3,067 matches
-
tatălui meu, În valoarea lor literară ca și În valorile creștine incluse În ele. — „Incluse În ele“! Dragul meu, primești prea multe scrisori de la portărei. Adoptă mai degrabă fermitatea decît stilul lor. — Ca să nu consider că tata era un scriitor mediocru - un gînd insuportabil - trebuia ca eu să devin un scriitor bun. Aici intervine numele de familie. Aveam să fac să strălucească numele de familie al tatălui meu pe firmamentul literelor. — N-o lua așa repede! Nici cartea dumitale nu stîrnește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
iunie 16, 2009, Parlamentul României) Dintr-un imaginar socio-politic Tipologii politice 1.Diplomatul ratat, dar ahtiat după putere 2.Profesorașul boem 3.Chirurgul expirat 1. Diplomatul ratat, dar ahtiat după putere: Fiu de colonel de securitate, ginere de nomenclaturiști, personaj mediocru, de aceea ”prostănac”, cu produși lingvistici lineari și emanați din statutul fostului inginer de șantier, cocoțat pe cai mari în diplomație, apoi în politichie, un Dinu Păturică al zilelor noastre, avid de putere și de avere, surogat de președinte de
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
din Ovidiu care reamintesc Fântâna Blanduziei : darurile lui Ibis pentru Corina, incapabile să-i aducă favorurile femeii iubite (I 1), seamănă cu cele oferite, tot zadarnic, de Postum lui Getta (III 2) ; bârfitorul Clevetius este botezat de Ovidiu cu numele mediocrului versificator invidios pe faima lui Horațiu drept un Zoil de strade, un rău invidios (II 5) ; hârjoneala dintre Cotta și Actea la ospățul din ultima noapte a lui Ovidiu la Roma este socotită o parodie/ A scenii lui Horațiu cu
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
cel mic reprezintă o simplă masă de manevră și pronunță, în numele poporului, sentința de exilare a lui Oreste dorită de primejdiosul Gorgias. La Vlad Zografi, coreuții de la Delfi apar în ipostaza de actori fără talent care dau o reprezentație scenică mediocră. E adevărat, în final ei reiau atribuțiile originare ale corului antic și anunță solemn inutilitatea strădaniilor omenești, dar o fac doar când eroul renunță la tentativa de a-și boicota destinul. Intervențiile divine ex machina nu mai rezolvă în chip
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
-mă. Îi lipsește ambiția, caracterul. Dumneavoastră nu-l cunoașteți, iar el poate fi destul de abil ca să Înșele un străin, să-l facă să creadă că le știe pe toate, Însă el nu știe nici cît negru sub unghie. E un mediocru. Însă eu Îl cunosc mai bine decît oricine și mi s-a părut necesar să vă previn. Don Ricardo Aldaya ascultase acest discurs În tăcere, aproape fără să clipească. — Asta-i tot, Fortunato? Industriașul apăsă un buton de pe birou și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
anulare a comenzilor și de Încheiere a conturilor. În cîteva săptămîni, fu nevoit să-l concedieze pe Quimet, fiindcă În prăvălie nu mai era de lucru pentru amîndoi. La urma urmei, băiatul nu făcea nici cît o ceapă degerată. Era mediocru și leneș, ca toți ceilalți. Atunci Începu lumea din cartier să comenteze că domnul Fortuny părea tot mai bătrîn, tot mai singur, tot mai acrit. Nu mai vorbea aproape cu nimeni și petrecea ore În șir Închis În prăvălie, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
caustic despre aerul lui fericit, dar imediat se zăpăci și începu să vorbească despre el însuși. Începu să se plângă, se plânse mult timp și destul de incoerent. — N-o să credeți, încheie el, cât sunt cu toții acolo de supărăcioși, meschini, vanitoși, mediocri; credeți-mă, m-au luat numai cu condiția să mor mai repede, iar acum sunt turbați că nu mor și că, dimpotrivă, mi-e mai bine. Mare comedie! Pariez că nu mă credeți! Prințul nu voi să-l contrazică. — Uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
însă să sublinieze incontestabila valoare a informațiilor furnizate: „Nu s-ar putea găsi nimic mai obositor, după părerea mea, decât studiul acestei lucrări; dar nimic în lume nu poate fi mai instructiv. Autorul, care mi se pare un spirit destul de mediocru, este un martor sincer, care a avut bunul-simț de a observa unicul lucru interesant și măreț în Rusia și, de altfel, singurul pe care nimeni nu îl vede: poporul. Am găsit în ea o mare cantitate de fapte despre care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
