19,907 matches
-
rotile. De pe coridor, mai aproape, sora Katherine țipă: — Iu-hu! — Mriuvn vvsi sjaoi aj, fac eu, și împing pe coridor logopeda și scaunul ei. Zic: Jownd vvinc sm fdo dcncvv. Logopeda, îmi zâmbește și zice: — Nu trebuie să-mi mulțumești, e meseria mea, asta-i tot. Călugărița a ajuns lângă noi cu bărbatul și stativul pentru perfuzii, un bărbat nou fără piele și cu trăsături zdrobite sau toți dinții scoși din gură, un bărbat care ar fi perfect pentru mine. Singura mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
tu o mierlești. Și poate că Manus reușea chiar să prindă vreun turist bătrân care nimerise din întâmplare în zona cea mai agitată din Washington Park, dar aproape mereu comandantul secției îl bătea la cap să înceapă să-l învețe meserie pe-un înlocuitor mai tânăr. Aproape întotdeauna, Manus descurca vreun tanga tigrat gri-metalizat din harababura încâlcită din sertarul lui cu lenjerie intimă. Își îndesa curul într-un ghem de nimic și se uita în oglindă din profil, din față, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
vă spun că mă simt bine. Am, așa, o senzație de mulțumire atunci cînd mă gîndesc la slujba mea. Nu poate fi aceasta un indiciu că am ajuns la locul potrivit? Fusese clar și convingător, dar într-un reflex al meseriei (ori al talentului?) reuși să atingă și acel nivel de viclenie absolut necesar în orice făcea sau spunea un om aparținînd Serviciului. Mihai Mihail nu muta și nu avansa pe nimeni dintre aceia care obțineau rezultate deosebite în locul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
îi spusese foarte sincer și convingător, după două nopți și trei zile probabil arăta îngrozitor. Avea o barbă cenușie, crescută anapoda, părea mai murdar decît era. Făinaru fiind spînatec arăta mult, mult mai bine. Asta era desigur unul din "secretele" meseriei, niciodată nu-ți puteai da seama dacă era înainte ori după chef. Era destul de tîrziu, dar nu atît de mult, încît să se îngrijoreze de soarta ziaristului. De fapt nu simțea nici o obligație, asta fusese viața lui pînă acum, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu mănîncă porc și de aceea trebuie să mănînce pește." Și, mulțumit de cele ce spusese, Ali Mehmet s-a retras din cameră cu fața către el, schițând un fel de temenea. Era un hotelier care știa să-și facă meseria. Din păcate trăia într-un loc care nu prea avea clienți care să-și dea seama de calitățile lui. A dormit neîntors și a doua zi la amiază l-a întrebat pe Ali Mehmet dacă ar putea tocmi o căruță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pe care el îl "confiscase" de la Hariton. E drept, i s-a părut întîi că vinul acela, zghihara, e mai mult un nume decît o băutură. Dar, sub ochii lui, Leonard Bîlbîie, care era un cunoscător, doar își făcuse o meserie din asta, nu putea fi agent comisionar al firmei Mott un ageamiu oarecare, sub ochii lui, Leonard Bîlbîie s-a făcut criță, împleticindu-i-se limba în gură și ajungînd așa să-i mărturisească un lucru care nu se spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
din astea, Radul Popianu descoperea o atracție permanentă a prințului către tot felul de anarhiști, socialiști, nihiliști, cărvunari mai vechi și mai noi, tot felul de inși care nu dădeau doi bani pe viața lor. O regulă de fier în meseria lui era că oamenii care nu țin la viața lor sînt cei mai primejdioși, deoarece nu dau doi bani nici pe viața altora. Cît de valoarea pe care ar avea-o regulile cuviinței, ale disciplinei, ehei, despre asta nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
el acum, singur, hărțuit, pîndit, primejduit, dar neastîmpărat și încrezător în steaua sa. "Va trebui, domnule Bîlbîie, să-ți asumi răspunderi mari și să-ți riști libertatea. Dar merită, îți spun eu că merită, știu bine ce înseamnă asta pentru meseria noastră, mai mult nici nu-ți poți dori. Credeam că nimeni din Serviciu nu va mai trebui să treacă prin asemenea primejdii, înțelegi, am ridicat Serviciul ăsta cu mintea și cu brațele mele în așa fel, încît să fie în afara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fără să asude și fără să priceapă ceva, numai așa, pentru că aveau gușă de gîdilat și prostie cît încape. Pe adjutantul Popianu de fapt nu l-a interesat niciodată cine și cum a ajuns la guvern, el era "om de meserie" și știa că toate guvernele or să-i plătească leafa și or să-i țină partea, pentru că orice stăpînire era ca un vizitiu pe capră, trebuia să țină bine hățurile, iar el, Radul Popianu, era o parte din hățuri. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
