4,293 matches
-
egală cu sine și suficientă sieși) și natura umană (care este reproductivă conștient și progresivă rațional, cuprinzând la un loc cele trei lumi popperiene, de niveluri și consistențe diferite, de altitudine și de orizont) ne aruncă din nou în abisul metafizicii. Aplicarea retroactivă a conceptului de sistem, pentru a interpreta trecutul de care este străin, poate să ofere satisfacție ca exercițiu de inteligență, dar este un exercițiu care nu aduce spor de cunoaștere, ci încarcă cu lucruri inutile și așa prea
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
ridicată din idei și obiecte în care ar putea să locuiască doar ființele eterne, adică cele ce știu să-și folosească spiritul. A doua perspectivă dilematică și care tulbură înțelegerea sistemului ca metaforă epistemică este o formulă rafinată a metodei metafizicii pentru soluția perspectivei întregului, visată de Einstein de a vedea prin ochii lui Dumnezeu alcătuirea lumii. Alegerea referințelor dincolo de granițele trasate de semnificațiile lumii este nu doar o îndrăzneală creatoare, ci și o depășire a înțelesului acțiunii de a cunoaște
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
este interesată atât din cauza primă a grecilor antici, cât și de esența absolută din gândirea hindusă. Dar, pe aceste culmi nu trăiește decât spiritul pur, nelumesc în sens fizic. Perspectiva integratoare de natură metateoretică creează sisteme la fel de perfecte ca și metafizica lui Immanuel Kant, locuite de categorii abstracte a căror potență nu are legătură cu omul concret, fixat în cadrul fizic, ci este liber în contextul luminat de spirit (Kant, 1985). Metafizica lui Kant este gândirea care pleacă de la și se întoarce
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
integratoare de natură metateoretică creează sisteme la fel de perfecte ca și metafizica lui Immanuel Kant, locuite de categorii abstracte a căror potență nu are legătură cu omul concret, fixat în cadrul fizic, ci este liber în contextul luminat de spirit (Kant, 1985). Metafizica lui Kant este gândirea care pleacă de la și se întoarce la om, este chiar lumea spiritului care asigură prin explicație ordinea lumii fizice, a lucrurilor și proceselor materiale și vii, lumea în ansamblul ei fiind modelul luminat de înțelegere și
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
spiritului demiurgic, dar, vai, mitul ne golește de sentiment, ne eternizează natura umană pentru a ne salva de povara condiției umane (Chardin, 1997). Calea indicată de „punctul omega” este unificarea cu ignoranța noastră, după o soluție dată în repere de metafizică sacralizată, a inocenței spiritului din gândirea raiului, un alt fel de schilodire a întregului inefabil pe care-l reprezentăm ce ne-ar readuce copilăria fericită ca formă de contopire cu veșnicia. Păstrarea impurității de tratament epistemic propus de metafizica sistemului
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
de metafizică sacralizată, a inocenței spiritului din gândirea raiului, un alt fel de schilodire a întregului inefabil pe care-l reprezentăm ce ne-ar readuce copilăria fericită ca formă de contopire cu veșnicia. Păstrarea impurității de tratament epistemic propus de metafizica sistemului, în care au loc contradicțiile vitalizante ale obiectivului și spiritualului, ale rațiunii și sentimentelor, este de preferat, fie și ca blestem sisific. Înfățișarea conceptului Mai este o caracteristică importantă a sistemelor de economie: ele ajung să fie dominante sau
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
perspectiva pragmatică, deși inovarea contextelor nu poate fi smulsă dintre fixațiile conceptului de progres. Problema distingerii diferențelor prin invadarea de către nou a conținuturilor unui context rămâne o operație logică nebuloasă sau insuficient de precisă. Aceasta ar echivala cu întoarcerea la metafizică pentru a eșua în tradiție, deoarece viziunea teleologică ar fi cadrul legitimator al schimbării. Or, schimbarea setului de valori, rejectarea unora din arsenalul de încredere pentru forța lor explicativă diminuată sau epuizată și adoptarea altui set învestit cu încredere gnoseologică
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
el și descalificând restul unei munci posibil superioare ideii date de fraza izolată. Oricine se apropie de material o face într-un anumit spirit, cu o intenție, și niciodată cu neutralitatea binevoitoare a unei lecturi inocente. Când Aristotel își redacta Metafizica, fără îndoială că își cita predecesorii filosofi pentru a lua o anumită poziție față de ei: în mod evident, își alegea extrasele în funcție de acest interes metodologic ce presupune și un interes ideologic. El expunea cu prioritate ceea ce îi facilita demonstrația și
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
