2,571 matches
-
lupul singuratic care ești. Rainer se înconjoară cu o platoșă de gheață, dar ghicești că Sophie e în stare să topească această platoșă. Sophie poartă un costum de tenis, pentru că tocmai trebuie să plece la o partidă de tenis. Rainer mestecă, mișcându‑și ritmic maxilarul inferior și cel superior. Din afară, aceste maxilare ies în evidență prin albeață. Mestecă nici mai mult nici mai puțin decât o prăjitură cu ciocolată adusă de menajeră. Au nu numai prilejul să mestece, ci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
stare să topească această platoșă. Sophie poartă un costum de tenis, pentru că tocmai trebuie să plece la o partidă de tenis. Rainer mestecă, mișcându‑și ritmic maxilarul inferior și cel superior. Din afară, aceste maxilare ies în evidență prin albeață. Mestecă nici mai mult nici mai puțin decât o prăjitură cu ciocolată adusă de menajeră. Au nu numai prilejul să mestece, ci și motive s‑o facă. Sophie iese mereu din cadru, până să apuci să apeși pe declanșator. Sophie e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
tenis. Rainer mestecă, mișcându‑și ritmic maxilarul inferior și cel superior. Din afară, aceste maxilare ies în evidență prin albeață. Mestecă nici mai mult nici mai puțin decât o prăjitură cu ciocolată adusă de menajeră. Au nu numai prilejul să mestece, ci și motive s‑o facă. Sophie iese mereu din cadru, până să apuci să apeși pe declanșator. Sophie e un spiriduș neobosit. Fata în casă a adus și o tavă cu pahare de whisky. Clica cunoaște această băutură din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
drum către coapsele lui Hans, unde o interesează niscaiva proprietăți funciare. Dar coapsa respectivă se retrage - așa ceva nu se face în public, mai ales când e și Sophie de față - încât mâna iubitoare de femeie dă peste o gumă de mestecat lipită de scaun. E lipicioasă, iar acolo unde șade iubirea, se lipește și ea. Hans e din principiu împotriva violenței, lucru credibil doar în cazul celor ce dispun de o mare forță fizică și, ca atare, n‑au nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
acum la Oxford și cu siguranță că și‑a cumpărat ceva nou. Contează foarte mult de unde vin mușchii și încotro se duc. Mușchii lui Hans se duc spre curentul electric, unde se dizolvă și se transformă în energie pură. Hans mestecă adesea câte o tabletă de glucoză, pătrată și albă ca zăpada, ca să înlocuiască energia consumată. În ultima vreme aproape că trăiește numai cu asta, sunt așa de pure și au o formă așa de regulată, exact ca Sophie, iar sportivii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
să aștepte și el ceva, de fapt era doar contemplativ, urmărea evoluția la bară a unei siluete familiare, o știa de pe plajă, de anul trecut, de pe când căuta locuri În care să-și amenajeze clubul. Sorbea un pahar de whisky, mesteca Încet cuburile de gheață, Își Încleșta fălcile, aveau să-l doară a doua zi, așa pățeam de fiecare dată când prizam. Eram pe cale să-i solicit Vivianei vreo nefăcută, când l-am văzut pe Adelin intrând În bar. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
la scârțâitul fotoliului de- alături. — N-ai cumva un șervețel ? întrebă ipocritul, trezit de-a binelea. Consumă tacticos gradația prelungită a momentului, se ridică, înviorat, dar încă palid de oboseală, anunțând începutul duminicii : — Bem cafeaua de dimineață ! Cafea apoasă, zaharisită. Mestecă îndelung zațul de pe fundul ceștii până ce gura îi deveni neagră, amară. Nu se mai importa cafea ! Pe piața neagră, kilogramul costa jumătate de salariu. Surogatul ăsta grețos ? Din orz... „Înlocuitor“ pentru o lume de înlocuitori. Autobuzul umflat de trupuri se
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