scade cu aproximativ 2% pe an. Unele persoane tocmai se întreabă dacă presa scrisă nu cumva este o mass-media a erei industriale pe cale de extindere. 8 66% gândind, de fapt, că această metodă este cam ineficace, costisitoare și cu tăieturi mediocre calitativ. 9 SYNAP, IPC et SYNTEC. 10 Mitul „autorului/artist-creator” persistă: „Artistul inspirat se trezește într-o dimineață cu «opera» în minte. Nici studiu de piață, nici determinări ale obiectivelor, nici profil al țintei. Inspirația se substituie acestor analize plictisitoare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
nu pot accepta temperatura obișnuită, sânt meniți prăbușirii. Este un aspect al demonismului vieții, în această ruină a celor care trăiesc în regiuni neobișnuite, dar și un aspect al insuficienței ei, care explică de ce viața este un privilegiu al oamenilor mediocri. Numai oamenii mediocri trăiesc la temperatura normală a vieții; ceilalți se consumă la temperaturi unde viața nu rezistă, unde nu pot respira decât fiind cu un picior dincolo de viață. Nu pot aduce nimic în această lume, căci n-am decât
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
temperatura obișnuită, sânt meniți prăbușirii. Este un aspect al demonismului vieții, în această ruină a celor care trăiesc în regiuni neobișnuite, dar și un aspect al insuficienței ei, care explică de ce viața este un privilegiu al oamenilor mediocri. Numai oamenii mediocri trăiesc la temperatura normală a vieții; ceilalți se consumă la temperaturi unde viața nu rezistă, unde nu pot respira decât fiind cu un picior dincolo de viață. Nu pot aduce nimic în această lume, căci n-am decât o metodă: metoda
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în viață îl au așa de puțini, iar experiența agoniei este atât de rară? Nu cumva e falsă întreaga noastră presupoziție, iar schițarea unei metafizici a morții devine verosimilă numai prin concepția unei transcendențe a acesteia? Oamenii sănătoși, normali și mediocri nu au o experiență a agoniei și nici o senzație a morții. Ei viețuiesc ca și cum viața ar avea un caracter de definitivat. Este în structura echilibrului superficial al oamenilor normali de a simți viața într-o autonomie absolută de moarte și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Nu e responsabilă luciditatea noastră de întunecimea nebunilor? Nu știu de ce, dar când mă gândesc la asemenea lucruri îmi pierd curajul și voința; îmi pare inutilă gândirea și nulă orice compătimire. Căci nu mă simt atât de normal și de mediocru pentru a putea compătimi pe cineva. Trebuie să fii un om care trăiește în afară de orice risc pentru a putea compătimi pe altul. Orice compătimire este un semn de superficialitate. Căci ori plesnești în fața nenorocirilor iremediabile, în fața destinelor frânte, ori amuțești
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
plăceri. Dar chiar dacă ar fi contrariul, ce înseamnă supraviețuirea cu câteva zeci de ani? Nimic. Orice plăcere nesatisfăcută este o ocazie pierdută pentru viață. Nu voi veni, în numele suferinței, să opresc lumea de la plăceri, de la orgii, de la excese. Numai oamenii mediocri vorbesc de consecințele plăcerilor. Dar consecințele durerii nu sânt și mai mari? Numai un om mediocru poate dori să moară la bătrânețe. Deci suferiți, beți, sorbiți cupa plăcerii până la urmă, plângeți sau râdeți, scoateți strigăte de disperare sau de bucurie
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
plăcere nesatisfăcută este o ocazie pierdută pentru viață. Nu voi veni, în numele suferinței, să opresc lumea de la plăceri, de la orgii, de la excese. Numai oamenii mediocri vorbesc de consecințele plăcerilor. Dar consecințele durerii nu sânt și mai mari? Numai un om mediocru poate dori să moară la bătrânețe. Deci suferiți, beți, sorbiți cupa plăcerii până la urmă, plângeți sau râdeți, scoateți strigăte de disperare sau de bucurie, cântați de iubire sau de moarte, căci și așa nimic nu se alege de tot! Întreaga
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
utilității și sensului ei, ci fiindcă nu poate altcum. Succesul sau insuccesul, dacă nu îi sânt indiferente, în nici un caz nu-l stimulează sau îl ratează. Ultimul dintre oameni care ratează în această lume este entuziastul. Viața este mult mai mediocră și mai fragmentară, în esența sa, decât bănuiesc oamenii. Nu este aici explicația faptului pentru ce decădem cu toții, pentru ce ne pierdem vioiciunea pulsațiilor interioare și ne închistăm luând forme, cristalizîndu-ne în dauna productivității și dinamismului interior? Pierderea fluidității vitale
