4,239 matches
-
impropii materiale iar În loc de hârtie igienică foloseau ziarele dar, de multe ori În lipsa ziarelor se apela la buruieni cu frunza ceva mai lată, În timp ce șobolanii prietenoși, țineau companie persoanei În meditație...! În timpul iernei cu viscole și zăpadă, locuitorii acestor fericite meleaguri foloseau „Țucalul”, ce erau nevoiți să-l țină În casă tot restul nopții. Primăvara În schimb, ploile Întradevăr alimentau grădina de zarzavaturi dar În schimb, gropile și noroaiele făcea curtea impracticabilă...! Este adevărat: unele Comune țărănești, avea o prăvălie În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
rotisor...! În timpul zilelor călduroase Îi poți vedea stând de vorbă la colțurile de străzi iar uni tolăniți pe trotuare, iar locuințele lor Într-o mizerie greu de imaginat, Încât te Întrebi: care e ocupația lor, cum au apărut pe aceste meleaguri și cine-i subvenționeză...?” „Crede-ți oare, mai pot fi Canibali printre acești oameni...!” - interveni Atena evident Îngrijorată. Tony Pavone o privi, zâmbind. „Strămoșii lor au mâncat atâta carne de om alb rumenită la flacără și cărbuni Încât, s-au
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Rob pentru cuvânt Ard în dor, văpaie. Urlă-n mine timpul Să-l slobod să plece, Alb mi-e anotimpul, Cine m-o petrece? Vulturii-au pierit Săgetați devreme, Codrul ruginit Sub omături geme. Dusă mi-i iubirea Către alt meleag, Numai amintirea Mi-a rămas pe prag, Să îmi amintească Despre tot și toate Și să mă petreacă, Mire, către moarte... Dormi Dormi fată frumoasă, dormi... Afară, luna plină A uitat să coboare pe cer; Miroase crinul alb în grădină
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
plecam acum, tocmai pentru că, potrivit criteriului, era o așezare apropiată „locului de familie”. Rămăsesem - spre mirarea președintelui - să-mi fac concediul din anul acela tot în mica așezare rurală; trăiam o imobilitate greu de învins. Rămăsesem ultimul judecător al acelor meleaguri, intrate acum sub altă jurisdicție; mă plimbam solitar, fără noimă, prin comuna în care fosta judecătorie funcționase aproape treizeci de ani. Localnicii nu păreau deloc afectați de această desființare, că li s-ar fi știrbit ceva din prestigiul la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
aceste ținuturi. Adevărat sau neadevărat, până la urmă totul intră și nu mai plecă din legendele acestui pământ, căci și astăzi, la peste patruzeci de ani de atunci, se mai vorbește încă de nălucile celor doi soldați, apărând și dispărând pe meleagurile de vizavi. Mai era încă anul 1946: câteva zile, dar doamna Pavel, cu casa plină de musafiri, nu realiza însemnătatea istorică a anului care se termina sub lumina înghețată a stelei polare, și nici nu gândea la asta, cum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
în pustie? - și într-o pustie de care n-au auzit și în care n-au călcat niciodată? Doar vreun țigan păcătos s-ar putea îndeletnici cu asemenea șfert împuțit al unui cal căzut de bătrâneță. Iar țigan, pe aceste meleaguri, n-a văzut nimene de când țin minte oamenii. Mai departe decât Șugag, sălașurile acestea pribege nu îndrăznesc să intre pe valea Frumoasei. „Nu poate fi nimeni, asta-i judecata polițistului“, zâmbește o clipă Culi. „Acest hochstand e un ascunziș într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
capăt al pieței, am înțeles în sfârșit motivul grabei și numele pe care-l striga: Sara! Sara cea Bălțată. Auzeam încă deseori vorbindu-se despre evreică, dar trăsăturile ei nu-mi mai spuneau nimic. — Dumnezeu în persoană te trimite pe meleagurile astea, gâfâi Salma când o ajunse din urmă. Sara își luă o înfățișare amuzată: — Asta o spune mereu și rabinul nostru. Dar eu nu sunt chiar așa de sigură. Totul mi se părea ciudat la ea, veșmintele ei de toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de nume. Locuitorii, mărturisi el, cunoscuți dintotdeauna pentru marea lor zgârcenie, sufereau că aveau această reputație. Caravanele negustorilor se fereau să se oprească în satul lor. Într-o zi, aflând că sultanul din Fès plecase la vânătoare de lei pe meleagurile lor, s-au hotărât să-l invite dimpreună cu întreaga curte și, în cinstea lui, au tăiat câteva oi. Suveranul a cinat și a adormit. Vrând să dea dovadă de mărinimie, au așezat în fața ușii acestuia un burduf uriaș și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să clipească, dar l-am simțit afectat mai mult decât aș fi crezut, având în