2,760 matches
-
1840-1866, îngr. C. D. Aricescu, București, 1884, 13-15; Adresa recunoscătoare la plecarea prințului Știrbei din Principat (publ. M. N. Rusu), RL, 1973, 31. Repere bibliografice: M. N. Rusu, Un pamfletar necunoscut: Dimitrie Ciocârdia Matilda, RL, 1973, 31; Constantin Ștefănescu, Un militant pentru Unire prea puțin cunoscut, VST, 1974, 4; Dicț. lit. 1900, 182; Dicț. scriit. rom., I, 573-574. S.C.
CIOCARDIA MATILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286250_a_287579]
-
Balch, cunoscută mai ales pentru studiile privind inegalitățile de gen, laureată a Premiului Nobel pentru Pace în 1946; Jessie Bernard, care a cercetat pentru prima dată fenomenul căsătoriei atât din perspectiva „lui”, cât și din perspectiva „ei”; Charlotte Perkins Gilman, militantă pentru dreptul de vot al femeilor - și exemplele ar putea continua), a căror operă a fost - și, din păcate, mai este încă - ocultată de sociologia, în general, dominată de bărbați. Câți știu și recunosc faptul că Harriet Martineau (1802-1876), prin
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
știință. Nu sunt omiși nici autorii scrierilor cu caracter economic (Traian V. Țăranu, I. C. Panțu, I. Lapedatu). Partea a doua, dedicată presei transilvănene de până la 1911, completează almanahul, ziarele, revistele, foile prezentate fiind „tot atâtea manifestări ale sufletelor celor mai militante de scriitori de la noi”. Clasificate după criteriul periodicității, publicațiile sunt încadrate în rubrici distincte: cotidiene („Gazeta Transilvaniei”, „Tribuna”, „Românul”), periodice care apar de trei ori pe săptămână („Telegraful român”, „Unirea”, „Drapelul”), săptămânale („Foaia poporului”, „Libertatea” etc.), gazete politice și literare
ALMANAHUL SCRIITORILOR DE LA NOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285294_a_286623]
-
pe care nu-l poți alege, de a te naște într-o familie înstărită sau care a avut drept membri oameni politici sau care au făcut politică. Apoi, niciunul dintre cei cu care am vorbit n-a făcut politică activă, militantă nici înainte și nici după instaurarea comunismului și nici nu ar fi avut cum, de vreme ce pe atunci erau la vârsta copilăriei sau a tinereții. Doar domnul Radu Ralea și domnul Gelu Simionescu au făcut parte din familii ale căror membri
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
vizavi de valorile perene ale credinței creștine și față de mijloacele de comunicare care nu îndeplinesc normele adoptate de presa catolică; 2. relevarea atitudinilor combative ale presei catolice față de elementele considerate destabilizatoare și distructive pentru creștinism și Biserică (precum sectarismul, ateismul militant, imixtiunile statului în problemele spirituale etc.). Istoria presei poate fi privită ca un domeniu complementar al istoriei generale, Ziarul (alături de celelalte publicații) reprezentă o sursă importantă pentru cercetarea istorică; această sursă (având de multe ori un grad ridicat de subiectivism
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
se adresează acestei confesiuni. În consecință, ar fi pierdut atât cititorii catolici, cât și pe cei liberali, căci aceștia observau că nu era atacată Biserica 83. Pentru ca un ziar să fie cu adevărat catolic, confesional, el trebuia să fie și militant. Chiaudano se referea în mod explicit la ziarele generaliste, nu la cele financiare sau cu un anumit profil. Un ziar care neglija religia nu își îndeplinea menirea, deoarece în anumite situații, apărarea religiei era o datorie de conștiință, iar trecerea
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
să se mulțumească doar cu ceea ce citeau în el, ca și când acolo ar găsi totul. Cu toate acestea, el era un mijloc și, dacă nu-și asuma acest fapt, nu-și îndeplinea misiunea: "dacă ziarul este catolic, trebuie să fie și militant". Pentru a fi militant, ziarul catolic trebuia să stabilescă ce intenționa să apere și să identifice "pozițiile inamice pe care vrea să le cucerească". În prima categorie trebuiau incluse: existența lui Dumnezeu, providența Sa, crearea lumii, spiritualitatea sufletului omenesc și
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
cu ceea ce citeau în el, ca și când acolo ar găsi totul. Cu toate acestea, el era un mijloc și, dacă nu-și asuma acest fapt, nu-și îndeplinea misiunea: "dacă ziarul este catolic, trebuie să fie și militant". Pentru a fi militant, ziarul catolic trebuia să stabilescă ce intenționa să apere și să identifice "pozițiile inamice pe care vrea să le cucerească". În prima categorie trebuiau incluse: existența lui Dumnezeu, providența Sa, crearea lumii, spiritualitatea sufletului omenesc și nemurirea lui, originea divină
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Catolică și-a asigurat deplina libertate de manifestare, atât în lumea catolică cât și în spațiul ortodox și protestant 284. Situația a fost diferită în Rusia, când după revoluția din 1917 și instaurarea regimului comunist s-a încercat introducerea ateismului militant și distrugerea oricărei religii și a instituțiilor religioase 285. După numeroase negocieri pe parcursul perioadei 1920-1927 (suspendate din când în când), semnarea importantului act (Concordatul) s-a produs la 10 mai 1927 la Roma; din partea românilor a semnat Vasile Goldiș, iar