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ea va juca un rol în lume sau nu. Atunci ne-ar părea firească încadrarea ei în soarta neamurilor minore și nu ne-ar durea deloc anonimatul. Dar pasiunea pentru România nu poate accepta osânda ei pe vecie la destinul mediocru de care s-a împărtășit până acum. Lucidități criminale o situează microcosmic și disparent, pentru ca pasiunea s-o fixeze în centrul inimii și ca atare în ritmul lumii. Nu pentru o sumă de valori și realizarea lor minoră este interesantă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
națiune, și deși iubesc Spania - poate tot atât cât Barrès sau Montherlant - sânt obligat să recunosc că este una din decepțiile devenirii. Există o ratare a țărilor, nu numai a indivizilor. Și ratarea se exprimă în satisfacerea cu un rol mediocru, cu o respirație lipsită de amploare și un ritm lent. Am crezut totdeauna că mediocritatea strivitoare a României nu poate fi învinsă fără voința de a face istorie, care, la rândul ei, n-are un sens, fără un ethos, un
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
a istoriei și nimbul forței, pare a nu ne surâde deloc. Dar tot ce trăiește în istorie și pentru istorie și nu cunoaște gloria este pierdut. Ceea ce-mi pare o evidență este că nu pot să accept o Românie mediocră, domoală, resemnată, înțelegătoare. Și nu este destul a crede că refacerea morală și materială ar însemna un progres efectiv. O Românie cinstită și ordonată nu înseamnă absolut nimic, dacă dincolo de confortul moral și material nu se elaborează frenetic o expansiune
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
are nevoie pentru a fi ceva. Zi și noapte, românii discută despre România. Dar trebuie să recunosc că am descoperit prea puțini pentru care ea să fie o problemă serioasă, un crez și un destin. Întâlnești prea des o viziune mediocră a României și lipsa de profetism național pare a fi unul din defectele naționalismului nostru. Vom rămâne mai departe condamnați a reface căile altora, a ne mulțumi cu un rost biologic, vom rămâne noi numai popor? Pentru istorie, încă nu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
lăudat cu el. Căci nu l-am declarat, cu toții, o excepție inexplicabilă printre noi? Ce a căutat pe aici acel pe care și un Buddha ar putea fi gelos? Fără Eminescu, am fi știut că nu putem fi decât esențial mediocri, că nu este ieșire din noi înșine, și ne-am fi adaptat perfect condiției noastre minore. Sîntem prea obligați față de geniul lui și față de tulburarea ce ne-a vărsat-o în suflet. Adâncimea sufletească a unui popor se măsoară după
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mine - fiindcă ei nu-i iubesc viitorul lui - susțin că însușirea esențială și de mare merit a românului este omenia. Nu vreau să spun că ea e un defect, dar îmi este imposibil să-i descopăr altceva decât o virtute mediocră, care nu poate fi o culme decât pentru oamenii lipsiți de personalitate. Într-o lume în care numai excesul inimii și al inteligenței, frenezia și calculul echivoc, instinctele tari și ipocrizia pot ajuta o ascensiune, la ce ne-ar putea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
evenimentele. De aceea s-au prăbușit amândoi. Și să nu-ți fie scârbă de țările ai căror oameni tânjesc sub evenimente! În loc să le creeze, ei tremură că nu le pot înțelege sau domina! O scârbă cosmică mă apucă de țările mediocre. România nu trebuie să se mângâie că mai apare din când în când prin ea câte un om mare. Eminescu, condamnat a scrie într-o limbă necunoscută, n-a putut deveni universal; Pîrvan putea fi un Kierkegaard român, dacă nu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
intensitate, nu și în durată. Caută națiunile longevitatea? Cine ar putea-o spune?! Sânt însă unele cu destin genial, care scânteiază definitiv și efemer, ca poeții. Ele preferă gloria longevității și sânt necruțătoare cu rezervele lor de viață. Numai culturile mediocre se supraviețuiesc, fiindcă n-au trăit niciodată. Dacă Franța îndură o carență și de multă vreme se desfată inconștient în presimțirile decadenței, este că a fost prea nemiloasă cu posibilitățile ei. Un destin grandios te costă mult. Franța a risipit
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cât și prin viziuni istorice. Atunci când ultimul burghez german, ghiftuit de bere și dolofan, își preumblă în creier harta lumii și, treaz sau turmentat, îi face Germaniei loc pe unde îi permite capriciul și fantezia, el este reprezentantul inconștient și mediocru al unui gând care roade și macină națiunea în substanța ei. Imperialismul s-a conceput nu numai în palate, ci și la răspântii. De ce să fim așa de nedrepți cu masele și să credem că ele n-au participat niciodată
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]