vedere lipsa totală a raporturilor dintre sora mea și el. Când am terminat de povestit, mi-a explicat: — Șeicul leproșilor este un om puternic pe meleagurile astea. Doar el are dreptul să scoată din Fès persoanele contaminate, doar el se bucură de autoritate asupra locuitorilor cartierului. Puțini cadii au curajul de a se opune hotărârilor lui, iar sultanul însuși rareori cutează să se amestece în macabrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de departe, caravana este un cortegiu; văzută de aproape, ea este un sat, cu bârfele lui, cu glumele, poreclele, urzelile, conflictele și împăcările lui, cu serile de cântec și de poezie, un sat pentru care toate ținuturile se află pe meleaguri îndepărtate, chiar și acela din care a plecat, chiar și cele pe care le străbate. De o astfel de îndepărtare aveam eu nevoie ca să uit de grijile istovitoare rămase în urmă, la Fès, de înverșunarea lui Zeruali, de cruzimea fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
unor funii și înarmați cu lămpașe. Mulți dintre ei nu mai ies niciodată la suprafață. La o săptămână de când părăsisem orașul Fès, am trecut printr-o localitate numită Um Junaiba, în care persistă o ciudată datină: se află pe acel meleag un curs de apă de-a lungul căruia merg caravanele și se zice că orice om care trece pe acolo trebuie să înainteze doar în pași de dans și țopăind, altfel e lovit de friguri. Toată trupa noastră s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
trebuit să se sfârșească în cinci-șase luni, că deja cheltuise toți banii care îi fuseseră încredințați, precum și pe ai lui, și că, oricum ar fi, dacă Cel-de-Sus hotărâse să-l cheme la El, prefera să moară în mijlocul familiei decât pe meleaguri străine. Erau oare juste motivele lui? Nu mi-aș îngădui să judec după atâția ani. Totuși, nu pot ascunde faptul că întoarcerea a fost un chin pentru toată caravana, pentru că unchiul, încă din a șaptea zi, n-a mai fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
muntele celor din clanul Beni Walid, care-l ocroteau ca pe unul dintre ai lor. Oare doar dorința de răzbunare îl împinsese să acționeze la fel ca bandiții sau poate teama de a-și vedea dușmanul așezându-se pe aceleași meleaguri, înverșunându-se iarăși împotriva lui, împotriva lui Mariam și a celor doi băieți pe care ea îi dăruise bărbatului ei? Metoda era în orice caz aceea a unui răzbunător. Harun își târî victima până acasă. La vederea lor, sora mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
avea să doarmă, și nu în altă parte. Să-mi petrec noaptea într-o peșteră din Atlas, să mă aflu în preajma hienelor, a leilor, a leoparzilor, poate chiar a dragonilor uriași despre care se spune că sunt foarte numeroși pe meleagurile acelea și atât de veninoși încât, în contact cu ei, trupul unei ființe omenești se fărâmițează de parcă ar fi făcut din lut? Mi-a fost cu neputință s-o fac pe Hiba să simtă spaima asta. Numai superbul meu cort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
că monarhii merg uneori cam prea departe, altfel n-ar mai cădea niciodată. După care adăugă, cu ochii scăpărând: — Nebunia principilor este înțelepciunea Soartei. Credeam că pricepusem: Va fi în curând răzmeriță, nu-i așa? — Cuvântul ăsta nu e de pe meleagurile noastre. E adevărat că pe timp de epidemie, oamenii de pe străzi se arată curajoși, puterea sultanului părând extrem de fragilă față de cea a Atotputernicului care seceră regimente întregi de militari. În case nu există însă nici o armă, poate doar vreun cuțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
are să ne mănînce. Julián nu trecuse niciodată de partea cealaltă a bulevardului Diagonal. Linia aceea de pădurici, de terenuri de construcție și de palate rămase În așteptarea unui oraș constituia o frontieră interzisă. Pe deasupra bulevardului se Întindeau sate, coline și meleaguri misterioase, bogate și legendare. Pe drum, Aldaya Îi vorbea despre colegiul San Gabriel, despre noi prieteni, pe care nu Îi văzuse niciodată, despre un viitor pe care nu-l crezuse cu putință. — Tu la ce aspiri, Julián? În viață, vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
momentului, la fel cum refuzase să cumpere o lojă la Teatrul Liceo, cum era de rigoare, calificîndu-l drept un Babel al surzilor și un stup al nechemaților. Își dorea casa lui departe de oraș, În - pe atunci - Încă relativ dezolantele meleaguri ale bulevardului Tibidabo. Voia să contemple Barcelona de la distanță, spunea el. Drept singură companie dorea o grădină cu statui de Îngeri care, potrivit instrucțiunilor sale (filtrate prin intermediul Mariselei), trebuiau amplasate la capetele conturului unei stele cu șapte vîrfuri, nici mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
