9,114 matches
-
lumina și te izolează brusc fără praguri moi de acomodare Înserarea se deapănă gradat ca o promisiune sau zorile o rostogolire de bile lentă peste pajiște ținta nu e de atins cel puțin În ce mă privește niciodată să mă mint că În asta stă toată fascinația abandonului În amînare pînă cînd pașii ah pașii ăștia din spate care păstrează cuvenita distanță vor rupe echilibrul și se vor apropia doamne nu mă ispiti cu plăsmuirile tale roșie se arată pe cupola
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
meu) — S-a terminat. Nu mai ie decît trei navete, stați de pomană! țo mie zece mii un bombardament de cuvinte pe hîrtie toată istoria Încărcătura de Întîmplări ca o ocluzie intestinală colectivă aș scoate o carte pe cinste care nu minte niciodată și toți nenorociții ăștia ieșiți parcă din azilul de noapte) — ...cu burta la gură a căzut lată, ce mai, zdruncită acolo pă ciment, da lor nici că le păsa, zicea că ce să-și piarză ei rîndul — Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
geamuri sînt tot perdelele alea Îngălbenite și praful... Mai ții minte cum Îți scriai numele pe el? Apropo, ce mai face Antoine, Îmi promisese că-mi trimite... de ce taci? Îmi ascunzi ceva. Nu mai pot! Nu mai vreau! Te-am mințit. N-am trăit niciodată acolo. Mă tîrăști cu forța În amintirile tale, mă constrîngi să exist În viața ta. Nu sînt, Înțelegi, nu sînt nici Marceline de Navarre, nici regina Egiptului, nu sînt nici poetessă, nici lesbiană, nici... sînt o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Nu-i așa că toate indiciile arată cât sunt de îndrăgostit de Baár Andor? Așa și este. Dar bănuiala mea e că această dragoste se va împlini în dumneata. Noi îi cunoaștem cu exactitate limitele și știm cât de mult a mințit. Dar de ce a făcut-o, asta va trebui să descoperi dumneata. Noi n-am ajuns decât să-l iubim. Ne-am lăsat în voia lui la bătrânețe. Dar dumneata vei merge mai departe: vei săpa mai adânc în sufletul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
legăna. Toamna, soarele e de nerecunoscut. Acum s-a împotmolit din nou după primul nor. Se căznește, iar noi ne uitam când răzbate din nou. Acum am început bine? m-a întrebat. — Acum da - i-am răspuns. Sincer. Adică ai mințit mai puțin. Te cred pe cuvânt. Iar dacă vrei să continui, rămâi la nivelul ăsta. — Mulțumesc. Poate reușesc. Ei bine, Baár Andor a născocit „al optulea sacrament“, dar a avut grijă să nu aibă prea mult de-a face cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
așa?“ m-a întrebat ea după ce ne-am sărutat. Când s-a născut Adél, asta s-a întâmplat tot la Paris, ei au plecat mai departe, peste ocean. Maria mi-a spus să mă duc după ei, dar eu am mințit-o că nici nu se punea problema, pentru că țelul meu era afirmarea vieții. Din clipa aceea, am început să scăpăm uneori tacâmurile din mână, de nervi, dar ne întorceam din respect acasă în fiecare seară. La câteva zile după ce Eberhart
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
și crăpați ca niște bucăți de os învechit. —Ai de gând să mă inviți înăuntru? — Ești al naibii de autoritar, nu-i așa? — Stăm aici toată noaptea să punem întrebări? M-am predat. Aș putea spune că fără să vreau, dar aș minți. Stătea în spatele meu, atât de aproape că îi simțeam respirația fierbinte în părul meu. M-a trecut un fior, și nu de la frig. Nu mă cunoști de la Adam, a spus el. I-am răspuns nepăsătoare. Nici tu nu mă cunoști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
memoria mi-ar fi reamintit că nu a fost vis, ci realitate. Aș fi văzut-o pe Catherine Hammond pe canapeaua ei de brocart, în halatul de mătase și pijamaua ei cu luciu întunecat. Nimic nu se schimbase. Știam că mințise. 19tc "19" Apoi, într-un final a venit dimineața, iar visele cu Walter care tot cădea de la geam, care se repetau ca o placă stricată, au dispărut în întuneric. Mi-am deschis ochii în lumina clară a dimineții. Nat era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