înclinați să credem că vei fi, cum să zic, cooperativ. Idealurile, planurile noastre s-au bucurat, după cum ți-am spus, de sprijin din partea unor oameni ca dumneata. Avem destule semnături ale celor ce și-au făcut din păstrarea ordinii o meserie și un crez. Noi vrem să le oferim ceva de păstrat, în schimbul liberalismului putred, găunos, pe care sînt nevoiți acum să-l ocrotească. Noi vrem să le oferim o ordine bărbătească, în plină forță, fără compromisuri. Dacă ducele Italiei a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
domnul Caraiman." În rest erau tot felul de mărunțișuri și flecuștețe, avea fler Bîlbîie, ca un adevărat copoi, dar minte tot cît un cîine, nu știa să vadă nimic peste amănuntele care îl înconjurau, care îl asediau, îl acopereau. Dar meseria și-o făcea bine și de aceea merita toate laudele! Pentru Mihai Mihail faptele se înnodau și se deznodau oricum altfel decît pentru Leonard Bîlbîie. Deocamdată putea fi sigur că între "fascia Vulturul alb" care creștea ca o ciupercă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
atunci, a priceput pe de-a întregul întrebarea tăcută a domnului Schmeltzer. A doua oară nu i-a mai fost pusă și destul de repede, încă nu începuse războiul în Europa, el terminase școala și făcuse primul pas în strania sa meserie, profesorul de științe ale naturii Georg Schmeltzer a dispărut din oraș și poate și din lumea care se vede. A plecat după lipitori, cu casca de plută pe creștet, cu minciogul caraghios și în și mai caraghioșii săi pantaloni coloniali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se va sfârși cu un bairam în toată legea, unde toată lumea se va pupa în "peața endependenții"?" Prințul Basarab Cantaeuzino deschise ochii brusc, o lumină rece, dar, în sfîrșit, o lumină, izvora din privirea sa grea, "ești un maestru în meseria dumitale, domnule Mihail, un maestru. Dacă îți răspund la această întrebare, îți dau de fapt răspunsul la o altă întrebare pe care te-ai ferit să mi-o pui. De fapt pe dumneata te interesează nu atît ce se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o clipă ochii, avînd în minte imaginea magaziei slab luminate, cu triumvirii țepeni, cu spaima lui Radul Popianu aproape mirosind, acru, el știa ce înseamnă să împuști un om, era poate singurul om care o mai făcuse, era vechi în meserie, probabil că blestema în gînd și clipa în care i-a trecut prin cap să se împotrivească Comitetului din Vladia, vedea privirea albă, aproape tîmpă, a lui Leonard Bîlbîie îndreptată către gura neagră a pistolului. Iar el simțea încetul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
sau dacă se infectează. Întoarce-te peste cinci zile. Băiatul privi cu oarecare dezamăgire urma negricioasa de pe antebraț - doar ceva mai mare ca buricul unui deget - si încerca săinsiste, insă bătrânul îl întrerupse autoritar: — Am zis că ajunge. Îmi cunosc meseria. La vreo două sute de metri de colibă bătrânului, Tapú Tetuanúi se așeza pe nisipul plajei și, sprijinindu-și cotul de genunchi, privi încă o dată urmele pe care le lașaseră dinții de mistreț. Într-adevăr, nu era cine știe ce, doar ceva mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ajung unde îmi doresc. — Vrei să-ncep să mă tatuez? Nicidecum, răspunse el scurt. Nu va trebui s-o faci decât atunci când vei fi sigur că ai s-ajungi un bun navigator, când vei cunoaște tot ce trebuie știut în meseria asta. Dacă o faci mai devreme, s-ar putea dovedi un efort inutil și o presupunere nejustificată, pe care nu ți-o poți permite. Atunci, ce trebuie să fac? — Deocamdată, să înveți toate Drumurile de Stele posibile între vest și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să scoată capul din cochilie. Nici un curios n-a apucat să trăiască o sută de ani. Nici un scufundator nu visează să trăiască o sută de ani, glumi Vetéa Pitó. Dacă mi-aș fi dorit asta, mi-aș fi ales altă meserie. Discuția se opri aici, insă Tapú Tetuanúi nu putea să nu se simtă neliniștit în fața posibilității că o persoană de care se simțea atât de apropiat să cadă în capcana unor oameni