vor pune un om asemenea lui Moru, să stea pe o pajiște cum era cea pe care tocmai stăteam. Îl vor pune să stea acolo și vor face În așa fel Încât bătrânul cu pletele răsfirate de o boare, să mestece un fir de iarbă pentru că asta le va servi la ceva. Eu nu știu la ce, dar tu știi. Sau măcar seamănă cu ceva ce tu știi și eu n-am să văd niciodată. Of, of - văd atât de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și de sâmburi. Se plăcuseră atât de mult unul pe celălalt Încât ajunseseră doi proști. Doi, mi-am spus și am ridicat În sus două degete. - Hei, Enkim! Vezi că plec, i-am spus. Nici că m-a auzit. Tocmai mesteca o bucată de miez roșu Împreună cu femeia. Era frumoasă și lungă, coțcara aia. Stătea În patru labe lângă Enkim și, torcând ca o pisică uriașă, tot Încerca să-i fure din gură miezul fructului. - Enkim! Am venit să-ți spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ne-am trezit cu țurțuri la nas - un văl subțire de zăpadă ne acoperise și Înghețase peste noi, dar nici că se trezise vreunul, atât eram de obosiți. Eram morți de foame și de sete, dar Runa ne dădu să mestecăm din ierburile ei de leac și o luarăm iarăși din loc. Soarele se ridicase ca la vreo trei palme pe cer când, deodată, am auzit zvon de glasuri. - Ați auzit? - am Întrebat. Runa și Enkim nu auziseră nimic, dar ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Încă de la Începuturi și, când spuneai brad, nici că puteai vedea altceva decât copacul acela drept, ascuțit, mereu verde. Brad. Împunge aerul. Stă. Mare. Brad. - Foame, zise Runa și scoase din traista ei ierburile de leac. Ne apucarăm să le mestecăm Îndelung. Sărate și amare deopotrivă, ne Încălziră și ne dădură puteri. Ca și dimineață, ne făcură să ne simțim cu burțile pline, gata-gata să dăm pe afară parcă. Capul prinse să-mi zvâcnească ușor, de parcă Tatăl mă Încerca cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
când peste umăr. - Nu s-a chinuit, i-am strigat cu glasul Tatălui. Tatăl din Cer ne-a dat hrană și puiul tău nu s-a chinuit. Am mâncat pe săturate. Nu am avut curaj să facem focul, așa că am mestecat la măruntaiele ciutanului până ne-au ieșit ochii din cap, dar tot era mai bine decât nimic. Enkim Însă, care se făcuse alb precum norii din zilele fierbinți, abia dacă a pus În gură ceva. Cât timp eu am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Întrebă fără ocolișuri: - Și acum, eu ce să fac, măi Krog? Eu știu tot ce va fi, dar habar n-am ce trebuie să fac eu. Îmi zâmbea cald și scoase din tașca de la brâu o frunză pe care o mesteca, cu mintea aiurea. - De câtă vreme jucați jocul ăsta? l-am Întrebat. - Aș putea să-ți răspund că-l jucăm de pe vremea În care Gerul părea că n-o să vină niciodată, și n-aș minți. Dar nu mint nici dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
stetoscopul de colo-colo Încet și atent, și totuși indiferent, și asculta. Un polițist cu un chip aspru și Întunecat, ciupit de vărsat, ridat și cu un aer brutal, stătea În picioare lîngă el, urmărind calm scena și legănîndu-și ușor bastonul, mestecînd Încet o lamă de chewing-gum. CÎțiva bărbați, printre care paznicul de noapte și vînzătorul de ziare de la colț, stăteau și priveau fix, liniștit. În sfîrșit, doi tineri, un băiat și o fată, bine Îmbrăcați, avînd ceva obraznic, indecent și urît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Cumperi 800 km de cale ferată, primești cadou 10 plicuri de zahăr vanilat", " Cumperi un parc de tractoare și combine agricole, primești și o periuță de dinți", "Cumperi o uzină de mașini industriale, primești cadou un pachețel de gumă de mestecat plus 10 scobitori". Nevastă-mea când a auzit de la mine, de oferta cu cei 800 kilometri de cale ferată, la care primești bonus, adică exact pe gratis, 10 pliculețe cu zahăr vanilinat, visează cu ochii deschiși că s-ar lansa
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
el, „Homeopatia e apă chioară" și pentru a-mi demonstra aceasta, a înghițit pe loc vreo optzeci de somnifere homeopate. Mă uit cu groază la el. E roșu tot la față și clipește des. Se îneacă puțin, dar după ce le mestecă mai bine și ia un pahar de apă îi trece. Aștept câteva minute, să văd dacă nu cumva dă colțul. Ei, aș! N-are nici pe dracu. Atunci m-am dus la farmacie și am întrebat-o pe vânzătoare, care
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
i-a zis acestuia (În chiar secunda În care muzica se oprise brusc și În tot restaurantul era liniște: — Până mănânc paharu’ ăsta să nu te mai văd p’aici! apoi a mușcat din buza paharului și a Început să mestece În măsele bucata de sticlă. Șeful de sală a mai holbat o dată ochii la el și a dispărut În bucătărie.) Cafeaua slabă pe care oftând ne-a preparat-o Getuța pe reșou, vodca adusă de dumneavoastră și fumul din pod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
