KorAP: Find »[drukola/base=mișca & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...91 92 93 ...833 >

20,801 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312

picioare, o să lingă podeaua, fără să-ți dai seama, ca să zic așa... A început să-mi pâlpâie o luminiță între sinapse și l-am și vizualizat pe Herr Direktor, cu fața lui de corcodușă uitată pe plită, în patru labe, mișcându-și posteriorul în temenele, proptindu-se din când în când cu nasul de adidașii mei. Ajustez imaginea: îl pun să-și ridice și mâinile deasupra capului, ca musulmanii la rugăciune. Pe acritura care mă seacă la ficați de vreo cincisprezece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
pe tavă de smarald, să stea agățat de lustră și să declame din Marx în nemțește, să se autoflageleze ca penitenții în vremea ciumei, să-și înfigă bețe de bambus în limbă și-n urechi, tot nu i-ar fi mișcat reprezentația. Încet-încet, amicul meu s-a dezumflat, a lăsat umerii în jos, îl simțeam cum suferă în anonimat. Și-a băut cuminte berea, am plătit și canarul, „tot murea el până la urmă, așa ținut în cușcă n-avea multe zile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
vedeam ce formă au unghiile, știam ce culoare de ruj avea trecătoarea pe care-o zărisem, știam și câte fire de păr alb avea, cum era îmbrăcat cerșetorul din față de la Continental. Starea asta dura de obicei câteva zile, mă mișcam prin casă ca somnambulul, într-un soi de transă. Tot ce mi se spunea ajungea la mine cu încetinitorul, numai ecouri, numai bucăți de cuvine, silabe disparate, sunete stridente și frânturi de imagini, de parcă ar fi tăiat cineva cu foarfeca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
intervine și Marietta, cu grijă să nu i se desprindă abțibildurile. A legat c-o sfoară mai groasă spectatorii din primul rând între ei, a trecut sfoara și printre picioarele scaunelor, nu chiar foarte strâns, cât să se mai poată mișca puțin, pe urmă i-a pus să strângă bomboane și acadele împrăștiate pe jos. Unii s-au împiedicat , alții s-au dezlegat să ia cât mai multe. Bozo stătea în fața lor, parcă dribla mingea, cu un pătrat de ciocolată pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
în noi. Aruncă și cercul în Bahlui. - Ho, nebuno... Pleacă! Stau pe camera de cauciuc adusă de Sorin. În iarbă sunt melci verzui și maronii. Sorin se distrează strivindu-i sub tălpi. Își șterge călcâiele de iarbă, mațele melcilor mai mișcă. - Labele din spate de la broaște se mănâncă, italienii le mănâncă, de-aia le zic broscari... - Mi-a zis Florica că unii mănâncă melci, îi fierb și-i scot din cochilii, le taie numai piciorul, fără coarne și căcăraie. Și-s

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
arunce pe curve, le trebuie și-o distracție, nu? - Le trebuie... - Ei, unii se plâng la noi că moare orașu’, că suntem coada României, că, vorba ceea, de-aici ori fugi la gară, ori o iei spre cimitir, că nu mișcă nimic, dar io zic că-n vreo doi ani, cel mult, se pune pe picioare. Așa-i? - ... ridic din sprâncene și fumez în continuare. - Acuma s-am eu bani, să cumpăr vreo două-trei apartamente, c-o să le crească prețu’ de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
și nu te aude nimeni. Ce vrei? Să-ți bată la ușă, să te invite, să-ți facă ploconeli? Știi vorba ceea, dacă ești așa de bun, de ce câștigi așa de puțin... Acum e important să ai relații, să te miști, să comunici, să mai trimiți câte-un mail cu urări, să ții minte când e ziua cui trebuie de naștere, să mai comentezi ceva politică. Dacă-mpungi toată ziua și ești acrit, se satură lumea de tine. Uită-te la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
pentru circulație și-a înghițit pilulele pentru tensiune, cu pixul în mână, întorcând foile cât mai rapid, căutând cu privirea fazele alea fierbinți-fierbinți. Pe urmă, în baie, după mai multe încercări, renunțând să se mai întrebe de sănătate. Dacă nu mișcă, nu și pace bună. *** Aveam parcă o dilemă. Nu reușeam să mă hotărăsc. Făcusem rost de o pușcă de vânătoare cu patul de lemn încrustat, cu țevile tăiate. Nici gloanțele nu erau chiar de acelea din cutii obișnuite, aveau ghinturile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