i-ar fi replicat lui Bikinski dacă ar fi fost de față. Și poate l-ar fi pictat șezând cu sticla la gură pe icoana ce trepida sub el. Bikinski Însă nu era de față, el hălăduia acum pe alte meleaguri, pașii săi, târându-se prin Piața Unirii, se Îndreptau spre Casa Topor, așa că Noimann fu nevoit să-și dea singur replica... „Vom trăi și vom vedea”, zise el. Privind mai bine În jurul său, medicul se liniști. Ceea ce credea că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
dacă vrei să stăm de vorbă, hai, mai bine să vorbim despre lupte și femei frumoase. Dar, tocmai voiam să te întreb, ești tu acel Roland care face atâta zarvă în lume? Și ce te aduce, rogu-te, pe aceste meleaguri? Ai fost vreodată îndrăgostit? Îmi închipui că trebuie să fi fost; căci a fi cavaler și a nu fi iubit, ar însemna să n-ai inimă în piept. Roland sunt și îndrăgostit sunt. Dragostea m-a făcut să las totul
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
închipui că trebuie să fi fost; căci a fi cavaler și a nu fi iubit, ar însemna să n-ai inimă în piept. Roland sunt și îndrăgostit sunt. Dragostea m-a făcut să las totul și să vin pe aceste meleaguri îndepărtate; inima mea este robită fiicei regelui Galafron. Ai venit asupra lui cu foc și sabie pentru a pune stăpânire pe pământurile și palatele lui, iar eu am alergat în ajutorul său fără alt scop decăt de a o sluji
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
inamicii creștinismului. Legionarii sunt citadela permanentă și focul nestins al nădejdii românești! Noi trecem cu părinții, plecăm cu ei în moarte, dar urmele pașilor noștri rămân cărări cu flori care nu se vor stinge niciodată. Legionarii, cât au viețuit pe meleagurile străbunilor, au luptat și nu au îngenunchiat crezul lor, au luptat mai întâi cu răul din ei înșiși, apoi cu prigonitorii, ucigașii de suflete și dărâmătorii de altare. Nu uitați, adâncurile fierb, orizonturile omenirii sunt întunecate, dar legionarii luptă și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
scutul Arhanghelului Mihail și la picioarele lui Hristos, vom renaște mereu din propria cenușă” (Corneliu Zelea Codreanu). Avem în față un nou volum, ce-l are ca autor pe Petru C. Baciu. La 92 de ani, sufletul acestui erou, de pe meleagurile băcăuane, își strigă încă zbuciumul, în speranța că mărturia generației din care a făcut parte, nu va fi uitată. Au luptat împotriva regimului care a mutilat atâtea suflete. Au luptat cu toată tinerețea lor, cu toată dragostea față de semeni și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
mai deșteaptă. Fata izbucnise În râs, iar mișcarea capului pe spate făcu să alunece gluga, lăsându-i părul negru și lucios să cadă În valuri peste umeri. Nu se aflau trecători În apropiere, căci altminteri drumul unei fete pe acele meleaguri ar fi trezit suspiciuni. Tânărul fu străfulgerat de frumusețea ei, niciodată dezvăluită, mereu sugerată de un gest sau o privire. Avea ochi negri, ca și părul, și, deși era o luptătoare kunoichi bine antrenată, dincolo de suplețea abia ghicită a trupului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nici un lucru misterios nu intervenea, șederea lui și a războinicilor În iurtele de pe valea Kerulenului se putea prelungi la infinit. Și nu știa dacă acesta era un lucru bun sau rău. În definitiv, nu visase să ajungă un războinic pe meleaguri străine, ci visase să redea tribului Bordjighin demnitatea de odinioară. Și reușise. Stăpânea peste mii de suflete, avea bogății măsurate În animale, cai, pietre prețioase, arme, blănuri. Tribul lui era respectat de celelalte triburi, chiar și de merkiți, vechii lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
O luptă pentru care Ștefănel era pregătit. Privi din nou spre stânga, unde călăreții albi mergeau, În ritmul caravanei, fără a schița vreo intenție de apropiere. Aceia nu erau dușmani. Dar tânărul nu-și amintea să fi avut, pe acele meleaguri, nici prieteni. Așa că era mai prudent să schimbe, chiar din acea noapte, caravana și tactica. Asfințitul soarelui nu era departe. În curând avea să Înceapă prima noapte În care va trebui să dispară. Și să redevină, din nou, Nimeni. 5
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]