care aveau să sfârșească prin a-l îndepărta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Majoritatea bătrânilor marinari iubesc această monotonie, care ajunge să se transforme într-un ritual cu atat mai îndrăgit cu cât este mai minuțios, cu mii de sarcini neînsemnate care sunt executate aproape automat, dar care dovedesc că aceasta a fost meseria aleasă și că trebuie dusă la capăt cu meticulozitate. Calcularea poziției, a vitezei și a derivei, studierea schimbărilor mării și ale cerului, verificarea fiecărui detaliu al navei, serviciul de gardă, mâncatul la ore fixe, pescuitul, odihnă... fiecare lucru se face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Coborând cu liftul, Angelique îți spune că asta a fost ultimul ei masaj. O lovitură ca asta se plătește cu un milion de dolari, ghiată. O agenție rivală o angajase să-l termine pe Lenny, și acum se lăsa de meserie pe bune. În barul din hol, beți câte un cocktail ca să-și clătească gura de gustul piciorului lui Lenny. Un ultim pahar de adio. Apoi Angelique îți spune să te uiți în jur în holul hotelului. La bărbații în costum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
privirea, spune: — Își mai amintește cineva serialul ăla vechi, Danny din vecini? Cu o voce lentă și cavernoasă, spune: Într-o bună zi... Spune: Într-o bună zi câinele meu mănâncă nu știu ce gunoi învelit într-o folie de aluminiu... Secretele meseriei Un poem despre Contele Calomniei — Toți ăia care stau la coadă, spune Contele, cu o săptămână înainte de premiera vreunui film... Toți ăia sunt plătiți să stea la coadă. Contele Calomniei pe scenă, stă cu o mână ridicată, ținând o coală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
doamnei că-i interzice, categoric, să-i atingă copilul. Din ziua aceea nici unul din elevii clasei n-a mai fost lovit. Dincolo de porniri și structură sufletească, doamna Sota era un dascăl priceput. Vorbea clar, explica limpede și avea drag de meserie. Se implica în tot felul de activități, făcea excursii în cele mai neașteptate locuri, copii și părinți așteptau cu bucurie ori de câte ori ea anunța o nouă evadare. Vizitaseră mănăstiri, case memoriale, muzee, urcaseră pe munte, învățătoarea dovedind un har deosebit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
colo. Nici nu se gândea s-o vadă profesoară, cu un salariu de mizerie, omorându-și nervii în fața unei clase de elevi indisciplinați. Făcu ce făcu, îl trase pe diriginte de partea ei și visul Luanei se spulberă. Hotărâră că meseria viitorului era ingineria și calea Luanei politehnica. Se trezi, astfel, înghițind ce ura mai tare: matematica și fizica. Profesorul de fizică azi îți dădea zece pe te miri ce, mâine, aflat în toane proaste, îți împușca un trei care te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
magazine, ori să mă întind în "Tudor" la bârfe interminabile și de tot soiul, cu acele "prietene" care abia așteaptă să-mi intre în casă pentru a sări pe tine. Vreau să renunți la ceea ce faci, să te întorci la meseria ta, să vii acasă la trei și jumătate și până a doua zi să ne bucurăm, împreună, de viețile pe care ni le-am unit. Dar el nu putea accepta așa ceva. Pregătea terenul pentru ziua în care va avea propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pragul disperării. Mai așteaptă puțin, îi spunea. Îți promit că voi găsi ceva pentru tine. Luana se ruga de el să-i caute un post de secretară la o firmă serioasă, era convinsă că e făcută pentru o astfel de meserie și pentru că bărbatul nu vroia să-i mai strice inima explicându-i cam ce reprezenta, la ora aceea, o astfel de ocupație, ea se încărca din nou cu speranțe deșarte. În sesiunea de vară a anului V nu se prezentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
prezentat la redacția ziarului și făcând o impresie deosebită prin seriozitatea afișată a fost angajată pe loc. Deși salariul fetei reprezenta un sfert din retribuția lunară minimă pe economie, Sanda era fericită s-o vadă activă și preocupată de o meserie care-i făcea plăcere. În scurt timp, redactorul-șef, profesor de limba română, constată că noua angajată are posibilități intelectuale cu mult peste cerințele funcției sale. O încurajă să scrie. După câteva zile, Luana îi aduse " Întoarcerea acasă", o compoziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]