motivul pentru care erai atât de interesată de moartea lui Lee... S-a oprit. A respirat adânc și a spus-o: —Tu și Lee ați fost iubite? M-am uitat la ea. Pentru o secundă m-am gândit să o mint. Ar fi fost lovitura de grație; în momentul ăla era fragilă ca un porțelan scump. Ce răzbunare minunată ar fi fost. — Nu, nu am fost, am răspuns. Mă săturasem de minciuni și gustul meu pentru răzbunare se făcuse amar. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
născut azi-noapte? Gemeni! Foarte frumoși, se spune. Dau de băut ca să serbăm evenimentul! Dudu acceptase. Se cocoțase pe un scaun înalt lângă zincul barului. Băuse o bere dintr-o suflare. Apoi îl auzise pe barman: - Încă o bere? - Mă grăbesc, mințise Dudu, numai ca să fie rugat de barman încă o dată. - Nu știu dacă e momentul potrivit să-ți spun asta, șoptise barmanul cu o lucire veselă în ochi. - Ce e ? - Da, gemenii sunt frumoși, dară - Dar ce ? - Nimic serios, dar e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
A încercat să te omoare, de-aia i s-a înfipt în brațul stâng cuțitul pe care îl ținea în mâna dreaptă! - Pe bune? întrebă Elefterie neîncrezător, verificând în același timp întreaga situație, pentru a vedea dacă nu cumva era mințit cu nerușinare. - Mie mi se pare că omul e rănit grav, continuă el. Eu asta văd. Chemați, vă rog, o ambulanță... Deodată, o bufnitură surdă îi reținu atenția, întrerupându-l. Slăbit din pricina sângelui scurs, Mircea Cârpenișteanu se prăbușise. Acum horcăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Iar afacerea părea să meargă chiar bine, deși fostul scriitor începuse singur. Nici nu-i stătea rău, găsea el, așa cum fabrica micile produse minunate de panificație, covrigei și alte minunății gastronomice. Situație din care marele Mircea trase următoarea învățătură: se mințise crezând că nu poate face altceva decât să scrie. Putea foarte bine, iar viața i-o arăta acum cu vârf și îndesat. Mircea putea fi foarte bine și un bun brutar. Iar asta într-o brutărie căreia Mircea îi dăduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
părea mai mult decât îngrozitoare, acesta bâlbâi două vorbe după care ieși, speriat. - Barosane, împrumută-mă și pe mine cu vreo zece milioane, îl rugă el ceva mai târziu pe unul dintre colegii săi, Marius Belvedere. - Bătrâne, n-am, îl minți acesta din urmă, surprins în timp ce tocmai cumpăra o ladă întreagă de bere de la parterul magazinului. Chiar azi bag întreținerea, că sunt în urmă de vreo patru luni. - Am înțeles, murmură Abdulah, privindu-l pe Marcel în timp ce fugea cu berile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
zgomot, trezindu-mă astfel din uimirea deosebit de profundă ce mă cuprinsese. Încăperea nu era tocmai mică, așa cum am mai amintit, astfel că numai cu mare greutate am înțeles că tipul mi se adresase mie. O clipă am fost tentat să mint în ceea ce privea identitatea mea, așa de mult îmi displăcea ceea ce vedeam, numai că nu am făcut-o. - Luca mă numesc, am spus. Luca Dinulescu. - Frumos nume ai, Luca, mi-a vorbit el, pe un ton parcă prea blând pentru ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
plină de o bunăvoință nefirească, ce îl uimi până și pe Euripide. Ba chiar și Maro tresări, total surprins. Luca Dinulescu, nu? - Exact, am încuviințat eu mirat. - Dumneata ce crezi despre textul acesta? Am privit-o chiar în ochi. Să mint nu prea îmi stătea în fire. Dacă mă enervam, deveneam de obicei violent. Ce să fac atunci? Am zărit din nou geanta cea neagră ce se se arăta de sub scaun, acuzatoare, și aproape că am implorat-o să mă salveze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
că... - Ce, ce anume? - Ăă... textul... nu e... rău, ca să mă exprim... astfel... folosind un termen absolut neadecvat, credeți-mă, dar... nici prea... of, Doamne, am izbucnit eu în cele din urmă, oftând de supărare, bun nu e, de ce să mint! Iată că ceea ce pățise Maro se repeta acum și mi se întâmpla chiar mie, cu singura diferență că eu nu eram Maro. - Da’ tu cine mă-ta te crezi, Luca Dinulescu? a căzut următoarea întrebare a tinerei și îmi dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
gânduri au început să mă sâcâie. Că o bătrână ca ea trebuie să înțeleagă că mă face doar de rușine cu îmbrăcămintea ei, că n-avea nici un motiv să se târască spre liceu cu plicul, că m-a făcut să mint, că m-a lipsit de posibilitatea de a-mi invita colegii la mine acasă. Mă uitam la ea cum mănâncă, cum ridică cu mâna ei tremurândă lingura din care o parte din supă căzuse din nou în farfurie; îi priveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
