuri, tortonian superioare. Istoricul Mihail Macrea din Cluj-Napoca crede că la Jucu de Sus se află, în epoca română, o mare carieră de exploatare a pietrei
Jucu de Sus, Cluj () [Corola-website/Science/299561_a_300890]
-
de Sus, la confluenta Văii Sărații (afluent de dreapta al Someșului Mic) cu câteva mici pâraie tributare (pârâul Schiniștii ș.a.) apar izvoare sărate și un câmp larg cu eflorescente saline, care dovedesc existența în subsol a unui masiv de sare. Masivul de sare străpunge straturi de marne și argile, cu intercalații de tufuri, tortonian superioare. Istoricul Mihail Macrea din Cluj-Napoca crede că la Jucu de Sus se află, în epoca română, o mare carieră de exploatare a pietrei. Arheologii spun că
Jucu de Sus, Cluj () [Corola-website/Science/299561_a_300890]
-
nord-est de Turda. Este situată în zona Dealurilor Feleacului, pe stânga Văii Racilor . Comuna este compusă din satul reședință de comună Aiton și satul Rediu. Altitudinea medie: 626 m. În perimetrul acestei localități s-a pus în evidență prezența unui masiv de sare gemă și a unor izvoare sărate. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Aiton se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (82,76%). Principalele
Comuna Aiton, Cluj () [Corola-website/Science/299567_a_300896]
-
comune ale județului, cu peste 100 km suprafață și 9.341 de locuitori (2007). Relieful comunei este preponderent deluros, iar clima este temperat-continentală, cu temperaturi maxime în luna iulie. În perimetrul acestei localități s-a pus în evidență prezența unui masiv de sare gemă și a unor izvoare sărate, saramura fiind întrebuințată din vechi timpuri de către localnici. Înainte de 1989 Apahida era un puternic centru zootehnic , fiind specializat pe creșterea vacilor de lapte , creștere si ingrașare taurine , creștere ovine si porcine , crescătorie
Comuna Apahida, Cluj () [Corola-website/Science/299568_a_300897]
-
locuitori, dispuși în satul reședință de comună Cojocna și satele Boj-Cătun, Boju, Cara, Huci, Iuriu de Câmpie, Moriști și Straja. Lunca largă și plată, marcată de cruste și eflorescențe saline, de la marginea estică a comunei Cojocna, conturează în subsol un masiv important de sare gemă. Pe suprafața ocupată de depozite miocene medii eroziunea a creat văi largi, acompaniate de numeroase izvoare sărate, platouri cu nămol sapropelic, sărături și vegetație halofită. Masivul de sare este alungit pe direcția nord-vest/sud-est, cu axa
Comuna Cojocna, Cluj () [Corola-website/Science/299578_a_300907]
-
de la marginea estică a comunei Cojocna, conturează în subsol un masiv important de sare gemă. Pe suprafața ocupată de depozite miocene medii eroziunea a creat văi largi, acompaniate de numeroase izvoare sărate, platouri cu nămol sapropelic, sărături și vegetație halofită. Masivul de sare este alungit pe direcția nord-vest/sud-est, cu axa mare de 1,5 km, axa mică de 0,8-1 km și grosimea de 0,5-1 km. Sarea se găsește foarte aproape de suprafață (stratele acoperitoare au grosimi maxime de 6-10
Comuna Cojocna, Cluj () [Corola-website/Science/299578_a_300907]
-
este un oraș în județul Vâlcea, Oltenia, România, format din localitățile componente Căciulata, (reședința), Jiblea Nouă, Jiblea Veche, Păușa și Seaca. Orașul se află situat în parte de nord-est al județului Vâlcea la poalele masivului Cozia și Căpățânii din Carpații Meridionali, pe ambele maluri ale râului Olt, la ieșirea acestuia din defileu, fiind la nord de reședința județului, municipiul Râmnicu Vâlcea și la sud de municipiul Sibiu. Această localitate, în care Mircea cel Bătrân a
Călimănești () [Corola-website/Science/299606_a_300935]
-
pe ambele maluri ale Oltului. Însă această "obște sătească" se va destrăma în secolul V, fiind împărțită între conducătorii ei, "Căliman", "Șerban", "Stoian" și "Bogdan". Noile așezări se vor numi "Călimănești" pe locul actualului oraș, "Stoienești", "Serbănești" pe dealul de sub masivul Cozia, și "Bogdănești" la sud de actualul oraș pe malul drept al Oltului. "Călimăneștiul" are un trecut zbuciumat, determinat de împrejurările istorice și sociale ale epocilor trecute. Satul lui "Căliman", a luat ființă în jurul mănăstirii Cozia. Legenda spune că mănăstirea
Călimănești () [Corola-website/Science/299606_a_300935]
-
Project". Cartea, editată de Paola Cavalieri și Peter Singer a lansat în 1993 un proiect la scară largă care cerea extinderea egalității morale pentru a include toate maimuțele mari, umane și non-umane. În 1994 a participat la o escaladare a masivului Kilimanjaro purtând un costum de rinocer pentru programul de caritate britanic "Save the Rhino". Multe persoane au participat la escaladare, purtând costumul de rinocer pe rând; Adams l-a purtat în timp ce mergea spre masiv, înainte de a începe cățărarea propriu zisă
Douglas Adams () [Corola-website/Science/299732_a_301061]
-
toate acestea, sute de mii de est-germani au emigrat în Germania de Vest, printr-o „lacună" în sistemul care a existat între Berlinul de Est și de Vest, unde guvernau cei patru ocupanți al Berlinului. Emigrarea a dus la un masiv „exod de creiere” din Germania de Est în Germania de Vest din partea unor profesioniști tineri, educați, astfel încât, până în 1961, aproape 20% din populația Germaniei de Est au migrat în Germania de Vest. În iunie, Uniunea Sovietică a emis un nou
Războiul Rece () [Corola-website/Science/299017_a_300346]