structuri aflate în mișcare în aer și traseului lor de la obiect la subiect. Prin urmare, adevărul se află în fenomene și nicăieri în altă parte. Simulacrul explică modalitățile multiple ale unui real unic. Tradiția afirmă că această opțiune fizică, această metafizică imanentă și materială, își are obârșia într-o observație simplă și poetică: dansul particulelor în suspensie într-o rază de lumină. În vara grecească, într-o cameră întunecoasă care păstrează cât de cât răcoarea, un fascicul de lumină albă pătrunde
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
copii constituie tot atâtea activități care conduc implacabil la neplăcere, la necazuri, la tulburări. Înțeleptul se va dispensa de toate aceste mofturi sociale și își va găsi în sine însuși rațiunea de a fi. Partizan al unei sincere și răspicate metafizici a sterilității, Democrit îndeamnă la abținerea de la a procrea: educarea copiilor este imposibilă. Este o sarcină peste puterile oricui. Nimeni nu se poate achita corect de ea. Or, o educație ratată, mai ales când e vorba de propriii copii, este
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
rezidă în afara materialității sale, ci în ea. Nicio participare a sensibilului terestru la inteligibilul celest, nicio degradare a ideii în materie, nicio transcendență a principiilor genealogice, ci o lectură care face un pas înainte în direcția lui Aristotel. Pentru că autorul Metafizicii n-ar renega considerarea Formei drept o calitate potențială a Materiei. Afirmându-și pur și simplu această opțiune metafizică, Eudoxos restaurează realitatea în prerogativele ei. În consecință, el își poate instala etica hedonistă pe o bază demnă de acest nume
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
o bază demnă de acest nume. De aceea, trebuie oare să ne mirăm că tezele hedoniste ale lui Eudoxos din Cnidos sunt cunoscute doar prin câteva rânduri... ale lui Aristotel? Stagiritul n-a consacrat plăcerii expuneri ample: câteva rânduri în Metafizica (B.1. 996A29) și tot cam atât în Retorica (I.1. 1370A, 1372B). În schimb, el dă în Etica nicomahică destule detalii pentru a ne face cunoscute pozițiile acestui discipol heterodox al lui Platon, sub forma a patru teze, în
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
și cum trebuie priviți ei: ca niște persoane vii veșnice și preafericite. Singurul lucru care contează este planul imanenței; zeii pot foarte bine să existe, ei evoluează în același univers ca oamenii și nu prezintă niciun pericol pentru aceștia. În metafizică, riscul vine nu atât dinspre ateism sau dinspre existența zeilor, cât dinspre lectura orizontală sau verticală a lumii: divinitățile imanente prezintă mai puține riscuri decât viziunile atee și transcendente asupra lumii... Conștiința că avem zei e suficientă pentru a dovedi
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
în viziunea lucrețiană asupra lumii, nimic nu e în afara materiei; dacă-l considerăm material, nu mai există decât devenirea lui atomică - moartea agregării, dar nemurirea componentelor acestui agregat. N-avem a ne teme de nimic în ceea ce privește această operație fizică - iar metafizica nu este fondată. Exact ca și plăcerile, suferințele țin de conștiință, care presupune ea însăși o configurație specială a materiei. O agregare mai adecvată, mai multă conștiință, deci mai multe afecte. Lipsiți de ceea ce face posibilă durerea, cum am putea
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Rome antique. Les armes et les mots, Tallandier, Paris. Despre Cicero, Lucrețiu - dar și despre mediile epicuriene din Campania -, precum și despre Seneca: Jean-Marie André, La Philosophie à Rome, PUF, Paris, 1977. Devenind latină, gândirea pierde din talentele idealiste în ceea ce privește ontologia, metafizica și ficțiunile, dar câștigă în forță în ceea ce privește morala utilitaristă și pragmatică - în sensurile nobile și filosofice ale termenilor. * ** Divinul Lucrețiu... Am lucrat pe traducerea lui Charles Guittard, Imprimerie nationale, ediție bilingvă, ușor literară, dar cu un indice catastrofal... Ediția de
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Vergiliu) 228 Hippias (Platon) 117 Istoria filosofiei (Philodem din Gadara) 242 Lysis (Platon) 260 Marea ordine universală (Leucip) 38 Marele sistem al lumii (Democrit) 55 Maxime capitale (Epicur) 183-184, 215, 234, 236, 309 Memorabile (Xenofon) 163 Memorii istorice (Aristoxenos) 52 Metafizica (Aristotel) 25, 156 Mizantropul (Molière) 287 Ode (Horațiu) 234 Odiseea (Homer) 117 Périclès et Verdi (Deleuze) 189 Phaidon (Platon) 10, 13, 84, 146, 185, 187, 213, 275, 307 Phaidros (Platon) 185 Philebos (Platon) 123, 143, 148, 153, 308 Protagoras (Platon
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
ruptă de activitatea practică, în cursul cărei se țes raporturile reale ale omului cu lumea obiectivă, iar de cealaltă activitatea ruptă de conștiință și transformată în deprinderi și reacții oarbe”, behaviorismul s-a plasat, prin esența concepției sale, pe pozițiile metafizicii dualiste. Însăși „activitatea”, după J.B. Watsor unicul obiect al psihologiei, este redusă - arată Al. Roșea - la o totalitate de reacții care sunt înțelese în mod mecanicist: „Pentru Waton, între stimulentul extern și reactia de răspuns ar exista o relație mecanică