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
aceea că fac cunoscute sentimentele și cugetele partidelor din țară. Presa de partid este trebuincioasă și nimeni nu se gândește să o defaime. Cu toate inconvenientele și presa partidelor noastre istorice merită să fie citită de cei ce fac politică militantă"943. Colegiul de redacție a considerat că cei care nu erau interesați îndeaproape de jocurile politicii, trebuiau informați corect și nepărtinitor, lucru ce nu era posibil să se realizeze în paginile presei de partid. O critică subtilă s-a adus
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
means of communication that do not accomplish the norms adopted by the catholic press; 2. revealing the combative attitudes of the Catholic Church towards those elements considered to destabilize and destruct the Christianity and the Church (and also the sectarians, militant atheism, state's involvement in spiritual problems, etc). The history of the press may be regarded as a complementary domain of the general history, the newspaper (together with the other publications) representing an important source for the historical research; this
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
era atâta ceață încât mergeai împresurat de umbre", (*trad. rom. cit., p. 71). 396 Shoshana Felman, op. cit. 397 *Trad. rom. cit., p. 77 (nota trad.). 398 Războaiele din Orient împotriva sarazinilor au fost și ele foarte ucigătoare. Imagine a religiei militante, destinele epice ale cavalerilor credinței sunt obiectul unor critici aspre din partea lui Flaubert. 399 Shoshana Felman, op. cit., p. 54. 400 Vitraliul este o figură de ospitalitate: el se dovedește a fi ospitalier pentru sânge, scris, legendă. 401 Gerard Lehmann, La
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
ocupate, dar și în ceea ce privește recunoașterea mutuala a Israelului și a OEP. Cu toate acestea, cele mai importante probleme nerezolvate rămân: statutul și viitorul teritoriilor ocupate (din West Bank, Fâșia Gază și Ierusalimul de Est),229 securitatea Israelului (din perspectiva atacurilor militante palestiniene), securitatea palestiniană (din perspectiva atacurilor militare israeliene), configurația viitorului stat palestinian, problema refugiaților 230 palestinieni, politicile coloniale din Israel. Eșecurile constante ale diplomației părților implicate în procesul de pace constituie consecințe ale nivelului de încredere înregistrat între Israel, palestinieni
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
în mare parte granița cu Fâșia Gază, ceea ce a împiedicat liberă circulație a persoanelor, limitând totodată importurile și exporturile;354 la 28 martie, s-au desfășurat alegeri parlamentare în Israel; la 28 iunie, Israelul a lansat Operațiunea Summer Rains împotriva militanților palestinieni din Gază; la 12 iulie, uciderea unor soldați israelieni de către Hezbollah (la frontiera israeliano-libaneză) și invadarea Libanului de către Israel (că riposta) a declanșat războiul israeliano-libanez și o nouă criză în Orientul Mijlociu; la 11 august, ONU a votat (în unanimitate
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
s-a urmărit, pe de-o parte, uciderea lui Ahmed Jabari, șeful operațiunilor militare din Fâșia Gază ale organizației Hamas, iar pe de altă parte, stoparea atacurilor cu rachete originare din Fâșia Gază împotriva țintelor civile și distrugerea capacităților organizațiilor militante.389 Având în vedere contextul beligerant, din Gază, înregistrat pe tot parcursul anului 2012, Parlamentul European a adoptat, la 22 noiembrie, o rezoluție prin care oferea un punct de vedere tranșant referitor la evoluția procesului de peace israeliano-palestinian, accentuând astfel
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
desfășurate la 9 septembrie 2015, la 8 octombrie 2015, dar și la Consiliul European, desfășurat între 15-16 octombrie 2015. Revenind asupra retrospectivei celor mai importante evenimente ale anului 2015 care au marcat regiunea Orientului Mijlociu și Apropiat, la 20 februarie militanții jihadiști din gruparea Statul Islamic au executat 150 de civili în vestul Irakului, unde au avut loc confruntări pentru controlul asupra orașului Al-Baghdadi; aceeași grupare islamistă la 7 martie a atacat orașele irakiene Hâtra și Nimrud distrugând o parte din
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
de terorism, care amenință securitatea de zi cu zi, prin măsuri de securitate.611 Având în vedere conflictul israeliano-palestinian în curs de desfășurare, IDF a adoptat tactici specifice războiului de joasă intensitate (Low Intensity Warfare), îndreptate în primul rând împotriva militanților palestinieni. Operațiunile de mică intensitate au caracter militar și vizează implementarea și utilizarea de trupe în alte situații decât de război; în general, aceste operațiuni sunt îndreptate împotriva actorilor non-statali și sunt considerate a fi acțiuni de contra-insurgență, anti-subversiune și