din cutii obișnuite, aveau ghinturile răsucite cumva și fiecare avea înscris pe el o literă. Puteai să-l împuști pe unul de trei ori - B-O-U - sau să scrii altceva. Am potrivit cartușele și-am apăsat pe trăgaci, vedeam cum se mișcă arătătorul, încă puțin, zâmbeam fotogenic camerei. Pe urmă, parcă începeam să explic de ce l-am găurit în piept, ăla nu cădea, deși se clătina, ieșea fum prin el și i se prelingea sânge la colțul gurii, se vedea peretele prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
Numai atunci... Trebuie să le vorbești... Să nu râzi, chiar trebuie să le vorbești! O vreme vor plânge după rădăcinile lor, se vor răsuci în cutii... Nu durează floarea, trebuie să fii acolo, s-o pândești, s-o auzi cum mișcă... Știi că floarea tremură și cântă când se deschide? Ai gustat vreodată din rădăcina arborelui-om? E acră, acră-amăruie ca agurida... Eu am găsit leacul... umbrela verde-a seflerei, aphelandra zebrată, trompete roșii de maurandia, degete de anthurium...” A fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
I-arunc un cinci: - De unde dau io și ministerul să dea... ceva, dacă nu înzecit. Să-mi ții și mie un loc pe-aproape, pentru că nu se știe... - Cine știe care-i soarta omulu’... mă ajunge din urmă un comentariu de Evanghelie. - Mișcă, vită! Nu vezi că-i verde? Dormi? Asta e, mă apucase reflecția în mijlocul drumului. O femeie se apără cu plasa de cartofi de o creatură zburlită. Nu sunt cavaler, nu intervin. Nici alții, cartofii se rostogolesc pe trotuar și în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
ceva. - Și mie. A rămas la el ultima corectură de la cercetarea de an, tot el a luat și microfilmele, nu știu dacă a terminat-o, sper să n-o fi pierdut. Am văzut eu că e cam pământiu, că se mișcă mai încet, că se ține de balustradă să urce până la etajul I, dar dacă știam că se duce așa de repede, îi spuneam să nu ia nimic acasă, să lase totul la birou. Aș fi știut de unde să le iau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
al voinței de închidere, barieră care există în chip imperceptibil, aproape opacă, dar și translucidă, poate simboliza apa primară, dar fără mobilitate... trecerea de la sinele profund la tusea măgărească. *** Am adormit în fotoliu. Târziu, dar nu-mi venea să mă mișc de-acolo, chiar dacă stăteam cu ochii în ecran de pomană. Așteptam, deși știam că nu voi primi nici un mesaj. De ce să-mi scrie? Între sprâncene parcă-mi bătuse cineva un cui și încercam degeaba să-l smulg. Nu-mi dau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
cearșaful, trec ăia mici la școală, să nu vadă... A mai încercat o dată, am înțeles, dar a rămas pe sârmele de rufe și-a tras-o unul dintre copii... Trebuie s-apară de-acum și Poliția, da’ încet se mai mișcă și ăștia... Nici popa n-a venit, am trimis-o pe Mioara să-l aducă. Când e după luat, n-ai grijă, vine repede... Dacă ar mai fi respirat cumva, tot murea până venea Salvarea. Ia dați-vă mai într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
de câmp, popândăii și guzganii și bizamii, se-adună-n cete în mijlocului drumului, dar sunt mai altfel, unii albi, alții maronii, alții cu blana mai mare și cozi mai scurte, stau așa, poți să-i claxonezi, bagi farurile pe ei, nu mișcă, îs mulți, așteaptă să fie storcoșiți sub roți. - De la apă, Grigore, le-a intrat în galerii și i-a scos... - Da, de la apă o fi, dar nu mișcă, se strâng unii în alții, chițanii de mai multe neamuri, la un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
scurte, stau așa, poți să-i claxonezi, bagi farurile pe ei, nu mișcă, îs mulți, așteaptă să fie storcoșiți sub roți. - De la apă, Grigore, le-a intrat în galerii și i-a scos... - Da, de la apă o fi, dar nu mișcă, se strâng unii în alții, chițanii de mai multe neamuri, la un loc, nu mișcă... Răsuflă cu năduf. - Ia uitați-vă aici... mi-arată un colț de zid. Mă uit, e negru-cenușiu, cam cât un stat de om. - Abia a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