care e convins că "sufletul feminin nu poate să riște opere de virilitate literară", cazul Georges Sand, și că "scriitoarea noastră", păstrându-și feminitatea, "înșiră slove pe hârtie cu aceeași neglijență plină de farmec gospodăresc, dacă vreți cu care se mestecă Ăsic!) o delicioasă peltea de gutui, într-o elegantă tigaie recent spoită" Ă1923), în jurnalele epocii Hortensia Papadat-Bengescu este o prezență sporadică, poate și pentru că s-a stabilit în București, în Cotroceni, abia după 1933, la pensionarea soțului ei. O
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
ajuns pe undeva tot prin zona gri unde era adunată o mulțime de oameni și pe care-i întrebam unde sunt părinții mei. Cineva mi-a spus că au plecat, dar nimeni n-a știut să-mi spună unde. Am mestecat mult acel vis și am ajuns atunci la concluzia că ori au urcat mai sus în Lumină, ori s-au reîntrupat. Altă posibilitate nu era. ȘI am intuit bine. După câteva săptămâni am avut un necaz pe care am vrut
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
și a pus inevitabila întrebare: — La ce te gândești? — Mă gândeam la cronica mea. Cred că a citit-o deja. Mă întreb cum îl afectează. Joan se rostogoli pe spate, smulse un fir lung de iarbă și începu să-l mestece. Chiar crezi că oamenii se sinchisesc de ce spui tu despre ei? — În acest caz, am spus, continuând să privesc în zare, da, cred că da. Se adunau nori de furtună. Se înșiruiau negri și atât de amenințători pe cerul apusului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
adevărat expert. Avea gura plină de varză de Bruxelles și de curcan și la început n-a putut să-mi răspundă. — Am făcut rezumatul câtorva articole despre noi sisteme de cuplare acum două săptămâni, spuse ea, apoi se apucă să mestece. Am memorie bună la treburi de-astea: nu mă întreba de ce. — N-aș fi crezut că intră în sfera ta de interes. — Avem o sferă foarte largă de interese. Nu e doar pentru presa de specialitate: acoperim o mulțime de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Și eu cred că-i o prostie. Doar c-am auzit-o pe undeva. Știți, cum aude omu’ lucruri. Tăceam amândoi și eu ascultam viermii de mătase. — I-auziți, ai dracu’, pe viermii ăia? mă-ntrebă. Poți s-auzi cum mestecă. — E haios. — Ia spuneți, signor Tenente, e ceva cu-adevărat În neregulă de nu puteți dormi? Nu v-am văzut niciodată să dormiți. De când sunt cu dumneavoastră, n-a fost vreo noapte să dormiți. Nu știu, John. Pe la Începutul primăverii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Însă că-l vor ține mult. A fost un simplu om al primăriei, Împroprietărit de ei, iar cînd i-au luat pămîntul n-a spus nimic. Vroiam să mai rostesc ceva, dar Îmi dădui seama că nu mai am ce, mestecam În minte ca-ntr-un gol... Ce mai fac ai dumitale? Întrebai ca În depărtări. - Bine, ce să facă? Și-mi povesti de fiecare În parte, iar la urmă, aducîndu-și aminte ca de cava uitat de mult, preciză: Aveți salutări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
și aveau doar trei cai. Ceilalți cai fuseseră prinși de Tarosh și ai săi. — Mâine seară, când voi fi sigur că el - Valerius arătă spre rănit - nu mai are nevoie de mine, voi pleca. Mușcă din pâine și începu să mestece încet, ca unul care știe ce înseamnă foamea. Nu voi spune nimănui despre el. Ai cuvântul meu. E limpede că gladiatorul tău a fugit... Aproape nici un gladiator nu poate să fugă de la Ludi, și sunt uimit că prietenul tău a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și-i puse mâna pe frunte. Rămase așa, ușor aplecată deasupra lui. Toate gesturile ei exprimau un devotament profund. Valerius nu mai întrebă nimic. În liniștea încăperii se auzea doar trosnetul focului. Umbre lungi dansau pe pereți. Valerius continua să mestece încet pâinea și îl observa pe bărbatul așezat în fața lui. Se uită la mâinile lui mari, care se odihneau pe genunchi. — Ești olar? — Cum ți-ai dat seama? — După mâini... — Da - celălalt își privi mâinile. Sunt olar... Lutul ți se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]