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
56/34).657 Rezoluțiile 425658 și 426659 (din 19 martie 1978), adoptate cu prilejul celei de-a 2074-a reuniuni a Consiliului de Securitate al ONU, prezintă poziția oficială vizavi de ofensiva inițiată de Israel asupra Libanului, respectiv împotriva grupărilor militante palestiniene, în special OLP (la 14 martie 1978); recomandările celor două rezoluții vizau în principal încetarea acțiunilor militare, precum și retragerea israeliană din toate teritoriile libaneze ocupate în vederea garantării și respectării suveranității și integrității teritoriale și stabileau trimiterea unei forțe ONU
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
Vițiul neadevărului“, stigmatizat de Maiorescu în textul de la 1868, poate fi citit, în cheie liberal conservatoare, ca indiciul insuccesului politicii de adaptare a grefei la solul local. Încă o dată, alternativa junimistă se organizează în jurul unei căi de mijloc, a moderației militante. De vreme ce întoarcerea în trecut este imposibilă, iar raționalismul politic, cu a sa venerare a frazelor importate, este de asemenea pernicios, „reacțiunea“ ce poate trezi o întreagă societate din somnul utopic al iluziilor este reprezentată de terapia dublă a lucidității și
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
ideologic, odată cu Ioan C. Filitti, de un gust al cenușii și al zădărniciei. Marile ei bătălii au fost pierdute, iar lumea de astăzi nu pare să mai păstreze decât memoria îndepărtată a unui proiect de evoluție definit prin moderația sa militantă. Această suveranitate a rațiunii și criticismului, evidențiată de Filitti în cadrul alocuțiunii comemorative de la 1936, devine profund impopulară în deceniile care urmează Marelui Război. Rând pe rând, în numele „națiunii“, privită ca grup tribal, sau al „clasei“, privită ca vehicul al mântuirii
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
o ironie a sorții, autorii apropie inconștient istoria de „sfera creației literar-artistice”, locul în care nararea trecutului ține de domeniul practicii și creației literare, însă trimiterea are o altă semnificație; este vorba, firește, de prezența istoriei naționale în creația literară militantă, tezistă, concepută pentru a crea conștiință istorică națională și apartenență etnico-lingvistică distinctă. Istoria este, firește, o știință, iar literatura trebuie să se conformeze cuceririlor științifice și să se inspire din ele. Acest personaj colectiv, sumă a indivizilor care alcătuiesc comunitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
ar limita doar la aceste considerații, nu ar mai fi relevant, deoarece condițiile din Polonia erau cu totul altele: catolicismul era împărtășit de peste 90% din populație, iar regimul comunist, foarte nepopular, a fost practic silit să-și modereze politica antireligioasă militantă. în România, Biserica Romano-Catolică reprezenta o minoritate confesională care nici măcar nu era omogenă din punct de vedere etnic, pe lângă maghiari regăsindu-se români, germani, bulgari, slovaci etc. Ipoteza mai plauzibilă este aceea că Vaticanul a fost împins, în cazul românesc
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
cunoscută situația țării din care provine, având întotdeauna o dimensiune elitistă, care îl diferențiază radical de celelalte forme de migrație. Totuși, exilul poate fi interior, asumat ca forma mentis de intelectuali, dar, dacă este exterior, atunci este, în mod necesar, militant, fie la nivel individual, fie la nivel colectiv. Sociologul parizian Mihai Dinu Gheorghiu nu împărtășește această opinie, apreciind că „exilul intelectual poate fi definit printr-o dublă opoziție: față de regimul politic din țară, dar și față de încercările de a constitui
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Dinu Gheorghiu nu împărtășește această opinie, apreciind că „exilul intelectual poate fi definit printr-o dublă opoziție: față de regimul politic din țară, dar și față de încercările de a constitui o comunitate în exil, de a reduce exilul la o dimensiune militantă - exilul ca singura opoziție sau elita autentică”. Cu alte cuvinte, exilatul este prin excelență un însingurat, izolat în lumea sa, însă acest aspect se aplică parțial doar în cazul a doi dintre românii aflați în străinătate, Emil Cioran și Eugen
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Buhler nu e o simplă luare în evidență a unor puncte de vedere, ea încercând să medieze între oferte distincte, dacă nu divergente. Reușește să utilizeze, astfel, sinteza specialistului occidental, atent la evoluțiile unei lumi structural diferite, cronica istoricului autohton, militant, dar și interviurile-anchetă cu o mare forță probatorie pentru o întreagă epocă. Dar autorul se interesează mai întâi de Polonia și abia apoi de unul dintre cele mai nefericite momente ale istoriei sale, comunismul. Este o opțiune care confirmă, involuntar
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]