așteaptă să fie storcoșiți sub roți. - De la apă, Grigore, le-a intrat în galerii și i-a scos... - Da, de la apă o fi, dar nu mișcă, se strâng unii în alții, chițanii de mai multe neamuri, la un loc, nu mișcă... Răsuflă cu năduf. - Ia uitați-vă aici... mi-arată un colț de zid. Mă uit, e negru-cenușiu, cam cât un stat de om. - Abia a fost renovat. Ați mai văzut să urce mucegaiul în halul ăsta într-o noapte? Ieri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-mi ceară pedigriul, să mă-ntrebe de ce nu m-am măritat, de ce n-am copii. Și să-i fi văzut cum deveniseră mai interesați de viața mea amoroasă decât de sănătatea economiei românești care a ieșit, sărăcuța, din comă, tocmai mișcă din degețele, și de posibilitățile ei de redresare! Normal, au făcut concurs de amintiri cu România, cu toții au mai fost pe-aici, în drum spre altă parte, au oprit să ia benzină, dar se găsea greu sau, vai, trebuia să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
Înghit o felie de pâine cu sare. Altceva nu merge, nu alunecă pe gât. Apa are gust de clor. Îmi curge sânge de la o gingie. Înghit. E un miros de stătut în birouașul în care abia am loc să mă mișc. Cărți pe sus, pe jos, pe pervaz, îngrămădite. Ziare. Grămezi de ziare. Pătura pe care-am întins-o pe podea, să mă lungesc când amorțesc de tot, un prosop pe care mi-l trag pe ochi. Dosare în care nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
dus valize și genți și sacoșe, am scrisori multe de adio, „să rămâi așa cum ești, să nu te schimbi”, n-am rămas așa, n-am știut că e revoluție, n-aveam televizor, doar un radio de Tehnoton, cu butoanele sărite, mișcam greu scala, am cumpărat unul în ianuarie, deja țara era condusă, n-am impozite neplătite, am rude în străinătate, am rău de înălțime, dacă mă urci într-o clopotniță, mi se taie picioarele și-acolo rămân grămăjoară, am declarat tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
harbujii cu țencușe-n ei! - Zagan-bolovan-coadă-de-curcan... Zagan-bolovan-coadă-de-curcan... Fugeam care încotro, mai ales că avea și-un ochi de sticlă pe care nu putea să-l închidă niciodată. - Ăsta și când doarme se uită la tine... Dar acum nu mă pot mișca, îl văd cum vine de la poartă, unde să fug? Merge cu mâna la cap, nu știu dacă i l-am spart. Aștept. Dacă n-o să mă bată el, o să înceapă maică-mea, o să mă tragă de păr și dup-aia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
tu mie, da’ spune-mi tu mie, crezi că există ceva pe lumea asta, așa, ceva ce le ține adunate, ca-n pumn, le așază pe toate? Când mă uit la stelele astea sau când vezi, la televizor, cum se mișcă celulele, nu te întrebi cine le-a făcut așa? Cum de se mișcă toate, zicea și la Teleenciclopedia, după reguli? Cine le-a dat regulile astea? mă gândesc io. Cine le spune lor? De unde știu gâștele când să plece? De unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
asta, așa, ceva ce le ține adunate, ca-n pumn, le așază pe toate? Când mă uit la stelele astea sau când vezi, la televizor, cum se mișcă celulele, nu te întrebi cine le-a făcut așa? Cum de se mișcă toate, zicea și la Teleenciclopedia, după reguli? Cine le-a dat regulile astea? mă gândesc io. Cine le spune lor? De unde știu gâștele când să plece? De unde știu broaștele unde să-și lase ouăle? Și un’ să plece? De unde știe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
c-un cub roșu, caut să-l bag în triunghiul albastru, de unde am luat bucata aceea de scară sau geamurile cu gratii?, nu de aici, din altă parte. Nu se potrivește cu lampa aceea cu abajur cu căluți, care se mișcă, nici cu sticlele cu lapte sparte, nici cu ouăle roșii căzute din sân pe dușumea, nici cu duba în care au urcat-o pe Florica. Au venit de la Miliție să sape în curtea fabricii, lângă movila de nisip, să caute

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
se desprind funigeii. - Chaetomium olivaceum, se-aude o voce pițigăiată. - Mycelliofora lutea! nu mă mai contrazice, știu eu mai bine. - Nț, pseudobalsamia microspora... - Ba nu! Aspergillus, e aspergillus... - Ei, belgaforu’ și gadina voastră de râtani! Ia mai terminați! - Nu mai mișcați patul! am țipat. Lăsați-l, nu-l ridicați, nu-l mai zgâlțânați, nu mai bâțâiți din copite! Le strig să nu mă mai gâtuie cu pătura, să nu mai iasă din pereți, nu mai vreau. - Murmur, Furfur, Nergal, cum vă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]