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
cazul acesta Hokmah din Vechiul Testament. Însă, ca de obicei, Filon nu se dovedește consecvent În terminologie și face, În cîteva rînduri, o distincție Între Logos și Sophia. Logosul mai este numit și „instrument”: ceea ce oglindește obișnuința terminologiei aristotelice 219. În Metafizica lui Aristotel (V:2), instrumente (organa) sînt cele două cauze intermediare (cea formală și cea materială) dintre cauza eficientă și cea finală. Cauza materială este „instrumentul” cauzei finale, iar cauza formală este „instrumentul” cauzei eficiente. Pluralul logoi este utilizat de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
alte cuvinte, nu numai că gnosticii ar critica iudaismul pentru că este o formă reductivă de platonism (lucru inevitabil dacă se consideră iudaismul o formă de platonism!), dar n-ar ezita să judece chiar platonismul Însuși drept o formă reductivă de metafizică. Afirmînd că gnosticii nu sînt altceva decît campionii metafizicii În lumea elenistică tîrzie pretindem oare că Înțelegem acele reguli care generează diversele doctrine gnostice ca transformări ale unui mit platonician iudaic și ca transformări reciproce? Ar trebui să mergem mai
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
pentru că este o formă reductivă de platonism (lucru inevitabil dacă se consideră iudaismul o formă de platonism!), dar n-ar ezita să judece chiar platonismul Însuși drept o formă reductivă de metafizică. Afirmînd că gnosticii nu sînt altceva decît campionii metafizicii În lumea elenistică tîrzie pretindem oare că Înțelegem acele reguli care generează diversele doctrine gnostice ca transformări ale unui mit platonician iudaic și ca transformări reciproce? Ar trebui să mergem mai departe pe direcțiile sistemului generat din această premisă pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
le garantează gnosticilor rolul tragic al unor rebeli prinși și striviți Între roțile mecanismului tradiției. Asemenea exegeți nu sînt deloc agreabili. Însă revolta lor, oricît ar degenera ea la contactul direct cu adversarii (În special creștini), este la origine o metafizică platonică. O Întrebare legitimă este, În momentul acesta: de ce gnosticii s-au implicat atît de profund În studiul Bibliei, dacă erau platonicieni? Răspunsul este evident: n-ar fi făcut asta dacă n-ar fi fost evrei - În care caz ar
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
gratuit și nemeritat. Optimismul soteriologic nu anulează circumstanțele originilor omenirii și ale speranțelor Îndreptățite ale acesteia. În vreme ce negarea inteligenței creatorului de ecosistem, combinată cu negarea principiului antropic, i-a condus pe gnostici la un optimism antropologic neegalat pînă astăzi În metafizica occidentală, combinația lui Marcion - negarea inteligenței ecosistemice și acceptarea principiului antropic - duce la unul dintre cele mai pesimiste conglomerate ale metafizicii occidentale. Atît pentru gnostici, cît și pentru Marcion punctul de plecare este inferioritatea Demiurgului, Însă fiecare Îl deduc din
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ecosistem, combinată cu negarea principiului antropic, i-a condus pe gnostici la un optimism antropologic neegalat pînă astăzi În metafizica occidentală, combinația lui Marcion - negarea inteligenței ecosistemice și acceptarea principiului antropic - duce la unul dintre cele mai pesimiste conglomerate ale metafizicii occidentale. Atît pentru gnostici, cît și pentru Marcion punctul de plecare este inferioritatea Demiurgului, Însă fiecare Îl deduc din principii diferite. Gnosticii nu sînt dispuși să creadă că Logosul platonic/Sophia n-ar fi avut cunoștință de Dumnezeul Suprem, cum
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
înmormântare sau la o nuntă; comuna românească e o colectivitate instinctivă de oameni deschiși, iubitori de pitorescul vieții (Ibidem, p. 264). Același stil se regăsește și în metaforă, în creațiile populare, în expresiile superstiției și ale proverbului: Pitorescul a invadat metafizica și mitologia populară. Când pitorescul pătrunde înțelepciunea populară, aceasta ia înfățișarea „sfătoșeniei”. Proverbele românești sunt cel mai adeseori produsul unei înțelepciuni, alimentate de simțul pitorescului (Ibidem, pp. 271-272). 1.2. Adaptarea Această particularitate a acțiunii sociale și a mentalului colectiv
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
formăm astfel o dimensiune teoretică a unei istorii tehnoculturale recente care se suprapune unor concepte și practici existențiale și imaginale din toate timpurile. Vom delimita această istorie recentă începând cu a doua jumătate a secolului al XX-lea, când principiile metafizicii încep să fie dislocate în parte ca urmare a impactului hipertehnologiilor în viață și cultură, iar paradigma modernității se îndreaptăspre o paradigmă a postmodernității. Astfel, în trecerea de la tehnologiile industriale, moderne, la tehnologiile postindustriale, respectiv postmoderne, se remarcă nu doar
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]