să cred că pivnița dumneavoastră merită ceva mai bun. Rușinat de victoria mea, îmi plecai capul în tăcere. Poate - adăugă ea grăbit și vorbind aproape în șoaptă -, poate că vom putea continua cândva discuția noastră în contradictoriu. Mă numesc Sonia Minț. Și, plecându-și căpșorul, de parcă ar fi vrut să-mi privească fața, în timp ce eu, plecat respectuos, îi sărutam mâna pe care mi-o întinsese, ea scoase o exclamație uimită, iar pe chipul ei de vulpiță ochii teribil de albaștri se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cu picioarele desculțe în urma dădacei care deja o luase la fugă înfricoșată, urlai sălbatic: - Întinde-o! Ei, vezi că te ajung, tule-o de aici! Dar spectacolul pe care l-am dat în dimineața aceea în fața ochilor albaștri ai absentei Sonia Minț nu s-a limitat la scena aceasta. Tot ce am făcut atunci era destinat Soniei pe care mi-o închipuiam cum mă privește și cum mă urmărește necontenit, cu încântare. (Atribuiam încântarea ei tocmai schimbării care intervenise în comportarea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
și să trezesc în inima ei aceleași sentimente față de mine. Dar tocmai nevoia de a cuceri iubirea Soniei, tocmai faptul acesta îmi spunea că am terminat-o cu Sonia. Poate că, într-adevăr, atunci când faci curte nu poți să nu minți. Poate că tocmai atunci te încearcă un sentiment de pândă dușmănoasă pe care trebuie să-l îndulcești. Este ceea ce simțeam eu cu maximă acuitate și, de aceea, o jignire plină de amărăciune mă îndepărta de Sonia cea vie imediat ce mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Oare cum e mai bine? Să spui acest adevăr, să mărturisești cu sinceritate desăvârșită dezgustul pentru această minciună a iubirii și să-l faci pe celălalt să înțeleagă și să o termini cu totul sau, temându-te de sfârșit, să minți de două ori: să te minți pe tine și să-l minți și pe cel care a spus acest adevăr? Îți scriu, așadar, pentru a-ți spune adevărul și te rog, te implor, dragul meu, nu minți, lasă această scrisoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
spui acest adevăr, să mărturisești cu sinceritate desăvârșită dezgustul pentru această minciună a iubirii și să-l faci pe celălalt să înțeleagă și să o termini cu totul sau, temându-te de sfârșit, să minți de două ori: să te minți pe tine și să-l minți și pe cel care a spus acest adevăr? Îți scriu, așadar, pentru a-ți spune adevărul și te rog, te implor, dragul meu, nu minți, lasă această scrisoare fără răspuns, fii sincer cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
sinceritate desăvârșită dezgustul pentru această minciună a iubirii și să-l faci pe celălalt să înțeleagă și să o termini cu totul sau, temându-te de sfârșit, să minți de două ori: să te minți pe tine și să-l minți și pe cel care a spus acest adevăr? Îți scriu, așadar, pentru a-ți spune adevărul și te rog, te implor, dragul meu, nu minți, lasă această scrisoare fără răspuns, fii sincer cu mine măcar păstrând tăcerea. Mai întâi, despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
de sfârșit, să minți de două ori: să te minți pe tine și să-l minți și pe cel care a spus acest adevăr? Îți scriu, așadar, pentru a-ți spune adevărul și te rog, te implor, dragul meu, nu minți, lasă această scrisoare fără răspuns, fii sincer cu mine măcar păstrând tăcerea. Mai întâi, despre așa-zisul leșin pe care l-ai jucat atunci la Iag. (Îmi vine în cap aici gândul că a leșina înseamnă a duce de nas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
el“ și nu mă mai adresam ție direct, ci vorbeam, parcă, despre tine cu altă persoană, cu cineva care-mi devenise mai apropiat decât tine; iar acest „cineva“ era rațiunea mea. Astfel ți-am devenit străină. Dar atunci, noaptea, am mințit, nu ți-am spus, n-am putut să-ți spun adevărul pe care îl pun acum pe hârtie: am fost jignită. Când un om îl jignește pe celălalt, jignirea e de două feluri: intenționată și neintenționată. Primul fel de jignire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]